14,595 matches
-
un rezultat al gândirii de tip matern. Practica de tip matern 92 este o experiență pe care o trăiește părintele singur față de copiii săi, indiferent dacă este bărbat sau femeie. Tatăl singur este pus în situația de a proba virtuți materne. Caroline Whitbeck (1984) aprecia că maternitatea este o experiență (alături de altele ca graviditatea, hrănirea din propriul corp), iar în măsura în care este abordată în această dimensiune, nu este proprie bărbaților. În cazul discuției noastre, tații singuri, chiar dacă ar dezvolta practici de tip
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Caroline Whitbeck (1984) aprecia că maternitatea este o experiență (alături de altele ca graviditatea, hrănirea din propriul corp), iar în măsura în care este abordată în această dimensiune, nu este proprie bărbaților. În cazul discuției noastre, tații singuri, chiar dacă ar dezvolta practici de tip matern, ar fi totuși limitați în comparație cu femeile aflate în aceeași situație. Mă delimitez față de această poziție, deoarece permite căderea în capcana atribuirilor care decurg din naturalitate, din biologic. Desigur, ceea ce ține de natură este diferit și de aceea permite experiențe diferite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cele care urmează decesului soției, fapt dramatic, dar care strânge legătura dintre supraviețuitori), atunci va valoriza cooperarea, consensul, va fi empatic față de așteptările copilului său în plină dezvoltare. În acest sens, părintele singur va da curs unei practici de tip matern. Din perspectivă radicală, toate acele aspecte de viață privată (bătaia, hărțuirea sexuală, violul, prostituția forțată) legate de experiențele ascunse opiniei publice ca fiind necuviincioase, rușinoase, tabuuri de neatins, trebuiau să fie făcute publice. Astfel, se presupunea că nimeni nu va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Rațiune și sentiment în înțelegerea dreptății”, apud A. Miroiu, coord., 1996, p. 201) Afectivitatea are un rol formator fundamental pentru copii. În paradigma clasică de abordare a acestui subiect, se consideră că determinantă pentru dezvoltarea normală a copilului este iubirea maternă (E. Fromm, 1995, p. 49). Maternitatea apare ca „obiect de înflăcărare socială”, „imaginea mamei este ridicată în slăvi sub trăsăturile bunătății, blândeții, tandreței” (G. Lipovetsky, 2000, p. 167). De multe ori, iubirea maternă este considerată un instinct (prin analogie cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pentru dezvoltarea normală a copilului este iubirea maternă (E. Fromm, 1995, p. 49). Maternitatea apare ca „obiect de înflăcărare socială”, „imaginea mamei este ridicată în slăvi sub trăsăturile bunătății, blândeții, tandreței” (G. Lipovetsky, 2000, p. 167). De multe ori, iubirea maternă este considerată un instinct (prin analogie cu instinctul matern al animalelor). Lipsa iubirii materne apare ca fiind ceva nenatural, rușinos. Susținerea vieții copilului poate fi privită sub aspectul grijii și responsabilității, atât de necesare în realizarea suportului pentru menținerea vieții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Fromm, 1995, p. 49). Maternitatea apare ca „obiect de înflăcărare socială”, „imaginea mamei este ridicată în slăvi sub trăsăturile bunătății, blândeții, tandreței” (G. Lipovetsky, 2000, p. 167). De multe ori, iubirea maternă este considerată un instinct (prin analogie cu instinctul matern al animalelor). Lipsa iubirii materne apare ca fiind ceva nenatural, rușinos. Susținerea vieții copilului poate fi privită sub aspectul grijii și responsabilității, atât de necesare în realizarea suportului pentru menținerea vieții, și printr-o atitudine pozitivă care să-i insufle
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
apare ca „obiect de înflăcărare socială”, „imaginea mamei este ridicată în slăvi sub trăsăturile bunătății, blândeții, tandreței” (G. Lipovetsky, 2000, p. 167). De multe ori, iubirea maternă este considerată un instinct (prin analogie cu instinctul matern al animalelor). Lipsa iubirii materne apare ca fiind ceva nenatural, rușinos. Susținerea vieții copilului poate fi privită sub aspectul grijii și responsabilității, atât de necesare în realizarea suportului pentru menținerea vieții, și printr-o atitudine pozitivă care să-i insufle dragoste de viață. De aceea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o persoană fericită (fiindcă altfel, se sugerează, toate conflictele interioare se transmit în climatul educațional al copilului, care le preia drept dat existențial). De la mamă învață copilul să caute contactul pozitiv cu lumea înconjurătoare (A. Adler, 1995, p. 36). Iubirea maternă nu este numai iubirea pentru copilul mic, ci, mai ales, iubirea pentru copilul în creștere (E. Fromm, 1995, p. 49). Mama trebuie să exerseze o filosofie a separării, să urmărească creșterea copilului, în vederea obținerii de către acesta a unei stări autonome
