2,518 matches
-
și În care șiretenia și prefăcătoria sfidează hazardul. Despre el scriitorul argentinian a spus că „este jocul unor oameni care au foarte puține sau nimic de făcut; e jocul câmpiilor, cuțitelor și al moșiilor. Eu l-aș compara cu ceaiul mate, În sensul că este mai curând o distracție cu care să Îți treci timpul decât altceva“. La o partidă de truco participă două, patru sau șase persoane, care primesc de fiecare dată câte trei cărți, pentru a le juca una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tai din aceeași mucava, dar nu bi-, ci tricoloră, În care comun este, cum era de așteptat, numai albastrul, culoare a purității și limpezimii, și, tocmai de aceea, și a ceșcuței din care don Isidro Parodi Își bea veșnicul ceai mate. Poate că rândurile care urmează ar fi trebuit să preceadă traducerea. În fine, oriunde le-aș așeza, la Începutul sau la sfârșitul acestui volum, ele aduc unele necesare clarificări. 1. O prietenie pentru toată viața. Borges și Bioy au colaborat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
narațiunilor, don Isidro e doar umbra unui detectiv sau, așa cum Îi spune și numele, o parodie. Contrar imaginii impuse de detectivul clasic, e un simplu trup sedentar, aproape imobil, a cărui mână mestecă din când În când, „reglementar“, un ceai mate. Stând aproape nemișcat pe paturile și ele „reglementar“ suprapuse, Parodi e, teoretic, inapt să desfășoare o cercetare polițistă. Simplă ipoteză enunțată special pentru a face cât mai dificilă deducția, Parodi pare să fie, la prima vedere, atât fundalul, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
invidia. Îl invidia pe polițist pentru viața lui simplă și plină de bucurii și de necazuri vezi pierdut cap soție. Astfel, printr-o ultimă mișcare inteligentă a asasinului, Pitt e obligat să se autodistrugă intrînd la pușcărie ca la șah mat, Kevin e Împușcat În creier, În invidie, de la mică distanță și se termină filmul cu nu știu ce citat dintr-un scriitor mare. De altfel apar tot timpul mari scriitori pentru pauze de respirație educativă Între atrocități, Dante, desigur, dar și alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
degrabă cu unul dintre valizele acelea pe rotițe, ceva mai mare decât cele permise ca bagaj de mână În avionă aflai orice sortiment imaginabil de loțiune, cremă, pudră, ruj, rimel și alte articole de machiaj. Rujurile erau unele strălucitoare, altele mate, altele rezistente, altele aproape transparente. Șase nuanțe diferite de rimel - În culori care mergeau de la bleu până la negru‑smoală - erau Însoțite de un ondulator de gene și de două pieptănașe pentru gene, În caz că (ferească sfântu’ă se formau gâlme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era etichetată „Eleganță relaxată de seară“, dar avea o nota bene dedesubt, cu litere negre de‑o șchioapă: „NU SE POTRIVEȘTE PENTRU OCAZII EXTREM DE FESTIVE!!! PREA CASUAL!!“ Fața cea casual avea pe ea un strat subțire de fond de ten mat, o nuanță subtilă de pudră care adăuga bronz, o idee de bujori realizată cu blush lichid sau cremă, niște gene foarte sexy, cu mult dermatograf și fard de pleoape, adumbrite de genele date cu rimel negru ca smoala și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
păcălești și tu, la fel ca stânca aia golașă care mă ademenea tot mai sus. Te prefaci supusă și vrei să mă duci cu preșul, știu eu! murmură Eduard, încrâncenat. Marea începe să murmure și ea, încrețindu-și valurile înspu mate într-o încruntare severă. Eduard se înnegurează. Acum, pentru prima dată, îi pare rău că nu știe să înoate. Instructorul îl tot bate la cap că trebuie să înceapă lecțiile de înot în bazin, pentru continuarea terapiei. îl refuzase până
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
umedă și mohorâtă. în fiecare dintre acele zile, Clara se trezea întrebându-se dacă face, totuși, ce trebuie zgândărind cicatricea trecutului. Oare nu era mai bine să rămână totul așa cum era? Să rămână trecutul suspendat în aer ca un glob mat? Dar apoi se străduia să-și mute gândul în altă parte, continuându-și ritmul statornicit de atâta timp. Se ducea la hotelul din apropiere și înota în piscina lasciv-rotundă până când bazinul se umplea de rotocoalele schițate de corpul ei în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Premiile Muzicale Radio România=Gabi MATEI Au fost decernate, pentru a XII-a oară, Premiile Muzicale Radio România, în cadrul unui spectacol la Sala Radio. Au fost acordate 17 trofee pe genuri și categorii, pentru cele mai bune performanțe înregistrate anul trecut, în muzica pop, folk, pop-dance
