5,440 matches
-
de puțin mascat. Controlul istoriei, manevrarea evenimentelor - vorbe, vorbe, vorbe. Insul se visează marele guzgan, șeful suprem, alfa și omega. Nu raporturile dintre pământeni și Ceilalți Îl preocupă - acesta este pretextul, acoperirea. Miza reală o reprezintă schimbarea funcției și a menirii Centrului. De la Începuturi, rolul lui a fost să vegheze la supraviețuirea speciei umane, lăsându-i Însă acesteia libertatea să se miște și să evolueze natural și intervenind doar atunci când calea aleasă devenea periculoasă. Statutul și tradiția conferă Centrului această datorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-i exclus să-ți fi vorbit și eu despre el, nu-mi amintesc În clipa asta. Din informațiile mele, titulatura „statut” nu acoperă Întru totul conținutul său care este mai complex, mai... Se crede că, În afara capitolului cu mențiuni tehnice - menirea Centrului, scopurile urmărite, organizare, protocoale, instrucțiuni de lucru, resurse etc. -, documentul conține și detalii referitoare la momentul declanșării experimentului, mai bine spus la proiectul care Îi stă la bază. Hai să fiu direct: există indicii că experimentul Înglobează În datele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
interesat, ironic, Zoran. Iată o noutate uimitoare, Într-adevăr... - Nu am spus așa ceva, a bătut În retragere Roger. Vorbeam despre spiritul Statutului, nu neapărat despre litera lui. Și nu aceasta este problema esențială acum, ci așa-zisa nouă viziune asupra menirii Centrului cu care ne amăgește domnul Charles Redford... N-am mai ascultat, cunoșteam argumentele lui Howard, fiindcă nu erau altceva decât expandarea retorică a discuțiilor noastre În trei, din urmă cu câteva zile. Îmi priveam pe furiș tot mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spațiul acțiunii, să spunem câteva cuvinte despre gotic. După cum bine se știe, goticul, semnificând dorința maximă de verticalitate tectonică, nu numai că nu suprimă contrafortul romanic, ci deasupra lui se înalță arcul butant, arc în sfert de cerc, a cărui menire este de a contracara împingerile navelor centrale, deosebit de înalte. Un alt mijloc de a combate impresia de masivitate este acela de a deschide în pereți mari ferestre acoperite cu vitralii. La senzația de zveltețe contribuie apoi și mulțimea de bolți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în halul ăsta? — Frate Iovănuț - spuse cu zâmbetul trist Metodiu - uneori chemările Domnului par oamenilor simpli chemări ale Necuratului. în visele tulburate ale acestei zglobii copile nu Michiduță și-a vârât coada, ci grija Celui de Sus ca să-și îndeplinească menirea de femeie. — Păi și dovleacul? - făcu uimit Iovănuț. — Dovleacul va desăvârși lucrarea - spuse Metodiu, scoțându-și botinele prăfuite din picioare. Dacă mănânci dovleac seara, rar, foarte rar reziști ispitelor. Episodul 154 îN SALA DE MESE A SIGNOREI Rămași singuri, Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trebuie să te naști băiat, căci dacă te naști fată, destinul ți-e pecetluit. Noi privim femeia altfel decât voi europenii, o privim chiorâș. De mică. Căci dacă o privești chiorâș de mică, ea înțelege până la urmă care-i e menirea și nu mai face nazuri. Dar dacă te naști băiat? - întrebă Metodiu. — Voi lua cazul meu - răspunse turcul - fiindcă mi-e mai la-ndemână și-ți voi da un singur exemplu. Cea mai îndepărtată amintire pe care o păstrez e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În centrul acestui maidan se află o ciudată construcție subterană, destinată inițial a fi un W.C. public. Cum drumurile frumoase nu duc departe, nici vespasiana aceasta nu și-a văzut decît În parte visul cu ochii. Oameni i-au descoperit menirea virtuală dinainte de a deveni un stabiliment public cu instalații sanitare, cu om de serviciu și firmă la intrare. Lucrarea nu Înainta, În schimb, În adîncurile ei se depozitau reziduurile biologice ale tuturor rătăciților pe aceste meleaguri. Curînd acest loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
era fațetată sau fortificată cu granit cenușiu și arăta ca o închisoare privată de maximă securitate. Ușa de la intrare era foarte grea, un portal din oțel ornat cu alamă la fel de primitor precum o piatră de mormânt. Poate că designul avea menirea să reasigure clienții băncii că banii lor se află în siguranță înăuntru. Să mai și ieși de acolo putea deveni o problemă de altă natură. Știam că e o bancă, pentru că pe ușă scria cu litere pătrățoase numele companiei. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
