1,846 matches
-
rând, ferestrele apar întotdeauna pe desktop, principala zona de lucru a ecranului. De asemenea, majoritatea ferestrelor au aceleași părți de baza: Bara de titlu. Afișează numele documentului și al programului (sau numele folderului, dacă lucrați într-un folder). -Butoanele Minimizare, Maximizare și Închidere. Aceste butoane ascund fereastra, o măresc pentru a acoperi întregul ecran și, respectiv, o închid. -Bara de meniuri. -Bara de defilare. Vă permite să defilați prin conținutul ferestrei pentru a vedea informații care sunt momentan în afara zonei vizibile
Bazele Tehnologiei Informaționale by Horia Scurtu () [Corola-publishinghouse/Science/447_a_1295]
-
glisați fereastra către amplasarea dorită. (A glisa înseamna a indica spre un element, ținând apăsat butonul mouse-ului, mutând elementul cu indicatorul, apoi eliberând butonului mouse-ului.) Modificarea dimensiunii unei ferestre Pentru ca fereastra să apară pe tot ecranul, faceți click pe butonul Maximizare al acesteia sau faceți dublu click pe bara de titlu a ferestrei. Pentru a restabili o fereastră maximizată la dimensiunea sa anterioară, faceți click pe butonul Restabilire (acesta apare în locul butonului Maximizare) sau faceți dublu click pe bara de titlu
Bazele Tehnologiei Informaționale by Horia Scurtu () [Corola-publishinghouse/Science/447_a_1295]
-
apară pe tot ecranul, faceți click pe butonul Maximizare al acesteia sau faceți dublu click pe bara de titlu a ferestrei. Pentru a restabili o fereastră maximizată la dimensiunea sa anterioară, faceți click pe butonul Restabilire (acesta apare în locul butonului Maximizare) sau faceți dublu click pe bara de titlu a ferestrei. Pentru a redimensiona o fereastră (a o face mai mica sau mai mare), indicați spre oricare bordură sau colț al ferestrei. Atunci când indicatorul mouse-ului devine o săgeata cu doua capete
Bazele Tehnologiei Informaționale by Horia Scurtu () [Corola-publishinghouse/Science/447_a_1295]
-
XIX-lea, moment în care s-a încheiat procesul evolutiv care a transformat organizația economică medievală, meșteșugărească sau agricolă, în întreprinderea capitalistă modernă. Primul demers în această direcție a fost cel neoclasic, în viziunea căruia obiectivul central al întreprinderii este maximizarea profitului în condițiile concurenței perfecte sau imperfecte pe piață. Acest model a fost considerat satisfăcător în privința explicării comportamentului firmei timp de mai bine de jumătate de secol. Începând din deceniul al șaselea al secolului 20 fost create și dezvoltate noi
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
întreprinderii; 3. întreprinderea este angrenată într-un proces dinamic de căutare a echilibrului; 4. decidenții sunt perfect raționali și dispun de informații nelimitate și gratuite; 5. mediul extern este relativ stabil. Înainte de a prezenta formal comportamentul întreprinderii în condiții de maximizare a profitului, credem de cuviință a prezenta pe scurt factorii care influențează acest profit. Profitul, privit ca diferență între veniturile totale și costurile totale, mai poartă și denumirea de profit pur, care este însușit de către proprietar în baza activității desfășurate
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de a impune pe piață cantitățile oferite și prețurile de vânzare; profit de monopson, rezultat din capacitatea firmei monopsoniste de a dicta prețurile de achiziționare a resurselor. În încercarea de a explica și chiar prevedea comportamentul firmei prin prisma obiectivului maximizării profitului, teoria neoclasică pornește de la ipoteza raționalității complete a întreprinzătorului, definită prin următoarele ipoteze: întreprinzătorul poate analiza toate posibilitățile pe care le are la dispoziție, el dispunând de tot timpul necesar pentru aceasta; el posedă toate informațiile asupra mediului exterior
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
incertitudinea asupra prețurilor de pe piață și nici asupra evoluției viitoare a costurilor de producție. În aceste condiții, componentele modelelor de tip neoclasic sunt următoarele: variabilele de decizie; în condițiile de concurență perfectă decizia întreprinzătorului privește doar cantitatea de fabricat în vederea maximizării profitului la un moment dat. Pe o piață monopolistă sau monopsonistă prețul de vânzare al produsului, respectiv prețurile de achiziționare a resurselor pot constitui deasemenea variabile de decizie; funcția obiectiv, care este, evident, funcția profitului; eventualele restricții. Vom prezenta acum
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de vânzare al produsului, respectiv prețurile de achiziționare a resurselor pot constitui deasemenea variabile de decizie; funcția obiectiv, care este, evident, funcția profitului; eventualele restricții. Vom prezenta acum (după Koenig, [64]) câteva modele formale simple de descriere a comportamentului de maximizare a profitului în trei cazuri: cazul unui viitor sigur și al unei singure perioade de analiză, cel al unui viitor incert cu o singură perioadă de analiză și un al treilea caz în care sunt luate în considerare mai multe
