4,697 matches
-
Apoi ar face o expoziție și ar vedea că e bine așa. ION Vlasiu: unul dintre puținii artiști pentru care, în mod vizibil, arta este o formă de posesiune erotică. Vitalitatea sa ieșită din comun, spiritul de luptător și inevitabilele melancolii și îndoieli l-au pus față în față cu toate ipostazele materiei. Piatra și lutul, gipsul și bronzul, marmura și lemnul, alabastrul și metalul, culoarea și cărbunele și, în paralel, cuvîntul, i-au fost simultan aliați și adversari într-o
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
o glorie atât de repede uitată. Sărăcia scriitorului român, cumplita sărăcie a multora, poate fi cel mult un zbenghi trist pe marama uitării. Nu justifică nici o trădare... Dar nu din astfel de gânduri porniseră șirurile mele. Pur și simplu din melancolia unor ani de demult și din sentimentul că, prinși în vâltoarea zarvei zilnice, uităm din ce în ce mai mult de cei de dinaintea noastră și de cărțile lor. în locul recitirii, uitarea este sfâșiată, câteodată, cu injurii. Cu temere mă întreb, din ce în ce mai des, dacă cei
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]
-
o bucurie gravă și ludică, în același timp, modelul, pretextul, obiectul preexistent. Compoziția se relaxează, formele se distribuie cu lejeritate, devin gracile în mod spontan și respiră aceeași atmosferă cordială și evanescentă. în întregul discurs imagistic se insinuează o anumită melancolie și se manifestă tot mai pregnant dorința de a rupe contractul gravitațional pentru instalarea într-o pură stare de levitație. Forme indescriptibile, încorporarea în cod artistic a unor fantasme, par a trăi în plină experiență a unui dans bizar. însă
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
strigătul singurătății din tine. 2457. Absurdul creației este Lumea născută pentru a muri. 2458. Absurdul frumuseții este iluzia sa. 2459. Absurdul visului este să visezi că visezi propria ta trezire care este viața noastră, fiind cu adevărat treaz. 2460. Absurdul melancoliei constă în amintirea unui posibil viitor. 2461. Absurdul amintirii este faptul că se produce într-un prezent a cărui mărime nu poate fi definit la frontiera dintre trecut și viitor. 2462. Absurdul absolutului este acceptarea verbului A FI. 2463. Absurdul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la un veritabil regal poetic. Scrierile și pictura semnate de Carmen Doreal îmbină muzicalitatea poeziei cu poezia culorilor într-o manieră originală. Prin ochii ei ordinarul devine extraordinar, fiecare culoare devine mai vie. îi place să transpună în lucrările ei, melancoliile, dar și năzuințele, amintirile dar și realitatea prezentă. îi place să simtă textura culorilor, muzicalitatea și ritmicitatea lor. Arta ei angajează un stil expresionist-impulsionist ce se poate încadra în frontiera imaginativa plecând de la figurativ pană la abstract. Fiecare piesă spune
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vindeți licori tranchilizante Adam și Eva - după cum se pare au semănat și ei...acele plante opriți osânda!,n-a venit regina nici Venus, nici Atena...Afrodita sunt grațiate - ele au doar vina fiindcă le-a stat de-a curmeziș...ispita melancolie...ce melancolie... dar care regi nu-mi toarnă în pahare? prin lumea roasă de blenoragie nu se salvează astăzi fiecare poate vom pune dop la evoluții să nu mai curgă znaga rațiunii probabil că-ntr-un cerc de substituții vom
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tranchilizante Adam și Eva - după cum se pare au semănat și ei...acele plante opriți osânda!,n-a venit regina nici Venus, nici Atena...Afrodita sunt grațiate - ele au doar vina fiindcă le-a stat de-a curmeziș...ispita melancolie...ce melancolie... dar care regi nu-mi toarnă în pahare? prin lumea roasă de blenoragie nu se salvează astăzi fiecare poate vom pune dop la evoluții să nu mai curgă znaga rațiunii probabil că-ntr-un cerc de substituții vom face rugi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
negre apărute ca urmare a veacului de stăpânire străină, iar cei aflați afară din lăcaș cântau cântece de la ,muscălie", triste ecouri din stepe depărtate, nemărginite. Erau rămășițele Rusiei în sufletele flăcăilor Moldovei, erau ultimele răsunete, de o aspră și misterioasă melancolie (p. 19). Despre amintitul turneu al trupei de operetă, la Soroca, i s-a povestit că funcționarii ruși (cinovnicii) și boierii devotați trup și suflet țarului veniseră la spectacole de dragul muzicii, dar populația de la periferie, de la mahala și țăranii din
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi, un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în care se revarsă deopotrivă rîurile subterane ale tînjirii mistice din Orient și aluviunile fertile ale pragmatismului occidental. Că el sancționează, cu melancolie și cu amărăciune în același timp, insuficiența și exclusivismul ambelor direcții, este o altă problemă, una chiar foarte serioasă, care ar merita o abordare mai detaliată și un tip de analiză care să privească și dincolo de țarcul grațios al purei