țării neobișnuit de bine, fusese brusc inițiat în secretele limbii țării. Nu putea să-i ascundă Porumbiței că era evreu, dar „Aleșii Domnului“ nu vor afla niciodată adevărata lui naționalitate. Ei erau convinși că toți oamenii erau născuți preoți, având menirea să aducă mulțimii mesajul divin al unui Dumnzeu prezent în lume. Exista o condiție, ca în toate sectele: trebuia să cotizezi pentru viitorul și succesul mesajului sfânt. Asta nu era ușor pentru Zaharel, dar Porumbița îl ajutase, în numele iubirii. Devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
carte deschisă în care se putea citi ce era scris fusese o imagine obsedantă pentru mine. Pretindeam mereu că pot citi chipul meu și al altora. Sâmburii ascunși de la naștere în trupuri păreau forțe opunându-se vieții, nuclee a căror menire era să șlefuiască trupul, pregătindu-l pentru un nou spațiu în care corpul trebuie să fie mai ușor, mai subtil. Poate precum corpul lui signor Fumo - numai piele și os, ascunzând în altă parte vigoarea care-l făcea să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vom revedea dincolo, ființe dragi... Am fost salvat. Salvat, și cred că asta era de fapt ceea ce trebuia să înțeleg, aceasta era știința aceea absolută la care visam pentru a putea stăpâni universul, abia acum am înțeles, sper, în sfârșit, menirea sufletelor pe țărmurile acestea lipsite de consistență ale vieții... acesta este rostul lor, odată pentru totdeauna, acela de a-și împlini menirea salvându-se... Dar stați, SALVAT?! Am fost salvat, am spus parcă, nu de mult? Dar ce vorbă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
știința aceea absolută la care visam pentru a putea stăpâni universul, abia acum am înțeles, sper, în sfârșit, menirea sufletelor pe țărmurile acestea lipsite de consistență ale vieții... acesta este rostul lor, odată pentru totdeauna, acela de a-și împlini menirea salvându-se... Dar stați, SALVAT?! Am fost salvat, am spus parcă, nu de mult? Dar ce vorbă mare-i asta? Nu mi-e rușine locului o clipă? Dar eu chiar nu mă pot potoli naibii odată? Întunecată trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crîcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel e o mare Înșelătorie! Deci nu ucide, zic ei! De ce, pentru că asta este menirea lui, a celui Atotputernic! Să-i omoare pe prunci În leagăn, pe mame la naștere și pe bătrînii fără dinți. De aceea zic ei, nu ucide! Pentru ca el și slugile sale să ucidă! Ei sînt aleșii! Ei sînt chemați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să zic eu, are și putere fizică?“ adăugă Simon. „Cum să nu“, zise Petru fără șovăire. „Cel care i-a lecuit pe leproși, cel care a...“ „...prefăcut apa În vin, și cîte altele“, Îl Întrerupse Simon. „Așa e“, Încuviință Petru. „Menirea Lui este să facă minuni și...“ „Și eu care credeam că e tîmplăria“, zise Simon. „Și milostenia“, adăugă Petru. PÎnă la urmă, zădărît de căpoșenia lui Petru, care-i tot pomenea de minunile Lui, Simon zise: „Și eu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
preajmă, Îi va face portretul Într-o manieră care amintește, poate din pricina folosirii majusculelor, de prozodia simboliștilor: „Dacă Îl veți Întîlni vreodată În Viață, mă Îndoiesc că-l veți suspecta de ceva, Întrucît nimic din Ținuta sa nu-i trădează menirea tenebroasă. Corpolent, dinamic, totdeauna cu un surîs pe buze, cu barba În formă de potcoavă, cu ochi vii, aducea mai degrabă cu tipul juisorului decît cu tipul rus, corintian. Indiferent de slăbiciunea sa față de micuțele pariziene, el era, fară Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cuvîntul ori dacă opera e doar umbra cuvîntului, unele citate din Conspirație ne-ar putea face să ne Încredem În varianta idealistă. Învățătura dobîndită după lectura acestei opere de către virtualii tirani s-ar putea preface Într-o practică imediată asiduă: „Menirea noastră este ca, În Întreaga Europă, iar prin intermediul ei și pe alte continente, să stîrnim tulburări, discordii și dușmănii. Acțiune care ar avea o dublă eficiență, În primul rînd, ar ține la respect toate statele democratice, dovedind că putem provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai bine structurile sociale, având în vedere că poți cuprinde cu privirea o parte mai mare a tabloului. Totuși, astfel de structuri nu‑și găsesc locul în literatură, fiindcă ele există