2,223 matches
-
de bal, strânge în mâna înghețată medalionul vechi și greu, bătut cu diamante mari și rubine, moștenire de la maman. A jucat cărți toată noaptea, a pierdut, de la o vreme a jucat pe datorie, iar acum, au diable ! Se grăbește cu medalionul spre Muntele de Pietate, să rezolve și pe urmă să uite neplăcuta poveste ! Se cunoaște prea bine pe sine pentru a fi sigur că va fi în stare să îngroape foarte adânc amintirea micului dezmăț și niciodată să nu-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
niciodată să nu-l mai repete. Așa încât, frisonând în paltonul subțire și elegant, făcând utopice calcule de bani pentru o mult visată blană de samur, atât de necesară unei ființe ca el, friguroase, strângându-și mai departe mâna înghețată pe medalion, dă colțul, în dimineața sticloasă de februarie, spre strada Sfântul Ionică. Frigul tăios îi lipește nările, îi înroșește nasul, îi înțeapă ochii înlăcrimați. Viu și tânăr fiind, este cât se poate de firesc să meargă să-și amaneteze medalionul primit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe medalion, dă colțul, în dimineața sticloasă de februarie, spre strada Sfântul Ionică. Frigul tăios îi lipește nările, îi înroșește nasul, îi înțeapă ochii înlăcrimați. Viu și tânăr fiind, este cât se poate de firesc să meargă să-și amaneteze medalionul primit lângă un pat de moarte ca să răscumpere o noapte de rătăcire a vieții sale. Și niciun sens răuvoitor nu alterează în vreun fel înțelesul durerii pe care, atât de adânc, a îngropat-o în sine... Iubirea ce i s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în funcție de posibilitățile de practică: tâmplar, zugrav, ajutor mecanic-auto, croitor, bucătar, legumicultor, electronist, etc. > informare, consilie, mediere privind piața muncii în colaborare cu AJOFM, a persoanelor private de libertate ce urmează a fi puși în libertate; > activități literare bibliotecă, șezători și medalioane literare, prezentări de carte, editare de reviste lunare, acțiuni în comunitate, omagieri, întâlniri periodice cu invitați din domeniul culturii poeți, scriitori, actori, muzeografi, profesori, etc.) > activități artistice cerc de teatru, grup vocal-instrumental, cenaclu literar, atelier de pictură, grafică și sculptură
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
scîndură, dar dimineața ți se pune În vedere să-ți cauți altă găzduire. Pe plajă, gașca din Bacău comentează Îndelung victoria, prestația voinicilor a fost răsplătită generos de nemțoaice. Florin are la gît un lanț nou de aur, cu un medalion fin, o țestoasă simpatică, zice el - și-l scoate și ține să-l arate la toată gașca și toată gașca ține să spună chestii. Se fac bancuri, multe dintre ele lipsite de subtilitate, despre povestea de aseară. Pățești un atac
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dezveleau gingiile goale în care mai stăteau înfipți câțiva dinți putrezi. Apoi i-am văzut fața ciuruită de vărsat, sprâncenele spălăcite, ochii reci, de broască, și gușa. O gușă mare pe care o purta sub barba roșie ca pe un medalion. Părea plictisit de prezența mea acolo și mă lumina cu o torță a cărei flacără îi ascundea o parte din trup. Îi distingeam bine doar capul și picioarele crăcănate. Nu îndrăzneam să zic nimic, așteptam. Am observat că avea pungi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din nou în lumea mea, cea din care evadasem prin puterea imaginației. Ajungând acasă, am realizat că nu aveam spicul și petala de fluture...când am atins însă pieptul, să vezi minune! Din acestea două s-a alcătuit un minunat medalion ce strălucea ca focul! Acum puteam călători mereu între lumea mea și paradisul creat și descoperit de mine! Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Copilăria mea Ce pot spune pe scurt despre copilăria mea? Nu știu...A fost și încă