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
Cosí fan tutte? Pentru că orice teatru care se respectă trebuie să aibă un repertoriu mozartian cât mai complet și mai ales pentru că este o muzică paradisiacă. Compusă în 1789, cu un an înainte de moarte, ea este deja marcată de acea "melancolie a îngerilor" despre care vorbea Cioran, chiar dacă la suprafață pare a fi o farsă. Dincolo de această fațadă, s-a spus, este cea mai tristă capodoperă mozartiană. Și asta se aude în partitura stratificată, vibrantă, tensionată și mereu ambiguă, ca și
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
entuziasmele " ca și unele interogații, mai generale, asupra creației poetice plecând de la un caz precis. Prima întrebare pe care mi-am pus-o, este: la ce bun atâtea titluri de culegeri (altminteri, unul mai armonios decât altul: Arheologie blândă, 1966-1969; Melancolii inocente, 1969; O casetă cu șerpi, 1970; Trecătorul de demult, 1975; O nuntă de cenușă, 1977; Un potop de simpatii, 1978; Copleșit de glorie, 1980; Numai dulceața porumbelor, 1985; Tango și alte dansuri, 1990; Visul vine pe scara de serviciu
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
unui interior sau substanța eterică a drapajelor, care se învecinează cu lumina profundă a unui felinar și cu aceea fără sursă a unei cruci, sînt tot atîtea momente perfect identificabile ale unei conștiințe umane și artistice sfîșiate între bucurie și melancolie neagră, între disperări incomensurabile și adevărate exerciții extatice. Această oscilație între planuri adverse și, uneori, trăirea simultană în planuri adverse, îi oferă Ioanei Bătrânu posibilitatea unei experiențe cu totul particulare. Ea nici nu construiește o peisagistică integral ingenuă, după cum nici
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
șaizeciste (Nicolae Manolescu, Eugen Simion etc.). După 1980 sau după 1989 se întemeiază, pur și simplu, alături, alt canon, dacă nu cumva postmodernismul acționează dizolvant față de mentalitatea canonului literar unic. O elegie pentru canon putem murmura și noi, pe urmele melancoliei lui Harold Bloom. În postmodernismul pluralist și relativist nu există un canon unic, nici ierarhii severe, unanim acceptate, pentru că nu există doar un public de elită (al cărui rol decisiv se pierde în democrația dizolvantă a grupurilor de interese estetice
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
imperativă. Și iarăși, nu întîmplător, Ștefan Agopian îi răspunde tot aici, pe hîrtii obosite sub un laviu de tuș, cu un scris caligrafic de puber care nu și-a pierdut încă inocența, cu imagini foșgăitoare în care se amestecă baroc melancolia crepusculului, plictisul eternității, delirul surd al viscerelor și promisiunea fierbinte a mîntuirii. De fapt, cuplul artistic absolut, cu un picior în cazanul cu smoală și cu celălalt în iezerul din care se pornește la vale numai lapte și miere, se
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
orizont ... strigăt de sirene”, „plânsul văilor”, „lumea se vaită de mult nenoroc...” formează o gradație ascensională, de tip climax. Dacă în primele versificări din acest recent ciclu, tonalitățile liricului sunt grave, de o sobrietate profund sensibilă, accentuând o stare de melancolie, cu învăluiri aureolate de mister, poezia de final, Nebunul vânt, impresionează prin tonalitatea imnică, cu învăluiri și inflexiuni energetice purtătoare de mesaj (nebunul vânt „... se oprea prin vechi vitralii / sărutând timid obrazul lunii...”, „plonjând”, „dunărind...”), anticipând, am crede, o posibilă
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
și să incite în cel mai înalt grad. În același timp, cartea de memorii literare a lui Valeriu Anania oferă revelația unui mare prozator. Prin farmecul inimitabil al povestirii (autorul alternează umorul șugubăț al lui Creangă, seriozitatea teologului și inevitabila melancolie a maturului de azi care rememorează vremuri demult apuse) și corectitudinea judecăților, prin capacitatea cu totul specială de a iubi și a admira, Rotonda plopilor aprinși este o carte de suflet, dintre acelea care se păstrează la capul patului și
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
Dansează încet și în deplină tăcere/ zeul cu trupul de fum/ în locul cel mai strîmt cu putință/ unde lucrurile potrivnice se netezesc/ cum ar fi cel dintre ființă și neființă/ dintre lumină și umbră, cuvînt și tăcere/ dintre zîmbet și melancolie/ dintre somn și trezie./ Tu abur și ceață și fum, tu iarbă a fiarelor/ prelinsă/ răcoare a lacrimii care sfîrîie pe obraz/ ca pe o plită încinsă/ apropie-te cu talpa veșnic desculță și desperecheată/ a zeului-negură, a păsării zeu