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
cu V,C și q veniturile, costurile și, respectiv, cantitatea fabricată, putem scrie relațiile. În condițiile concurenței perfecte prețul este o variabilă exogenă, dată de piață, iar în cazul concurenței imperfecte el depinde de cantitatea oferită spre vânzare. Condițiile de maximizare a profitului apar diferențiate în funcție de trăsăturile pieței. a) Piața cu concurență perfectă. Condiția de prim ordin este. Întreprinderea va produce strict acea cantitate de bun pentru care costul marginal (costul ultimei unități produse) este egal cu prețul de vânzare a
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
a profitului este pozitivă utilitatea marginală este crescândă dacă întreprinzătorul este iubitor de risc, descrescândă dacă are aversiune față de risc și constantă în cazul întreprinzătorului indiferent față de risc, Utilitatea fiind și ea (datorită prețului) o variabilă aleatoare, se pune problema maximizării mediei sale. Condițiile realizării acestui maxim se regăsesc în relațiile de mai jos. Am presupus că are loc adică prețul mediu nu este altul decât prețul de echilibru în condițiile de concurență perfectă. Putem trage următoarele concluzii: dacă întreprinzătorul este
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
optimul poate fi atins chiar și în condițiile în care costul marginal descrește. 3°. Mai multe perioade de analiză În acest caz se pune problema optimizării sumei profiturilor actualizate pe un orizont de timp T . Acest lucru este echivalent cu maximizarea valorii firmei până în momentul T . Numărăm și aici două cazuri: timp discret. Valoarea de maximizat este (am notat cu i rata actualizării): timp continuu. Putem presupune că profitul la un moment dat va depinde de doi factori: nivelul prețului la
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
actualizării): timp continuu. Putem presupune că profitul la un moment dat va depinde de doi factori: nivelul prețului la momentul respectiv și rata de evoluție (creștere sau descreștere) a prețului la acel moment. Funcția obiectiv de maximizat devine. Evident, problema maximizării profitului poate fi rezolvată numai dacă funcția p(t) este cunoscută, cea ce dein nefericire se întâmplă rar în realitate. Viziunea neoclasică a fost criticată ca fiind mult prea abstractă și ruptă de realitate. Ar fi totuși nedrept să reducem
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
se amintește nimic despre managementul sau administrația firmei. Argumentul cheltuielilor administrative apare ca un “deus ex machina” pentru a explica o situație pe care teoria nu avea suficiente instrumente să o explice.) O altă critică adusă teoriei neoclasice afirmă că maximizarea profitului nu constituie motivația principală a întreprinzătorului. Cercetările statistice întreprinse pe eșantioane de întreprinzători nu au reușit nici să respingă, dar nici să valideze irefutabil această critică. Pentru aceasta ar trebui demonstrat că, aflându-se în fața mai multor alternative decizionale
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
să valideze irefutabil această critică. Pentru aceasta ar trebui demonstrat că, aflându-se în fața mai multor alternative decizionale, întreprinzătorul nu o alege în mod neapărat pe cea care îi aduce profitul cel mai mare. În general însă, criticii principiului de maximizare a profitului propun diverse alternative la acesta, fără a-l nega în mod hotărât. Modelul neoclasic are și capacitatea de a prevedea comportamentul întreprinzătorului în condițiile modificării unora din variabile. Astfel, de exemplu: în condiții de concurență perfectă, în cazul
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
lui M. Gordon, R. Marris, J. Lesourne, precum și modelele cu efecte Penrose. Întrucât ele tratează în profunzime problematica dinamicii întreprinderii și prezintă expresii formalizate ale acestei dinamici, am preferat să le rezervăm pentru un capitol viitor. I.2.1. Modelul maximizării cifrei de afaceri (al lui Baumol) W. J. Baumol a luat în considerare acest obiectiv deoarece cifra de afaceri este o măsură a taliei întreprinderii, care este la rândul său o măsură a prestigiului și a puterii managerului. În plus
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
a sporirii capacităților necesare echipei manageriale pentru a gestiona creșterea. În urma acestor considerente rezultă că există o rată optimă a creșterii vânzărilor ( g * ) pentru care diferența dintre veniturile și cheltuielile firmei (adică profitul său) este maximă. I.2.3. Modelul maximizării utilității manageriale (al lui O.E. Williamson) Williamson critică abordarea neoclasică ce desemnează maximizarea profitului ca fiind unicul obiectiv al întreprinzătorilor, arătând că aceștia, ca orice altă persoană, pot avea o multitudine de alte motivații. În concepția sa managerii beneficiază
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
