1,662 matches
-
depășesc Produsul Intern Brut (PIB) își vor achita împrumutul. Dacă se stabilește că este puțin pr oba bil ca banii să fie res tituiți, S.U.A. vor vota împotriva acordării de as istență financiară statelor „rău platnice”. Însuși secretarul Trezoreriei a mer icane, Timothy Geithner, și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu această măsură, afirmând că există o miză destul de mare în a acorda asiste nță financiară Europei, iar acest ajutor va fi acordat într-un mod care să fie rațional pentru econo mia
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
Stabilirea unei relații cu divinitatea îi creează ocazia exprimării credinței absolute, transgresată deloc banal în plan poetic: „Azi parastasul toamnei ți-l dăruiesc, cuminte/ Și vreri - potire sacre - spre Tine le-am deschis/În vie vreau să-ți scutur toți merii Tăi, Părinte/ Ca să mă cerți cu sfaturi aici, în Paradis”. Solitudinea dominată de ubicuitatea imaterială a Creatorului este transformată într-o legătură statornică: „Mai stai, singurătate, să bem azur din oale/ Și-n adieri de chiot să îmbătăm durerea”. Când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
niște sărmani !”. Eu plusez, la rândul meu, spunând : „În curând vor fi ei cei care vor organiza pelerinajul”, la care preotul spune, parcă puțin mai potolit : „Da, bine spuneți, așa este. Măcar aici nu avem sarmale, să vedeți atunci ! Nu meri tăm asta, domnule !”. Dau aprobator din cap, nu mai știu ce să spun. În jurul orei 11.30-12.00, rândul a ajuns la apogeul său, timpul de așteptare este acum de circa două ore- două ore și jumătate, după estimările mele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ceva. E suficient că exiști și tu în peisaj. Că ți se permite lucrul ăsta. La un moment dat însă, tatăl meu mi-a găsit și mie o întrebuințare. Avea nevoie de o foarfecă din aceea cu care tai via, merii. Nu știu cum se numește. Nici atunci nu știam. Cum arăta aveam habar. Mai văzusem ceva asemănător. Foarfeca nu avea nevoie de un nume pentru a fi înțeleasă. Pentru a deveni utilă. Se spune că a învăța numele unui obiect înseamnă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
iunie vei fi la Tg. Neamț (Colocviile de literatură n. red.)! Sper să fie mult mai plăcut decît acum un an! Mulțumesc pentru adresă! Citesc pentru examene, cît pot, dar sînt nemulțumit că din acest motiv scriu prea puțin. Toți merii sînt înfloriți și ploile dese înnebunesc benefic vegetația. E cald. Dacă apare DIALOGUL, adu-mi cîteva exemplare cînd vii la Colocvii! Vă doresc numai bucurie! Al tău, Aurel Borca, 28 mai 1985 Dragul meu, Am primit epistola ta acum zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
per fizi sau nu, englezii sunt cei mai civilizați, iar asta e vir tutea supremă. R.P. Prin ce anume concurează Romanul copilăriei dumneavoastră Anglia pomenită la condițional trecut? A.R. Vedeți? Nici n-apuc să mă gândesc puțin la hi mera străinătății, și mă convocați înapoi în patrie. Ei bine, am descris recent orașul Roman într-un număr din România literară. Da, domnule Paraschivescu, după cum vedeți, totul s-a mai spus sau s-a mai scris. Trăim în cicluri, în cercuri
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
separați și slabi. Fără neam. Fără apărare. Cum ar trebui să ne protejăm? Scrisoarea 148 Un alt lucru ce m-a ținut pe loc în această familie au fost copiii. Elena, doi ani, grăsuță și cu părul numai cârlionți, nu mer gea la culcare până nu saluta luna. — Ciao, luna! Noapte bună! În serile când era înnorat, se speria și trebuia să i se explice că luna e doar obosită și doarme. Chiara, șase ani, vorbea cu arborii. Este o mică
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
unei fundații din Elveția. Veneam de la altă tabără de pictură, de la Măgura, la 4 kilometri de Bacău. La Măgura, noi eram cazați la un fost conac al unui boier, unde erau în curte mai mulți pomi fructiferi, în primul rând meri, peri, dar și de alte soiuri. La Măgura era administrator un domn care ne amenințase că a numărat toate merele din pomi, inclusiv cele căzute pe jos, și să nu dea naiba să culegem vreun măr, că el o să știe
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