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
până la cel mai complicat, mai tensionat și mai încărcat de viață roman al său, adică Femeie, iată fiul tău, din 1983. Nu știm ce ar fi fost în cele din urmă, dacă autorul ar fi apucat să-l finiseze, romanul Melancolie, publicat postum, în 1988, pe baza unui dosar în lucru al cărții. O ascensiune lentă, dar sigură, a fost curmată brusc la împlinirea vârstei de 50 de ani ai scriitorului, tocmai când se cucerește, se apără și se stabilizează un
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
Dar e evident că perspectiva socială a prozei lui Sorin Titel se deschide promițător spre ultimele romane. De asemenea, pactul autobiografic și regionalist (evocarea originilor familiei și reconstituirea istoriei personale, mitizarea mamei și utopizarea Banatului) devine tot mai productiv. În Melancolie, cel mai nostalgic dintre romane, rămas neterminat, scriitorul chiar tinde să fie manifest autobiografic. Ceea ce a fost cenzurat în primele cărți (confesiunea, mărturia autorului despre sine și despre creație) se răzbună, iese la suprafață în ultimele. Povestirile și romanele scurte
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
trebuie reluate periodic și care sînt capabile să producă revelații cu fiecare nouă lectură. Romanul lui Nichita Danilov, Mașa și Extraterestrul seamănă, pe alocuri cu un lung poem în care sentimentalismul de sorginte rusească se amestecă cu spiritul carnavalesc, iar melancolia și nostalgia sînt continuu agresate de frenezia tembelă a grotescului. Este o carte greu de clasat, nu foarte ușor de citit, pe alocuri ininteligibilă, despre care nu poți fi niciodată sigur că ai înțeles-o în totalitate. Paralela dintre universul
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
schelete calcinate numărându-și oasele în fiecare zi, navigând fără de țintă, la stânga..., la dreapta..., înainte..., înapoi..., și..., și iar de la capăt..., încătușați în viață..., împovărați cu dragoste, ne stingem că o lumânare uitată la capătul unui muribund... Îngerii, atinși de melancolie, jucându-se nesupravegheați cu clipele, ne deschid nou drum, fără de întoarcere..., un pas..., doi pasi..., o cărare întreaga..., sfârșitul este aproape... Tu și Eu, o singură Moarte! Ce multă bucurie poate să aducă o revedere cu un vechi prieten, nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Căci transferul, după cum arată Constantin Zaharia în prefață, nu este numai de la o limbă la alta, ci și de la o modalitate - eseul - la alta - respectiv, fragmentul aforistic -, ca și de la un repertoriu tematic la altul. După Razne, frenezia, lirismul sau melancolia vor face loc descompunerii și amărăciunii, în toate declinările lor. Dar să revenim la ediție. Principiile care au structurat-o sunt cele pe care le-am întâlnit deja în Despre Franța și Îndreptar pătimaș II, îngrijite de același Constantin Zaharia
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
fostului student la psihologie: „Ca o ființă vie, Mona Lisa aproape că se schimbă sub ochii noștri și nu o regăsim aceeași de fiecare dată când revenim la ea.... Uneori citim în ochii ei o nuanță de ironie, alteori percepem melancolie în zâmbetul ei.” Căci numai Leonardo descoperise, în epocă, soluția: „Pictura trebuia să lase privitorului ceva să ghicească. Când contururile nu sunt foarte ferme, când forma e oarecum vagă, ca și cum ar dispărea în penumbră, impresia de uscăciune și rigiditate dispare
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
comparație, confruntarea dintre America și Europa scoate la iveală, din capul locului, ceea ce Baudrilllard numește „o distorsiune, o separare de netrecut”. Acolo unde Viena, Budapesta sau Praga, ca extensii ale Burgtheater- ului, propuneau o dramatizare excesivă bazată pe rafinament și melancolie, New York-ul se situează la polul opus, al demonetizării sensului și perspectivei în beneficiul unei neutralități de suprafață, pe cât de sclipitoare, pe atât de efemeră: „Aici”, transmite Baudrillard din inima Manhattan-ului, „totul se întâmplă exact invers: nu există seducție, ci
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
O. Utis. De atunci, a citit și adnotat, zeci de ani, tot ce a putut găsi despre Stalin, Rusia devenindu-i o a doua patrie (într- atât încât ajunge să spună că Don Quijote nu e spaniol, ci rus, fiindcă nostalgia, melancolia, tristețea n-au nimic cu Spania). Rodul acestui hobby, cum își numește obsesia pentru Stalin, e o carte recentă, Stalin el grande, eseu istoricobiografic dedicat marelui asasin. Un capitol consistent din masivul volum se ocupă de relațiile lui Stalin cu
Obsedat de Stalin () [Corola-journal/Journalistic/4020_a_5345]