că există o rată optimă a creșterii vânzărilor ( g * ) pentru care diferența dintre veniturile și cheltuielile firmei (adică profitul său) este maximă. I.2.3. Modelul maximizării utilității manageriale (al lui O.E. Williamson) Williamson critică abordarea neoclasică ce desemnează maximizarea profitului ca fiind unicul obiectiv al întreprinzătorilor, arătând că aceștia, ca orice altă persoană, pot avea o multitudine de alte motivații. În concepția sa managerii beneficiază de o importantă putere discreționară materializată prin controlul ce îl dețin asupra a trei
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
Williamson propune și o altă ipoteză privind comportamentul managerului: în cazul în care investițiile discreționare sunt, la un moment dat, nule sau foarte reduse, în perioada următoare acesta le va mări pe seama celorlalte două elemente (S sau M). Condițiile de maximizare a utilității manageriale sunt. Rezolvând acest sistem de ecuații obținem mărimile S, M și q în funcție de care îl putem calcula pe D. Modelul lui O.E. Williamson constituie o analiză statică a comportamentului managerial, neluând în considerare perioadele de timp
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
un proces susceptibil a fi marcat de o doză mai mică sau mai mare de subiectivism, iar avantajele materiale ale managerului sunt adesea “mascate” sub forma a diverse categorii de cheltuieli. În concluzie, putem spune că teoriile manageriale au înlocuit maximizarea profitului ca unic obiectiv al firmei cu maximizarea altor variabile, adăugând în unele cazuri restricții. Se remarcă faptul că în majoritatea modelelor variabila de optimizat este una singură, la fel ca în cazul teoriei neoclasice. (O excepție notabilă o constitue
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
doză mai mică sau mai mare de subiectivism, iar avantajele materiale ale managerului sunt adesea “mascate” sub forma a diverse categorii de cheltuieli. În concluzie, putem spune că teoriile manageriale au înlocuit maximizarea profitului ca unic obiectiv al firmei cu maximizarea altor variabile, adăugând în unele cazuri restricții. Se remarcă faptul că în majoritatea modelelor variabila de optimizat este una singură, la fel ca în cazul teoriei neoclasice. (O excepție notabilă o constitue așa-numitul “model integrator” al lui O.E.
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
restricții. Se remarcă faptul că în majoritatea modelelor variabila de optimizat este una singură, la fel ca în cazul teoriei neoclasice. (O excepție notabilă o constitue așa-numitul “model integrator” al lui O.E. Williamson, pentru care obiectivele sunt, simultan, maximizarea profitului , a valorii vânzărilor curente, a ratei de creștere a vânzărilor și a valorii actuale a vânzărilor viitoare.) În concepția unor autori (R. Koenig, de exemplu), modelele manageriale continuă să privească întreprinderea ca o entitate omogenă, separarea dintre proprietari si
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
nu-și putea permite să-și pună în pericol averea; un eventual faliment al firmei ar fi afectat mijloacele de trai ale familiei sale. În consecință, el era mai interesat de stabilitate, de siguranța viitorului decât de creștere și de maximizarea dimensiunii întreprinderii. II.1. Teorii și modele de creștere a întreprinderii II.1.1. Modelul neoclasic: dimensiunea optimă a firmei Literatura economică a furnizat un număr mare de teorii și modele ce încearcă să explice și să conceptualizeze procesul de
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
portofoliului. Strategia concurențială precizează diferitele moduri de abordare pe care întreprinderea le va utiliza pentru a reuși în fiecare din activitățile sale. Strategiile concurențiale care pot asigura succesul firmei la începutul secolului al XXI-lea sunt: a) strategia (istorică) a maximizării cotei de piață. După teoria microeconomică succesul pe piață depinde doar de prețul bunului. Deci, a vinde la un preț mai mic îi permite întreprinderii să obțină o parte a pieței mai mare. Pe de altă parte, datorită economiilor de
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
proceda nici la creșteri de capital, nici la împrumuturi. Singura posibilitate de dezvoltare o constituie reinvestirea beneficiului, în totalitate sau în parte. Acționarii sunt aceeași pe toată durata de viață a întreprinderii. Criteriul utilizat în studierea evoluției întreprinderii va fi maximizarea valorii întreprinderii pe un orizont finit sau infinit. IV.2.1. Modele de clasă A Urmărindu-l îndeaproape pe J. Lesourne, relația fundamentală a modelului va fi, unde cu α se notează dividendul distribuit iar cu γ partea din marja
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
Urmărindu-l îndeaproape pe J. Lesourne, relația fundamentală a modelului va fi, unde cu α se notează dividendul distribuit iar cu γ partea din marja netă destinată investițiilor noi. Bilanțul întreprinderii se reduce la. Dar întrucât avem rezultă iar criteriul maximizării valorii pe un orizont infinit se scrie sub restricția fapt care înseamnă că dividendul nu poate fi niciodată negativ. Pentru a rezolva această problemă de optim vom utiliza metoda Euler-Lagrange construind o nouă funcție de maximizat cu necunoscutele F, Z și
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]