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pentru copilul mic, ci, mai ales, iubirea pentru copilul în creștere (E. Fromm, 1995, p. 49). Mama trebuie să exerseze o filosofie a separării, să urmărească creșterea copilului, în vederea obținerii de către acesta a unei stări autonome, independente. Copilul receptează iubirea maternă ca pe un dar: „Sunt iubit pentru că sunt fiul/fiica mamei mele, pentru ceea ce sunt, pentru că sunt”, numind dragostea maternă necondiționată (în comparație cu cea paternă, care este condiționată de împlinirea așteptărilor - E. Fromm, 1995, p. 50). Un concept interesant privind raportul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o filosofie a separării, să urmărească creșterea copilului, în vederea obținerii de către acesta a unei stări autonome, independente. Copilul receptează iubirea maternă ca pe un dar: „Sunt iubit pentru că sunt fiul/fiica mamei mele, pentru ceea ce sunt, pentru că sunt”, numind dragostea maternă necondiționată (în comparație cu cea paternă, care este condiționată de împlinirea așteptărilor - E. Fromm, 1995, p. 50). Un concept interesant privind raportul părinți/copii este conceptul de alocație psihologică - cu alte cuvinte ceea ce îi dă părintele copilului, un complex de stări afective
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
regresează sub aspectul cunoștințelor, au o mai mică rezistență la îmbolnăviri, manifestă, în timp, o adevărată înapoiere psihică. Legătura afectivă deosebită dintre bebeluș și mama sa, importanța primilor ani ai copilăriei pentru viața adultă au condus la elaborarea teoriei deprivării materne: „Dragostea mamei este la fel de importantă pentru sănătatea mentală cum sunt vitaminele și proteinele pentru sănătatea fizică” (J. Bowlby, 1952), lipsa afecțiunii materne având consecințe grave asupra dezvoltării normale a copilului 102. Deprivarea maternă conduce la fenomene de delincvență juvenilă, respectivii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
bebeluș și mama sa, importanța primilor ani ai copilăriei pentru viața adultă au condus la elaborarea teoriei deprivării materne: „Dragostea mamei este la fel de importantă pentru sănătatea mentală cum sunt vitaminele și proteinele pentru sănătatea fizică” (J. Bowlby, 1952), lipsa afecțiunii materne având consecințe grave asupra dezvoltării normale a copilului 102. Deprivarea maternă conduce la fenomene de delincvență juvenilă, respectivii copii lipsiți de dragostea maternă ar fi mai puțin inteligenți, mai agresivi și ar întâmpina dificultăți de relaționare majore. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
adultă au condus la elaborarea teoriei deprivării materne: „Dragostea mamei este la fel de importantă pentru sănătatea mentală cum sunt vitaminele și proteinele pentru sănătatea fizică” (J. Bowlby, 1952), lipsa afecțiunii materne având consecințe grave asupra dezvoltării normale a copilului 102. Deprivarea maternă conduce la fenomene de delincvență juvenilă, respectivii copii lipsiți de dragostea maternă ar fi mai puțin inteligenți, mai agresivi și ar întâmpina dificultăți de relaționare majore. În acest sens, cele mai convingătoare exemple sunt copiii instituționalizați, care, deși îngrijiți corespunzător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
importantă pentru sănătatea mentală cum sunt vitaminele și proteinele pentru sănătatea fizică” (J. Bowlby, 1952), lipsa afecțiunii materne având consecințe grave asupra dezvoltării normale a copilului 102. Deprivarea maternă conduce la fenomene de delincvență juvenilă, respectivii copii lipsiți de dragostea maternă ar fi mai puțin inteligenți, mai agresivi și ar întâmpina dificultăți de relaționare majore. În acest sens, cele mai convingătoare exemple sunt copiii instituționalizați, care, deși îngrijiți corespunzător, manifestă decalaje de dezvoltare față de copiii din familii, rămâneri în urmă puse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
afective. Efectele carenței afective sunt tot mai grave pe măsură ce această carență se instalează mai de timpuriu și durează timp mai îndelungat 103. O formă extremă este hospitalismul (ansamblu de tulburări suferite de sugari, cauzate de internarea prelungită în spital). Deprivarea maternă este posibilă atunci când copilul nu este susținut de nici o altă persoană apropiată, care să-i ofere afecțiune și îngrijire de tip matern. Apare ca rezultat al absenței efective a unei persoane semnificative pentru copil. Demontarea din perspectivă de gen a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
O formă extremă este hospitalismul (ansamblu de tulburări suferite de sugari, cauzate de internarea prelungită în spital). Deprivarea maternă este posibilă atunci când copilul nu este susținut de nici o altă persoană apropiată, care să-i ofere afecțiune și îngrijire de tip matern. Apare ca rezultat al absenței efective a unei persoane semnificative pentru copil. Demontarea din perspectivă de gen a conceptului deprivării materne permite observarea faptului că acesta este efectul unei înțelegeri a rolului mamei față de copil, într-un mod propriu pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