Premiile Muzicale Radio Rom?nia by Gabi MATEI () [Corola-journal/Journalistic/83837_a_85162]
-
=Gabi MATEI SCORPIONS. Au revenit pentru a opta oară în România, cu un show la Romexpo făcând parte din „Rock’n Roll Forever Tour 2013”. Evenimentul i-a avut în deschidere pe cei de la Trooper. Aceștia și-au încântat fanii cu piesele
Concerte by Gabi MATEI () [Corola-journal/Journalistic/83842_a_85167]
-
nici în privirea rezultatului revizuirii, nici în privirea viitorului în genere. Se constată numai pentru a suta oara că nici un popor nu erige nepedepsit neadevărul și pospăiala în principii conducătoare ale vieții sale publice. [20 februarie 1879] ["ASEARĂ, DUMINICĂ, D. MATEI MILLO... Aseară, duminică, d. Matei Millo a jucat din nou cu toată verva neistovită rolul lui Jean Grivel în piesa 33. 333 de franci. Seara de ieri a fost cu totul escepțională în stagiunea de estimp a teatrului românesc. Încă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
toți Domnii Munteniei, acela care creă cea mai națională epocă în istoria noastră, întorcîndu-se de la Constantinopol fu primit, după cum ne spune un istoric, ca numai puțini Domni pe fața pământului. Peste trei zile, pe la 1 martie 1634, a venit și Matei Vodă. O mulțime de popor și toți boierii au ieșit întru întîmpinarea sa la malul Dunării; și, drept semn de bucurie și fericire, poporul lî]și dezbrăca hainele și le așternea la pământ, de a venit Domnul peste ele până în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
insistent. Nimic. Tăcere totală, a orașului și a casei, întuneric total. Statui câteva clipe lungi în singurătatea care mă cuprinse în fața propriei mele porți. Scosei cheile, intrai și începui să urc scările. Intrai în hol. În dormitor întuneric, glasvandul era mat ca și când casa ar fi fost pustie. Deci nu numai că nu vrusese să vină să-mi deschidă, dar stinsese și lumina. Și dacă, mă întrebai, ași fi pierdut cheile? M-ar fi lăsat afară până dimineața? Nu, atunci mi-ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sa sângerândă de carne, le genie du christianisme, și ajunsese la filtru. La al cîtelea? Fără ezitare, dar fără vreun interes, o luai într-acolo printre mese și mă apropiai: "Deranjez? îl întrebai. Tresăriră amândoi cu putere, de surpriză, chipul mat al Clarei deveni stacojiu, Ion Micu se zbătu să se ridice în picioare, cât pe-aci să răstoarne filtrul, se ridică, îmi întinse mîna: "Petrini, cum să deranjezi, ia loc, de când te așteptăm... Am venit special de la prânz și tocmai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe scaun câtva timp, uluit de surpriză, nu erau doamne, ci niște târâturi, una mai respingătoare decât alta. Nici măcar tinere! Curve în pragul ofilirii și desfigurării totale, când zbârciturile și vinețeala pleoapelor, rictusul vulgar al gurii, odinioară fragedă, obrazul altădată mat și fără pori abia mai puteau fi ascunse sub fardul gros și rujul sidefiu (nu violent roșu, nu mai era la modă). Ceremonial... Sărutări de mâini respectuoase (într-adevăr, nici un reproș că întîrziaseră mai mult de-o oră, deci nici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și puternic luminat. Rămăsei câteva clipe lângă ușă să mă uit... Nu se putea bănui de afară această întindere, acest plafon în care fuseseră înfipte în mici lăcașuri hexagonale, de o armonie geometrică simplă și delicată, zeci de becuri albe mate și ușor turtite, o multitudine... Feerie de lumină... Abia aici văzui cât de mari erau și ferestrele, pe jumătate acoperite de draperii albastre, și cât de întinsă era casa, fiindcă în fund, ridicată mai sus cu câteva trepte, se vedea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o masă neagră, înfricoșătoare. Ai fi zis că era chiar muntele împins din adâncuri spre cer de o enormă erupție. "O! făcu Suzy cu ochii holbați de încîntare, așa ceva n-am mai văzut..." Palele albicioase acoperiră soarele și cerul deveni mat. Apoi undeva sus se întunecă, lăsând jos parcă prizonieră lumina care acoperise toată ziua muntele. "E sus de tot, zise Suzy contemplând bivolul geologic care ne uluise și care într-adevăr continua să urce, putem să mai schiem... vezi, zise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a contrastului vizual simultan este utilizând 6 pătrățele de hârtie, colorate, roșu, albastru, negru, verde, galben, alb, se așează 6 inele de hârtie cenușie. Peste toate se așează o hârtie albă subțire (preferabil hârtie de mătase) sau o sticlă albă mată. Rezultatul: inelul de per culoarea roșie va primi o nuanță verzuie, cel de pe albastru o nuanță gălbuie etc. deci va ieși în evidență culoarea contrastantă. Cu prilejul experiențelor privind contrastul culorilor experimentatorul va avea grijă ca între culorile respective să