deja și nu trebuie inventate, or invenția reprezintă unica menire a artei. Petele de culoare cu capetele purtătoarelor lor deasupra apar ca niște pete imense de culoare - drept altceva nu poți să le iei - pe fundalul de cristal, iar bijuteriile sclipesc la suprafață, ca spuma pe valuri. Rainer cască gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cuprinzătoare. Rainer, așa scrie în jurnal, vrea să aibă parte de niște norme care să se ridice deasupra gândirii umane, dar, orice‑ar fi, e nevoie de norme. Fie ca fundamentul întregii mele existențe să fie credința creștină. Consider că menirea mea ca om de știință este aceea de a face ca ideile creștine să se întrepătrundă cu domeniul chimiei, la care eu am acces, și să creeze o sinteză (cel puțin parțială, după cum a adăugat el, onest) spre o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să prefacă sălbăticiunea asta din pădurea Ardenilor - spaima cenaclului lui Théodore de Banville - într-o ființă mitologică. Intensa și scurta lui trecere prin existență rămâne pentru noi orbitoare de-a pururi. * Franța produce, prin excelență, asemeni vieți febrile, a căror menire pare să fi fost a relua în dezbatere arta, știința sau, mai mult încă, progresiunea spre starea de grație. Să ne gândim numai la Pascal, la Evariste Galois, la Rimbaud. Proprietatea acestor destine este ceea ce am putea numi "fulguranța" lor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
numai ... dar, nu vreau să fac politică acum, ci vreau să-mi amintesc.. Cum mergem în timpul liber la bufet, lângă bibliotecă fiind... părea că eram numai noi ce mai intrăm acolo, părea că tot timpul cărțile sunt singure... triste, fără de menirea pentru care fuseseră creiate! Tu citeai mai repede, poate din aceeași inerție de a fi primul? Eu trebuia să înțeleg orice sens, nu ma grăbeam... Erai brav, însă pe cat mi te-ai mai plâns și încă cât ai jelit că
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
pare că se-ascund Și-atunci în suflet parcă simt furtună. Voi cine sunteți stele sclipitoare, În drumul vieții ne-om fi întâlnit, Voi m-ați urât sau poate m-ați iubit ? Răspundeți-mi va rog la întrebare. Cu ce menire-ați colindat prin lume Scăldate-n fericire sau poate în dureri, Din înălțimea voastră găsiți-vă puteri Ca tainele în șoaptă să îmi spuneți, Ca să vă trec pe toate, dincolo de moarte, Nemuritoare slova, păstrată într-o carte. Referință Bibliografica: Povești
POVEŞTI NEŞTIUTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364477_a_365806]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > MENIRE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Toamna, târziu, când crizantemele înmiresmau întreaga zare, am venit pe lume să vad oamenii, soarele munții, izvoarele, câmpia și albastra zare. Am venit pe lume
MENIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364501_a_365830]
-
paradis... Din negura vremilor, bat clopote grele, O, mă iau la întrecere cu strălucirea unei stele. Am venit pe lume să vad soarele trecând peste bariera sorții și voi cânta...cânta-voi Lumina Chiar și în clipa morții. Referință Bibliografică: Menire / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MENIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364501_a_365830]
-
revine În provincia natală. Cler și credincioși O primire triumfala I-au făcut, voioși. Toți au vrut că el să fie Bun ierarh, cu rost, La Arhiepiscopie, Unde a mai fost. Începându-și păstorirea, Sfanțul a-nțeles Că acum are menirea, Prin cuvânt ales Și prin fapte minunate, Bun model să dea, Iar problemele-adunate Astfel vor putea, Câte una să dispară, Chiar de va fi greu Și nicicum să nu apară Altele, mereu. Multe fapte de-omenie Sfanțul a făcut, Reușind
SFINŢI ÎNDRĂGIŢI. SFÂNTUL NICOLAE (VERSIFICARE DE OLIMPIA SAVA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364486_a_365815]
-
a revistelor bisericești. Dacă „Biserica Ortodoxă Română” se voia un fel de „buletin” al instituției, în care să se consemneze în primul rând faptele și după aceea articolele, studiile și recenziile, dacă „Studii Teologice” era revista facultăților de teologie, având menirea să găzduiască, în primul rând, studiilor profesorilor, masteranzilor și doctoranzilor în teologie, revista „Ortodoxia” era, pe de o parte, creuzetul în care se plămădeau ideile și pozițiile teologiei românești față de curentele religioase care se vehiculau în lume la un moment
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]