1,836 matches
-
mai acut el însuși. Înstrăinarea ca întemeiere nu aparține unei ficțiuni Cioran, chiar dacă în explorarea acestei interogații am avut drept cauză și reper originar nu textul său, la care am ajuns ulterior în mod firesc, ci piesa lui Matei Vișniec, Mansardă la Paris cu vedere spre moarte. Vișniec mărturisește că l-a auzit pe Cioran vorbind o singură dată Ă era o conferință despre Benjamin Fondane Ă și că a fost surprins să observe că, deși franceza părea să-i fi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Meșterul Manole de L. Blaga, Danton de Camil Petrescu, Luceafărul, Crăiasa din povești de M. Eminescu) repere spațiotemporale (Moara cu noroc de I. Slavici, Levantul de M. Cărtărescu, O sută de ani de zile la Porțile Orientului de I. Groșan, Mansardă la Paris cu vedere spre moarte de M. Vișniec, Sara pe deal de M. Eminescu, Dimineață marină de N. Stănescu) stări afective (Nevroză, Regret de G. Bacovia, Dorul, Melancolie de L. Blaga) etc. Substantivele care numesc concepte din sfera teoriei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Grigore Ruscanu, părintele eroului principal (în urmă cu 20 de ani). Spațiul scenic este construit tot prin multiplicări simbolice: spațiul public (redacția ziarului socialist Dreptatea socială, cabinetul ministrului/carcera lui Boruga) alternează cu spațiul privat (casa luxoasă a familiei SaruSinești/mansarda sărăcăcioasă a pianis tului Lipovici), subliniind contrastele sociale. Totalizând 12 tablouri întrun ritm tot mai alert al dez voltării conflictului dramatic, piesa își structurează subiectul pe ilus trarea conceptelor de justiție și iubire privite în mod absolut. Acest subiect, dezvoltat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Premiul Uniunii Scriitorilor), Marian Popa scrie: "Stilul tuturor volumelor sale este unul care ar putea fi luat el însuși drept literatură confesional-eseistică de bună calitate". O intuiție aproape perfectă ce se confirmă și în cazul celui mai recent volum Pivnițe, mansarde, nu puține trepte (Editura Du Style, 2002, 462 pagini). "Dicționarul de literatură română" (Editura Univers) coordonat de Dim. Păcurariu și apărut în 1979 (autorul era plecat încă din 1976 în Germania) adaugă bibliografiei titlurile: "Fals tratat de psihologia succesului", " G.
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o intensă activitate publicistică și editorială. Iată câteva titluri de cărți apărute în anii '90 și după: "Scufița Roșie nu mai merge în pădure", "Replici din burta lupului", " Aruncând mănușa". Ne vom referi la cartea cu acest straniu titlu Pivnițe, mansarde, nu puține trepte, probabil o metaforă a pendulării angajamentului politic al scriitorului (artistului), o nuanțare de fapt a raporturilor între puterea comunistă și autori, o ecuație complicată din care n-au lipsit "intermediarii". O investigație așadar, cu rază variabilă (Moscova
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
este un mod de a escamota problemele și nu numai problemele, ci și rădăcina lor, care nu-s altceva decât o panică a simțurilor"2, dar este și nevoie imperioasa, așa cum îi mărturisește lui Sábato, când s-au întâlnit în mansarda lui Cioran de la Paris: Totul în om poate fi sufocat, în afară de nevoia să de absolut, care va supraviețui distrugerii templelor și dispariției religiei pe pamant"3. Pentru Sábato, "absolutul este în noi", în oamenii pe care ii iubim, în muzică
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu a iubit mai mult ca mine această lume, dacă, totuși, mi-ar fi oferită pe tavă, chiar și copil, aș fi strigat: "prea târziu, prea târziu!""63 CREȘTINISMUL, BOALA SAU MÂNTUIRE? "În Dumnezeu ești mai singur decât într-o mansarda pariziana." (Emil Cioran) "Dios es un pobre diablo, con un problemă demasiado complicado pară sus fuerzas. Lucha con la materia como un artista con șu obra. Algunas veces, en algún momento, logra ser Goya, pero generalmente es un desastre." (Ernesto
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
atat de egoist de fapt, și recunoaște că este un mare egoist că i-a vrut pe toți la fel de nefericiți că el? Optând superior pentru poziția de (auto)marginal, departe de bunuri materiale, "apanaj al vulgului", Cioran se refugiază în mansarda lui, la adăpost de ochii indiscreți, acolo, deasupra Parisului, aproape de cer, "rupt" de lume, în maniera romantică a "creatorului și lăcașului sau sărac", pentru care existența se reduce la "o mansarda și o bucată de pâine", cum spune Alfred de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
bunuri materiale, "apanaj al vulgului", Cioran se refugiază în mansarda lui, la adăpost de ochii indiscreți, acolo, deasupra Parisului, aproape de cer, "rupt" de lume, în maniera romantică a "creatorului și lăcașului sau sărac", pentru care existența se reduce la "o mansarda și o bucată de pâine", cum spune Alfred de Vigny. Mansarda, ca "ultimul stadiu al existenței precare", este pentru Cioran tot o izolare, o ruptură; de fapt, toata biografia și opera lui evocă ruptură, care revine obsesiv, ca un leit-motiv