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cum strângea cu mâna stângă dârlogii, cum își îndemna calul cu pintenii și parcă auzeam zgomot de trupe care se retrăgeau, intimidate de acei artileriști cu pantaloni albaștri și cizme lucitoare, trimiși în luptă de bătrânul cu favoriți albi, din medalionul de deasupra, căruia tata îi zicea Franz Iozef. Habar n-aveam că totul se întîmplase într-o istorie diferită de cea în care ne găseam pe la 1930, când studiam eu tabloul, copleșit de încîntare, și că tata fusese târât cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca un robinet, ce trist era totul! Și de ce oare nici el și nici altcineva dintre cei de față nu s-au speriat, ba chiar au iubit-o cu toții și mai mult pe Cinthia cînd și-a scos de la gît medalionul de platină și l-a Îngropat Împreună cu celelalte obiecte. Pe rînd, Începînd cu Cinthia și Julius, au aruncat cîte un pumn de țărînă deasupra; fusese ideea Nildei. Pe urmă au zbughit-o cu toții, În afară de Carlos, care s-a Îndreptat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu toții, În afară de Carlos, care s-a Îndreptat cu pași domoli spre camera lui să-și bea ceaiul de la ora șase. O săptămînă după aceea, Susan vru s-o dojenească pe Cinthia pentru că era atît de neglijentă, pentru că-și pierduse micul medalion de platină pe care ți l-a dăruit... dar În clipa aceea nu-și putu aminti cine i-l dăruise și În schimb Își aminti că de cîteva zile era mai liniștită și abia acum băgă de seamă că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
I Iove you, observînd că era ciudată, neliniștită și În clipa aceea Vlăjganul apăruse dintr-un colț al grădinii, zîmbitor, Încrezător, apoi ca un laș se dădea Înapoi explîcÎndu-i În engleză, ferindu-se, bătînd În retragere, mi-a căzut medalionul În iarbă, dar de fapt se aplecase ca să ia un ciomag și Lester se repezi asupra lui, reușind În sfîrșit să se sprijine cu amîndouă mîinile de marginea tejghelei, care avea moliciunea unei saltele... Scrîșnea din dinți, tot cărîndu-i la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Schluter își întâmpină musafirii la jumătatea coridorului din aripa lui. Mergea de parcă s-ar fi sprijinit în cârje, apăsându-și coapsa dreaptă cu o mână. Fața lui era încă roșie de cicatrici pe jumătate vindecate. Gâtul îi era brăzdat de medalionul grăitor al traheotomiei. Jeanșii lui negri atârnau, iar bluza lui sport cu mâneci lungi - prea groasă pentru luna iunie - îi cobora pe brațe până la degete. Bluza etala un câine jucător de cărți și băutor de bere, care spunea: Ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
București; aceeași voce mi-a șoptit că mai am de așteptat. Soarele devenise explozie galben-roșcată. M-am tras mai la o parte, exista și acolo un pâlc de salcâmi, m-am culcat la umbra lor. Acasă i-am dăruit Zenobiei medalionul de piatră lucioasă șlefuit cu vreo trei mii de ani în urmă și regăsit de mine, pentru ea, în bezna gropii; piatra aceea neagră ea spune că a fost dintotdeauna a ei și o mai poartă și acum, din când
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tinerilor artiști sau conferințe. Se va extinde oare noua orientare la ansamblul străzii? Ne putem îndoi, ținînd cont de prezența masivă a locuințelor sociale. Cele ale Fundației Lebaudy, tocmai, a cărei intrare monumentală din strada Annam este împodobită cu un medalion în basorelief cu efigia fondatoarei. Dedesubtul portalului citim o inscripție cu litere din mozaic albastru pe un fond aurit: "Fundația "Grupul caselor muncitorești". Fundația are ca scop crearea de locuințe ieftine care prezintă toate garanțiile din punct de vedere al
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
privi ceasul. ― E încă devreme. Abia 6. ― Perfect, mergem. Nu uita ordinul de percheziție. De la fereastra lui Dincă, maiorul reperă în linie ușor deviată, la o distanță de 20 sau 30 de metri, locuința Melaniei Lupu. Recunoscu perdeaua fină cu medalioane de dantelă apoi pentru câteva clipe, silueta bătrânei umblând la storuri. Jaluzelele coborâră. Cristescu privi un timp dungile subțiri de lumină care se distingeau în noapte ca un portativ și se întoarse spre Dincă. Individul aștepta flegmatic, pe canapea cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
coroană de flori. Văd și banderola: "Lui Panaitescu de la vecinii orfani și neconsolați". ― Vai ce idee fermecătoare, domnule Popa! Vă dați seama ce impresie va face domnilor din Miliție o coroană?! Căută: Exact! O coroană de garoafe albe cu un medalion de trandafiri roșii. Cât se poate de rafinat. Abandonă brusc tonul elegiac: Dumnezeule! Cum am putut uita?! Nu i-am aprins nici măcar o lumânare bietului om. Sîntem doar buni creștini, domnule Popa, nu-i așa? CAPITOLUL IV NEDUMERIRILE MAIORULUI CRISTESCU
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