atunci când copilul nu este susținut de nici o altă persoană apropiată, care să-i ofere afecțiune și îngrijire de tip matern. Apare ca rezultat al absenței efective a unei persoane semnificative pentru copil. Demontarea din perspectivă de gen a conceptului deprivării materne permite observarea faptului că acesta este efectul unei înțelegeri a rolului mamei față de copil, într-un mod propriu pentru vechea paradigmă patriarhală: determinant pentru femei este să dea curs funcției de mamă, pentru că numai așa copiii vor crește frumos și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
îngrijirea plină de afecțiune a copiilor de către alte persoane decât mamele lor poate să le satisfacă acestora nevoile afective în mod corespunzător și să le confere premise bune pentru o dezvoltare armonioasă. Îngrijirea copilului poate fi realizată într-o manieră maternă de către tată sau, principial vorbind, de orice persoană adultă care îi oferă afecțiune copilului și intenționează să facă acest lucru în condițiile prevăzute de lege (îi este rudă naturală, de sânge, adoptă copilul, îl are în plasament sau în încredințare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
carență paternală 104 când e vorba despre absența din planul afectiv a tatălui sau despre o carență parentală, atunci când copilul nu se bucură de dragostea părinților săi. Părintele adoptiv, asistentul maternal, tutorele pot avea față de copil o grijă de tip matern. Aceasta ar presupune o apropiere caldă față de copil, un atașament constant într-o relație continuă care să-i ofere siguranță, interacțiuni stimulative, toate realizate într-un mediu securizant, pe care îl cunoaște, îi este familiar și îl consideră propria casă105
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o apropiere caldă față de copil, un atașament constant într-o relație continuă care să-i ofere siguranță, interacțiuni stimulative, toate realizate într-un mediu securizant, pe care îl cunoaște, îi este familiar și îl consideră propria casă105. În conformitate cu implicațiile deprivării materne, copiii din familiile monoparentale conduse de tați ar fi afectați de absența mamei, chiar dacă tații ar face eforturi consistente pentru îngrijirea lor. Se poate specula că, în mod analog, pentru copiii din familiile conduse de mame situația ar fi mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
334). În învățarea rolurilor de sex, cordialitatea și relația apropiată dintre părinte și copil îi facilitează acestuia procesul de identificare cu părintele de același sex. Conform unor puncte de vedere 106, există chiar o dimensiune de gen a efectelor deprivării materne: băieții ar fi mai vulnerabili decât fetele, ar suporta mai greu separarea de mamă. Un punct de vedere pe care simțul comun îl poate recunoaște cu ușurință este exprimat de Carl Gustav Jung: iubirea tatălui este contingentă (adică e condiționată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
adaptarea anumitor valori, norme și moduri de comportament), pe când iubirea mamei este, în mare măsură, necondiționată (mamei fiindu-i de ajuns existența propriului ei copil). Deosebirile dintre mamă și tată au fundamentări culturale în mituri, religii și basme 107. Dragostea maternă nu poate fi cucerită, produsă, controlată, observa Erich Fromm (1995, p. 49). Dragostea maternă este sau nu este. Apare spontan, la intersecția dintre instinct și modelare culturală, sau nu există pur și simplu. Dacă există, dragostea maternă poate fi cultivată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
măsură, necondiționată (mamei fiindu-i de ajuns existența propriului ei copil). Deosebirile dintre mamă și tată au fundamentări culturale în mituri, religii și basme 107. Dragostea maternă nu poate fi cucerită, produsă, controlată, observa Erich Fromm (1995, p. 49). Dragostea maternă este sau nu este. Apare spontan, la intersecția dintre instinct și modelare culturală, sau nu există pur și simplu. Dacă există, dragostea maternă poate fi cultivată, poate crește cu fiecare nouă experiență. Dacă nu există, atunci ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
basme 107. Dragostea maternă nu poate fi cucerită, produsă, controlată, observa Erich Fromm (1995, p. 49). Dragostea maternă este sau nu este. Apare spontan, la intersecția dintre instinct și modelare culturală, sau nu există pur și simplu. Dacă există, dragostea maternă poate fi cultivată, poate crește cu fiecare nouă experiență. Dacă nu există, atunci ar fi mai bine ca acele femei să nu devină mame. Dar cine să evalueze și după ce criterii să aprecieze dacă o femeie are disponibilități afective pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fi mai bine ca acele femei să nu devină mame. Dar cine să evalueze și după ce criterii să aprecieze dacă o femeie are disponibilități afective pentru maternitate? Mai ales atunci când, în contextul general, se sugerează că a nu avea instinct matern ar fi ceva nefiresc, chiar nenatural. Ajungem, astfel, într-un tip de etică naturalistă (eticile naturaliste pornesc de la presupunerea că binele poate fi definit cu ajutorul unui obiect natural, existent aici și acum, perspectivă din care maternitatea este asumată naturalității). Erich
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]