2,714 matches
-
și nu criterii valorice, iar conceptul de generație este un criteriu taxonomic. Contribuțiile din Profiluri literare franceze uzează de o informație bogată, exploatată însă liber și fără pedanterie. B. își pune în aplicare metoda caracterologică pentru apropierea de câteva figuri marcante ale geniului francez, de la Fr. Villon și Fr. Rabelais la Paul Valéry și Marguerite Yourcenar. Interviurile și convorbirile adunate în volumele Lumea de mâine, Orizonturi spirituale și Lumea de azi, subtile anchete psihologice, își află motivația profundă în fascinația pe
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
se formează învățătorii destinați a se răspândi în comunele țării este a da instrucțiunii primare cea mai gravă lovitură ce i se poate da, este a lovi această instrucțiune în sorgintea sa”. În diferitele comisii ale societății erau incluse personalități marcante ale literaturii române, oameni de știință. Astfel, o comisie de control obștesc pentru învățământ avea în componența sa pe A. I. Odobescu, P. S. Aurelian, Barbu Constantinescu. La Iași, sub îngrijirea asociației, se publică Metoda nouă, manualul lui Ion Creangă, iar la
SOCIETATEA PENTRU INVAŢATURA POPORULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289767_a_291096]
-
ca o trăsătură unică de caracter (psihopatieă sau În cadrul unor afecțiuni psihice grave (epilepsie, isterie, paralizie generală progresivă, involuție senilă, alcoolism, sindromul psiho-organic cerebral post-traumatic etcă. Un loc aparte trebuie acordat analizei celor două forme majore de pulsiuni, cu o marcantă notă de deviere psiho-morală: sadismul și masochismul. Din punct de vedere psiho-moral, ele constituie grupa algolagniei, caracterizată prin insensibilitate morală și fizică la durere. Sadismul este plăcerea de a produce durere și suferință altei persoane. Masochismul este plăcerea pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Valeriu Cristea, Augustin Buzura ș.a.). Publică proză Nicolae Iliescu, George Cușnarencu, Daniel Bănulescu. Alături de Al. Piru, titular, în continuare, al rubricii, ține cronică literară Gabriel Rusu. Este valorizată în mod deosebit generația ’80, inclusiv acei membri ai ei - cei mai marcanți, de altfel - care fuseseră boicotați ori minimalizați în perioada predecembristă. În numărul 8/1990 e publicat un „dosar” intitulat Optzeciștii, în care e recapitulată activitatea de la Cenaclul de Luni, Cercul de Critică și Cenaclul Junimea, prin texte provenite chiar de la
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
să aibă în vedere literatura ca modalitate de încorporare a faptului real și să interpreteze opera ca retrăire a experienței umane în lumea socială. Respingând în egală măsură excesele interpretative ale sociologismului vulgar - spre care riscă să alunece chiar personalități marcante ale domeniului, cum ar fi Lucien Goldmann sau Robert Escarpit -, precum și pe cele ale noii critici, care absolutizează literatura ca text fără referent exterior, teoreticianul ține seama de dublul caracter al operei literare, autonomă ca esență și heteronomă ca inserție
SERBAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
maladii a dependenței intelectualilor de politic și de mirajul puterii. E semnalată analogia între ostilitățile din viața literară a anilor ‘44-’49 și ‘89-2000, văzute ca „ravagiu” al ispitei carierelor politice, pentru care s-au abandonat activități teoretice și artistice marcante și s-au declanșat campanii acerbe de invalidare morală a competitorilor. Expunerea urmează cronologic temele-vedetă ale fiecărui an, punctată de concluzii și recapitulări, iar un aparat abundent de note bibliografice recuperează în extrase o materie subsidiară dar revelatoare. Cercetarea își
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
, Miră (16.V.1920, Râmnicu Vâlcea - 2.VII.1978, Honolulu, SUA), poeta, prozatoare și eseista. Tatăl, Constantin (Dinu) Simian, avocat, membru marcant al Partidului Național Țărănesc, a murit în închisoarea de la Sighet, iar mama, Constantă Simian, a cunoscut, de asemenea, ca și alți membri ai familiei, temnițele comuniste. S.-B. face la București școală primară la Notre Dame de Sion, studiile secundare
SIMIAN-BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
mai întâi la Baroul de Iași, iar după 1938, când se stabilește la București, la acela de Ilfov. Este unul din fondatorii Asociației Literare și Științifice „Viața românească” (1920), cu prilejul apariției seriei a doua a revistei devenind un membru marcant al cercului din jurul ei. Între 1930 și 1933 a fost director al Teatrului Național din fosta capitală a Moldovei, funcție în care s-a ilustrat prin pasiune și competență. Debutează în mai 1919, cu schița Bunicii, la „Însemnări literare”, fiind
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
Șotroane, 2001). Sub titlul Prin gaura cheii, în 2001 îi sunt reeditate culegerile de proză scurtă apărute în România înainte de exil, alături de o seamă de inedite (extrase din manuscrisele anilor ’50-’60) și de pagini publicate doar în reviste. Artizan marcant, în anii ’60, al sincronizării cu literatura universală modernă, șef de școală literară, ulterior franctiror neobosit pe frontul înnoirii prozei, precursor al textualismului optzecist, perfect integrat într-o literatură occidentală, Ț. a fost ignorat aproape două decenii în spațiul cultural