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
plină de bucățele minuscule, parfumate, cât o granulă de zahăr. „Așa e. Ai dreptate.“, și-a adunat ea mândria, înaintea lacrimilor. „Acum nu e momentul.“ Am admirat-o în retrovizor, cum nu lasă nimic să țâșnească din ochi. Privirea părea mată, opacă, golită de sentimente. Pericolul trecuse, nu-mi trebuia altceva. Aș fi vrut să mă cațăr peste scaune, ca la cinema, și să-i sar în brațe, să-i mulțumesc, apoi s-o mângâi și s-o sărut. Inutil. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
coadă, stăteau aliniate sute de cărți, așteptându-și rândul. Trebuia să fi fost Superman ca să citești titlurile. Aerul plutea hepatic, lămpile cu glob atârnate de tavanul înalt pâlpâiau și puțina lumină pe care o degajau se împrăștia neuniform, în fâșii mate. Mihnea m-a strâns de braț: „Cine naiba sunt ăștia?“ Am ridicat din umeri. Vocile se suprapuneau enervant, parcă încăperea avea ecou într-o parte, iar într-alta nu. Era imposibil să distingi cuvintele sau frazele, doar durata lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trebuie să trecem de fațadă.“ „OK...“, m-a grăbit Mihnea, „Să mergem!“ Am împins ușile masive, din lemn colorat în nuanța fațadei, apoi am străbătut culoarul. În capăt, am mai desfăcut un rând de uși batante, cu geamurile de sticlă mată și, după o coloană, am ajuns la recepție. Abia acum eram la Schottenpoint. Ne-am lăsat datele la recepție (ni s-a xeroxat pașaportul discret, sub tejghea, cum se întâmpla cu toată lumea), am schimbat câteva cuvinte cu recepționerul, amestecând judicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
buricul. Fetele îmbrăcau niște tunici cabrate, cu epoleți și nasturi metalici, de cazarmă; fireturile atârnau pe stofa lucioasă de velur sau catifea, croită în unghiuri drepte, cu revere largi de mareșal. Culorile tari reveniseră, textura preferată părea una densă și mată, jucând în falduri adânci: mov, vișiniu închis, bleumarin; te simțeai ca în Muzeul Draperiilor. Prin despicătura tunicii, între tricoul prea scurt și pantalon, sclipeau pietrele prețioase sau lucea sfera unei bile nichelate, înșurubate calm în buric. Puștoaicele circulau în grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prins între epoci și straturi de zidărie. Clădirile fuseseră cocoțate pe patru dâmburi înalte, taluzate cu iarbă. Îți alegeai dâmbul, urcai pe el și-abia suflai în dreptul construcției. Nu se vedea nimic înăuntru; privirea nu bătea, imaginile ricoșau pe fondul mat. Zidul se înfășura în jurul sticlei și-aluminiului, rotund și interminabil. Turnurile ridicau spre cer creneluri de cărămidă adevărată, săpate perfect, la 50 de metri înălțime, ca la execuție. Victima zbura în interior, împinsă de pe vârf. Deasupra, cupolele de sticlă sudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pat o canapea lată, tapițată cu marochin roșu. Prințul observă pe masa la care-l așezase Rogojin două-trei cărți; una dintre ele, Istoria lui Soloviov 41, era deschisă și avea un semn în ea. Pe pereți, în rame aurite, mate, atârnau câteva tablouri în ulei, negre, afumate, pe care era greu să deslușești vreun contur. Un portret în mărime naturală îi atrase prințului atenția: înfățișa un om de vreo cincizeci de ani, într-o redingotă de croială nemțească, dar lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Deși tonul scrisorii e beletristic, potrivit cu foaia în care a fost tipărită, cititorul va vedea că în mod intuitiv se descrie incapacitatea înnăscută a păturei superpuse din România de-a pricepe geniul poporului nostru. [9 august 1981] DIN EPOCA LUI MATEI BASARAB Sub titlu Moldova acum două sute de ani ziarul "Bukarester Tagblatt" a publicat următoarele: Din izvor sigur ni se anunță că nu demult s-a găsit în arhiva orașului Stettin (Prusia) două documente istorice foarte remarcabile, cari sunt de o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]