era bine desenată, dinții superbi. ― Ce idee pe Vîlcu! A profitat neîngăduit de mult de amabilitatea dumneavoastră. Vine deci pe 14... Se răsuci spre cutia de țigări arătîndu-și talia bine conservată. Purta o rochie bleu, din flanel moale, cu un medalion greu de argint, ostentativ barbar. Trase adânc în piept fumul și spuse pe o voce joasă ușor neliniștită. ― Bănuiesc că s-a întîmplat ceva dezagreabil... ― Îi cunoașteți cumva pe vecinii domnului Vîlcu? ― Destul de vag. De ce mă întrebați? ― Profesorul Panaitescu s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai simple. Pietrele funerare erau în general modeste; cele mai multe, putrezite sau înverzite de licheni. La un moment dat am ajuns însă în dreptul unui mormânt frumos, bine întreținut, plin de flori și cu o cruce mică de marmură neagră, având un medalion de porțelan cu imaginea unui copil bucălat și surâzător. Poate că atunci destinul a tresărit dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a tresărit dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniștit și a surâs ironic probabil când a văzut că silabiseam numele de sub medalionul de porțelan. Știa că pășisem pe cărarea lui. Nu mai puteam evita să alunec. Nu-mi venea să cred. M-am uitat încă o dată la fotografie, apoi la literele săpate în piatră, fără să pricep nimic. Era numele meu. De
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în Ungaria a fost ales, ci în România! Președintele Băsescu se află printre secui la Târgu-Mureș, temperând spiritele. Unele sondaje - probabil interesate, remarcă o scădere dramatică a P.D.L. și a Președintelui. Marți, 27 iulie 2010. Am terminat de citit „Scurte medalioane”, de I.N. Oprea, o carte extrem de valoroasă, chiar foarte antrenantă. Am folosit din plin pixul pentru unele sublinieri. La T.V.R. apare știrea potrivit căreia un elicopter israelian s-a prăbușit izbindu-se de o stâncă, în urma căruia au pierit șase
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
așa... Nici un spor în adunarea și ordonarea gândurilor răvășite de scrisoarea colegei noastre, de 3 ani - 1957-1960, Ana Dumitrescu (Osadeț), la Liceul militar CâmpulungMoldovenesc. Adresată soției, tot Ana, alăturată cărților: „Călător... prin vâltoarea vremii” vol. III (Alexandru Mânăstireanu) și „Scurte medalioane” (Ion N. Oprea), ghidușa scrisoare m-a „aruncat” în brațele larg deschise, primitoare, a doi condeieri originari din PriponeștiGalați. Ambii au rămas legați trup și suflet de localitate, deși, viața cu toate ale ei (învățătură, profesie, destin) i-a afiliat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai simple. Pietrele funerare erau în general modeste; cele mai multe, putrezite sau înverzite de licheni. La un moment dat am ajuns însă în dreptul unui mormânt frumos, bine întreținut, plin de flori și cu o cruce mică de marmură neagră, având un medalion de porțelan cu imaginea unui copil bucălat și surâzător. Poate că atunci destinul a tresărit dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a tresărit dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniștit și a surâs ironic probabil când a văzut că silabiseam numele de sub medalionul de porțelan. Știa că pășisem pe cărarea lui. Nu mai puteam evita să alunec. Nu-mi venea să cred. M-am uitat încă o dată la fotografie, apoi la literele săpate în piatră, fără să pricep nimic. Era numele meu. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
toate lipsite de coperte, din niște rafturi burdușite, și se apucau să le citească, fără să aibă aerul că vor să le cumpere. Unicul spațiu neacoperit de rafturi era ocupat de un afiș. Culori țipătoare, o serie de portrete În medalioane cu margine dublă, ca În afișele magicianului Houdini. „Le Petit Cirque de l’Incroyable. Madame Olcott et ses liens avec l’Invisible.“ O față măslinie și masculină, două șuvițe de păr negru strânse În coc pe creștet, mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mărturisesc despre un intens „spirit de frondă la adresa vechii literaturi”. Elogiul ataraxiei artistice din articolul „Dhvani” - publicat de O. Densusianu în numărul 3 al Revistei celor l’alți - face notă discordantă în raport cu entuziasmul rebel al manifestului din primul număr. Iar medalioanele însoțite de traduceri dedicate lui Albert Samain, Lautréamont, Rimbaud și Villiers de l’Isle Adam, ca și invocarea unor nume precum Baudelaire, Mallarmé și Laforgue - neagreate de mentorul Vieții noi -, indică primele semne ale unei desprinderi discrete. A doua revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]