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
indulgent se caracterizează prin aceea că părintele îi permite copilului să se manifeste cum vrea el, fără a-i impune prea multe restricții. Această atitudine îi permite copilului să-și dezvolte o identitate proprie și să aibă o personalitate distinctă, marcantă, originală. El se simte important, special, fapt ce determină creșterea nivelului stimei de sine (care reprezintă o condiție esențială în dezvoltarea armonioasă a personalității). Un stil parental indulgent mai stă la baza dezvoltării creativității și a capacității de a lua
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
mai sus reflectă diminuarea stimei de sine („Am greșit! Nu sunt bun de nimic! Niciodată nu voi putea să...!”). Unele cercetări (W. Damon, D. Hart, 1988) arată că un nivel scăzut al stimei de sine în copilărie are urmări negative marcante pe parcursul întregii vieți, asemeni unui coșmar care te urmărește în permanență și de care (în cazurile fericite) scapi cu mare greutate. Părintele indiferent neglijează copilul, nu este preocupat de realizările lui și nici nu manifestă frecvent trăiri emoționale pozitive pentru
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
de opoziții firești pentru simțul comun - trecut și viitor, zbor și cădere (numită undeva „zbor întors”), înăuntru și în afară, spațiu și timp, ins și lume, viață și moarte - se anulează prin reinterpretare. La fel ca poezia, teatrul are o marcantă vocație hermeneutică. O piesă-verigă, Lupoaica mea, face legătura între dramele existențiale și parabolice din primul ciclu și se deschide simultan spre seria de piese istorice - Răceala („Teatrul”, 1976) și A treia țeapă (Premiul Uniunii Scritorilor, 1978), unde parabolicul nu se
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
b) subordonarea față de imperativul creșterii puterii naționale (epoca Restaurației Meiji). În fine, valorile casei samurailor au triumfat în corpusul de reguli ale firmei capitaliste, așa cum ne-o atestă cazul marii corporații Mitsubishi, al cărei fondator a fost unul dintre membrii marcanți ai unei vechi familii de samurai, Iwassaki (So, 1990). Iată regulile casei Iwasaki, familie fondatoare a corporației Mitsubishi: - acționează în toate întreprinderile cu interesul național în minte; - nu uita niciodată spiritul curat în serviciul public; - fii harnic, frugal și gândește
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
duce la creșterea legitimității sistemului. Acesta este cazul unor state precum Coreea de Sud, Taiwan și fosta Republică Federală Germania, în care eficiența economică pe termen lung a oferit șansa construirii legitimității regimului politic (Dogan, 1994). Astfel, se poate afirma că diferențele marcante dintre idealul de dezvoltare socială al colectivității și efectele măsurilor adoptate de guvernare conduc la erodarea legitimității guvernării pe termen lung și la scăderea legitimității regimului politic pe termen lung. Studiile referitoare la factorii care determină legitimitatea unui regim al
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
În regimul socialist, individul era cel responsabil pentru propria bunăstare, fiind obligat să muncească pentru ea, dar statul era cel care avea obligația de a furniza locuri de muncă. Trecerea de la comunism la postcomunism a adus cu sine și creșterea marcantă a inegalității sociale, precum și modificarea patternului de inegalitate, cel axat pe privilegii birocratice, specific societății socialiste, fiind înlocuit cu unul bazat pe mecanismele pieței (Deacon, 1993). De asemenea, tranziția a scos la iveală o problemă care exista și în timpul comunismului
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
trei cercetări, în timp ce preferința pentru atribuirea cauzelor sărăciei lipsei de voință individuală e în ușoară descreștere în 2003, dar se menține la niveluri apropiate celor din 1993 și 1999. În schimb, explicația legată de structura socială înregistrează o creștere destul de marcantă, pe când cea legată de neșansa socială cunoaște o descreștere. Practic, explicația bazată pe structura socială crește pe seama descreșterii explicației legate de neșansa socială și de vina individuală. Un fenomen similar a fost semnalat în țările Europei de Vest (Oorschot, Halman
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
explicația bazată pe structura socială în ultimii zece ani. Se poate concluziona că idealul spre care ar trebui să se îndrepte societatea românească, având în vedere opțiunile populației, este o societate a bunăstării unde statul trebuie să joacă un rol marcant, însă și individul trebuie să aibă o contribuție importantă. Românii susțin o serie de politici sociale de tip universalist care au implicații foarte importante pentru dezvoltarea socială, educația și sănătatea bucurându-se de larga susținere a colectivității. În plus, românii