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la adăpost de ochii indiscreți, acolo, deasupra Parisului, aproape de cer, "rupt" de lume, în maniera romantică a "creatorului și lăcașului sau sărac", pentru care existența se reduce la "o mansarda și o bucată de pâine", cum spune Alfred de Vigny. Mansarda, ca "ultimul stadiu al existenței precare", este pentru Cioran tot o izolare, o ruptură; de fapt, toata biografia și opera lui evocă ruptură, care revine obsesiv, ca un leit-motiv: ruptură de copilărie, ruptură de cei dragi, de țară și de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prieteni, de limbă, cea mai dramatică fiind cea de cordonul ombilical, "la plus grande rupture", cum apare în Caiete, ruperea cordonului ombilical "preschimbându-l, ab initio, într-un dezțărat, smuls, cum a fost, din patria lui intrauterina"99. Cioran, cu mansarda lui, are un mare precursor în Montaigne, cu "mă librairie", situată într-un turn, unde autorul Eseurilor se "ascundea de lume" și se putea consacră "lui însuși". Mansarda, necesară lui Cioran ca să trăiască "fără a exersă o profesiune", are sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dezțărat, smuls, cum a fost, din patria lui intrauterina"99. Cioran, cu mansarda lui, are un mare precursor în Montaigne, cu "mă librairie", situată într-un turn, unde autorul Eseurilor se "ascundea de lume" și se putea consacră "lui însuși". Mansarda, necesară lui Cioran ca să trăiască "fără a exersă o profesiune", are sensuri cu mult mai profunde, locatarul transformându-se "într-un observator detașat, situat, cu o inevitabilă trufie, deasupra oamenilor și lucrurilor", cum spune Vartic 100. Că și Hesse, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a Franței, în așteptarea masculinității germane, s-au săturat de rusofobia românească, decid să acționeze, fiecare în maniera să. De fapt, prietena lui Cioran de o viață, Simone Boué, mărturisește, după moartea lui, ca, făcând ordine în imensă dezordine din mansarda filosofului, printre nenumăratele hărți, cărți și reviste, a găsit o valiză veche imensă pe care Cioran o avea cu el când a sosit în Franța, la începutul lui 1941, părăsind pentru totdeauna România "atât de precipitat, după cum povestea adesea, încât
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și onirice, depozitare ale destinului tragic al ființei umane, dar și ale bunătății sale, unde autorul este uneori narator, alteori personaj, întotdeauna protagonist al scenelor pe care "creatorii lor smintiți le țes pentru a ilustra absurdul existenței umane"47. În mansarda friguroasa în care îl găzduia portarul anarhist de la Sorbona, unde noaptea se învelea cu colecțiile vechi ale oficiosului comunist francez "L'Humanité", păstrate de gazdă lui cu mormăiala "știu, nu e prea anarhist, însă... faute de mieux...", fugarul ia viața
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
minijupă, perucă blondă, pantofi cu toc și sâni de vată. Nimic scandalos până aici, într-un fel sau altul toți se travestiseră în ceva, lovitura de teatru urmează la spartul tîrgului. Victor și Lulu se intersecteză întâmplător sau nu în mansarda conacului; acesta din urmă, crezându-l "fetiță", îi ia mâna și i-o pune pe sexul învârtoșat, sărutându-l simultan pe gură, spre panica subliminală și oroarea aceluia. Un Savaonarola se naște în elogiul spiritului și în detrimentul sexului, predică ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
călătoriei (Editura Junimea, Iași, 1998), constând într-o inedită reproducere a unei dezamăgitoare seri de poezie dintr-un pub londonez, ni se oferă spre exemplu o listă aproximativă a lecturilor din sejurul britanic al universitarului ieșean: printre cărțile "împrăștiate prin mansarda mea de pe Holmwood Gardens", se numără cele de Alan Brownjohn, Penelope Shuttle, Hugo William, Alan Jenkins sau Medbh McGlickian. În Punțile Stalinskaya (Editura Brumar, Timișoara, 2004), sunt pomeniți Ray Johnson (inițiatorul mișcării Mail Art), peritextele reproduc, între altele, versuri din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
uitatelor idei". Într-un cuvânt, își imaginează mici istorii sentimentale desfășurate de regulă în interioarele casnice unde mocnește spleen-ul provincial, deocamdată ostoit de jocurile erotico-livrești: Aer cald, ochii-s fierbinți/ tremură jumătatea-nsorită-a orașului/ trecem agale, cuminți,/ prin mansarde,/ anonimi fără steaguri, fără cocarde.// La noi e liniște peste olane,/ să facem pasiența din cărți și din palme / sus uitați de trecători,/ iubirile noastre sunt calme". În Paletă de amurg (Editura Junimea, Iași, 1991), poetul rămâne același devorator de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