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și 58, iar numărul de proiecte de la două la 42. Lipsa de consistență în definirea termenilor utilizați de diferitele instituții discutată cu referire la strategii rămâne valabilă și în cazul planurilor de acțiune. Programe și proiecte Deși teoretic există diferențe marcante între programe și proiecte, monitorizarea CASPIS le-a neglijat, tratând împreună programele și proiectele, dată fiind lipsa de armonizare a termenilor între instituțiile guvernamentale. Cercetarea empirică a arătat că instituțiile guvernamentale monitorizate utilizează mai degrabă aleatoriu termenii program, proiect și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sub diferite aspecte. Manifestarea diferă în funcție de severitatea dizabilității. Schimbările apar odată cu vârsta, în special la cei cu nivel funcțional ridicat. Unele aspecte comportamentale sunt mult mai evidente la unele vârste decât la altele. Educația și mediul social pot avea efecte marcante asupra comportamentului într-un mediu foarte structurat. În condiții terapeutice de unu la-unul, comportamentul autistic nu poate părea suspect. Trebuie subliniat și faptul că fiecare copil are propria personalitate, care influențează reacțiile în funcție de dizabilitățile lor. exprime propriile nevoi, dar
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
1987) prezentând următoarele criterii de diagnostic: ⇒ dificultăți legate de reciprocitate în interacțiunea socială (trebuie menționați cel puțin 2 din cei 5 itemi descriși); ⇒ dificultăți privind comunicarea verbală și non verbală (cel puțin unul din cei 6 itemi); ⇒ un repertoriu restrictiv marcant de activități și interese (cel puțin unul din cei 5 itemi); ⇒ realizarea unui total de cel puțin 8 itemi din 16 prezentați. În 1983, Ishii și Takahashi din Toyota, Japonia, au creat o versiune proprie de punere a diagnosticului de
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
de cel puțin șase puncte de la capitolul (1), (2) si (3), cel puțin două de la capitolul (1) și câte unul de la capitolul (2) si (3). 1. Deteriorarea calitativă în interacțiunea socială, manifestată prin cel puțin două din următoarele: a. deteriorarea marcantă în folosirea multiplelor comportamente nonverbale, cum ar fi contactul vizual, expresia facială, posturile corpului și gesturile necesare pentru reglarea interacțiunii sociale; b. incapacitatea de a promova relații cu egalii, corespunzătoare nivelului de dezvoltare; c. lipsa căutării spontane de a împărtăși
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
cu copilul atunci când ia o decizie, manifestă căldură și interes fașă de tot ceea ce face copilul; cazurile în care îl pedepsește sunt foarte rare. Această atitudine îi permite copilului: să-și dezvolte identitatea proprie și să aibă o personalitate distinctă, marcantă, originală; să aibă un nivel ridicat al stimei de sine, condiție esențială în dezvoltarea armonioasă a personalității; să-și dezvolte creativitatea; să-și formeze capacitatea de a lua decizii. Mai greu îi va veni unui astfel de copil să accepte
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
învățarea sunt inseparabile • Profesorul ajustează conținutul, procesul și produsul în funcție de disponibilitatea , interesele și profilul de învățare al elevului • Toți elevii participa • Elevii și profesorii sunt colaboratori în învățare • Scopurile clasei diferențiate sunt dezvoltarea maximă și succesul individual • Flexibilitatea este caracteristică marcantă a clasei diferențiate Cum să începi Dacă noțiunea de clasă diferențiată, centrată pe elev, ți se pare nouă, iată câteva sugestii care te ajută să-ți orientezi gândirea și proiectarea în această direcție. Începe cu pași mici Sarcinile diferențiate să
CALITATEA ACTULUI DIDACTIC PRIN INVATAREA CENTRATA PE ELEV. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Filoş, Pascaru Mihai Maricel () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_887]
-
mult succes se bucură Anotimpurile Mariei (1995), plasat în perioada de sfârșit a erei comuniste și narând dublul eșec - social și familial - al protagonistei. Încarcerată în urma înscenării unui flagrant, ea cunoaște experiențele detenției, dar capătă și câteva certitudini, cea mai marcantă fiind generată de destrămarea iluziei că onorabilitatea în spațiul casnic sau în cel public ar trebui menținută cu prețul oricărei umilințe. Drept urmare, Maria refuză compromisul de a accepta să emigreze la ieșirea din închisoare cu soțul care nu îi fusese
TAMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
modalitatea esențială de pregătire pentru această „artă sublimă” (artistry). Dar artistry se află la polul opus față de engineering. 13.9. Maturizarea antimoderniștilor și postmodernismultc "13.9. Maturizarea antimoderniștilor și postmodernismul" Cei mai aprigi antimoderniști ai anilor ’60 au devenit personalități marcante ale postmodernismului în următoarele două decenii. Este vorba despre un proces de maturizare care a antrenat și un proces de aprofundare axiologică a problematicii umane a curriculumului. În acest sens au evoluat James B. Macdonald, Helen F. Robinson, Paul R.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]