le-am posedat fără să mă laud/ cu numele și cu rangul lor". Dar altul este, firește, motivul pentru care femeile reprezintă, alături de poezie, singurele "corpuri de iluminat viața mea hibridă", după cum notează autorul într-unul dintre puținele sale poeme-spovedanie, Mansarda. Femeia pentru el se confundă cu poezia, devenind o singură patimă, o singură Himeră, care-i dă bărbatului măsură trăitului: "ce aș fi ajuns/ fără clipa vieții tale?/ (...)/ străino, coapsa/ neprihănită a sfintei Maria,/ în care lume-ai dispărut?/ În loc de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un particular trecut/ spre un amalgamat viitor/ al aceleiași hărți./ Zvâcni fecioara, Europa,/ coapsele zburânde, călărind taurul/ și toate popoarele înfrățite/ învățară în cor/ idiomul privirilor mute, cuvintelor/ articulate în mările, ploile, zâmbetele și lacrimile/ reunite în Common house./ Din mansarda ei poeții/ au înălțat un zmeu:/ E manifestul târziei inocențe" (E). Mai reușite sunt textele în care una dintre marile obsesii ale poetei (alteritatea interioară ca apanaj al artistului modern) este tratată cu solvent suprarealist: "Vând pălării la ușa spitalului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
volumul Carnete maro de Aurel Dumitrașcu. SOROHAN, Elvira. La Călinescu lucrurile vorbesc. În: Convorbiri literare, 140, iul. 2006, nr. 7, p. 22-23. SOROHAN, Elvira. O Spanie spirituală. În: România literară, 39, 14 dec. 2006, nr. 50, p. 10. Luminița Marcu. Mansarda cu portocale: puzzle spaniol. Iași: Polirom, 2006. SOROHAN, Elvira. Retorică și politică. În: România literară, 39, 17 nov. 2006, nr. 46, p. 3. SOROHAN, Elvira. Un debut mai mult decît promițător. În: Cronica (Iași), 41, apr. 2006, nr. 4, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
se anunță vreme grea VIS NEBUN în epoca de piatră - doar atât: un jurământ pripit și nopțial, apoi mi-am atârnat un laț de gât comod - la târgul preferențial un inorog, puțin mai răsfățat, cu pușca lui a tras către mansardă. alarma de servici s-a declanșat și pușcăria a-nceput să ardă. madamele trezite la apel își mai masau pe burtă cașaloții iar paznicul, un fost jandarm tembel, credea că la cazarmă au dat hoții. cu fiecare vers mai rotativ
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
buzele vreunui bătrânel în loden de m-aș ruga acum când ceara-i răbdătoare din urmă vine Domnul Amărăciune (capul plecat înspre dreapta, obrazul de cretă Botta, Amărăciune, lavaliera, Milul Umilul) și părul paj al fetei de la Arhitectură suspendat la mansardă, oglindă se face, perie aspră, crâng fraged, perdea de atlaz până în halta mizeră unde igrasia își eternizează mirosul între nările unei femei încă tinere (stearpă, e înșelată acum de spasmul fals al coapselor ei strâmte) vai, ulcerul meu înflorește din
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
seară, Iubire, Alean, Castel, Sclava, Sclavă la fântână, Poartă de geamie, Țigancă, Țigancă cu flori, Țigăncuță, Garoafe, Cârciumărițe, Natura moartă, Ali Pașa, Râul Moldova, După ploaie, O fiică a lui Ramses, La lumina electrică, Miss Wanda, Cap de expresie, La mansardă, Seara, La băi de mare din Macedonia, Casa părintească, Port de bărbat, Port de femei, Fată și băiețaș, Port de oraș, O casă, Copii, Țigancă, În așteptare, Frumoasa satului, Fată bulgară, Căpitan de briganzi, Arap, În grădină (coperta pentru versurile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu cele trei intrări, cu scara-i principală de piatră masivă, cu balcoane de lespezi de piatră, apoi înlăuntru, cu coridoare largi, săli spațioase, cu un salon de ceremonii, luxos mobilat, și, în fine, cu acoperământul său în formă de mansarde, prezintă, totuși, un aspect monumental”. Edificiul impresionează prin eleganța și unitatea detaliilor de arhitectură, cu elemente ce amintesc de palatele clasicismului francez, așa cum ne indică ruperea de pantă și mansarda acoperișului. Fațadele, remarcabile prin consecvența compoziției, unitatea detaliilor sculpturale și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
mobilat, și, în fine, cu acoperământul său în formă de mansarde, prezintă, totuși, un aspect monumental”. Edificiul impresionează prin eleganța și unitatea detaliilor de arhitectură, cu elemente ce amintesc de palatele clasicismului francez, așa cum ne indică ruperea de pantă și mansarda acoperișului. Fațadele, remarcabile prin consecvența compoziției, unitatea detaliilor sculpturale și rafinamentul elementelor decorative - coloanele angajate și pilaștrii -, degajează, de asemenea, impresia de măreție și sobrietate a construcției. Un element interesant al întregii compoziții este frontonul cu ceas ce încoronează intrarea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]