întâmplat. Întâi, au venit minerii și ne-au devastat redacțiile, ceea ce a intimidat destul de multă lume și a creat probleme eco‑ nomice mari. La prima mea vizită în străinătate, chiar în America, am făcut parte din cohorta de oameni care mer‑ geau și se rugau la diverse organizații să ne dea o tipo‑ grafie pentru presa liberă, pe care cred că România liberă o are până în zilele noastre. CĂ, până la urmă, ne-au dat una. De ce ? Pentru că minerii, când au venit
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a hote lului, așteptând zadarnic În gară pe rarii săi pasageri, după linia molatecă a acoperișurilor și după Colina Mistică, cu cetatea, catedrala și cimitirul vechi, pe povârnișul căreia aveam să privim amândoi, În acea primăvară neuitată, nămeții rozalbi de meri și de caiși Înfloriți rostogolindu-se până În satul româ nesc urgisit dincolo de zidurile Cetății. Rezemați de stela funerară a sasului răposat acum două sute cincizeci de ani, ascultam Îmbrățișați, prin ceața matinală a zilelor de mai, vocalizările latine ale valahilor noștri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de pomină. Costică Beldie Împreună cu soția sa, Eugenia, cu ziaristul Matei Gheorghiu și cu soția acestuia, Marioara, au plecat Într-o excursie la Stroești. Au luat trenul din București și seara târziu, pe o furtună cumplită, au ajuns În gara Meri șani. De aici ar fi ajuns la Stroești cu vreo căruță, cale de 18 kilometri pe valea râului Vâlsan, spre munte. O ase menea ocazie nu au găsit la coborârea În gară, așa că s au Îndreptat către hanul din Merișani
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
râs cu toții de Întâmplare, au luat micul dejun, și hangiul, ruda lui Costică, le-a organizat depla sarea la Stroești. Era vremea călătoriilor; oamenii mergeau dintr o provincie În alta spre a cunoaște și a realiza Marea Unire. Cora Irineu mer gea În Banat; Costică la Sibiu și la Stroești; Ion Minulescu pe Valea Prahovei, spre Brașov etc. Între cele două războaie mondiale, Costică Beldie are o mulțime de preocupări, dintre care se detașează activitatea pu blicistică și de organizare a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
războinice Împotriva duca tului din Breisgau. De aceea, măsurile de siguranță fuseseră sporite, și Hildebrand, conducătorul de odinioară al gărzii princiare, fusese rechemat la Curte. El era cu ade vărat un om de Încredere. Când se con vinse că totul mer gea bine, se În toarse În sală. Acolo Își plimbă privirea scrutătoare peste curteni, cu nădejdea că va descoperi cine era trădătorul. Ducele Conrad se apropie de marginea estradei și Începu cu voce potolită: — Văd că hotărârile noastre de astăzi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
floare în floare, se întreceau în hărnicie și făceau zeci de curse din zori și până seară. Livada cu pomi din apropierea lor era ca o binefacere. Când mugurii se desfăceau în floare, prin cireși și vișini, mai târziu prin corcoduși, meri și peri, se auzea numai zumzet de albine. În luna mai eram vizitați mereu de săteni pentru a le oferi mierea ca medicament pentru bolile de plămâni, astm, bronșită, tuse. Tata, nu refuza niciodată pe nimeni. Câinele-lup Toader pădurarul, prietenul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
plătească pentru cărăușie, dar dânsul nu percepea acest lucru. Se simțea legat sufletește de sora sa, Maria, rămasă prea devreme fără părinți. Pe lângă gospodărie, uncheșul Ion se mândrea c-o mare livadă de pomi. Numai la el se putea vedea meri văratici, care rodeau niște mere galbene, foarte dulci. Se supăra grozav când ne chema la cules și nu veneam. Știu, că într-o duminică, ne-am trezit cu el, cu căruța-n curte. A așezat un jiț frumos, acoperit cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ca să le aducem pline cu mere. Ce s-au mai bucurat Varvara și Maria când ne-au văzut! Ne-au ajutat la cules, am umplut coșarca și sacul și-am mâncat mere dulci pe săturatele. (În livada noastră nu aveam meri văratici, deși era foarte mare). Ne-am mai jucat prin livadă cu verișoarele noastre și-apoi mătușa Saveta ne-a poftit la pui cu smântână, cu mujdei și mămăliguță caldă. De-abia către seară, uncheșul a înhămat din nou caii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
timp și cu multă afecțiune. Livada După cum o "vorbă din bătrâni ne spune: că "după ploaie, vreme bune" așa s-a întâmplat în curând și la noi. Bucuriile așteptate ni le-a adus livada noastră din vale și de pe coastă. Merii și perii ne-au oferit o recoltă considerabilă. Beciul a devenit mai plin ca niciodată și... aroma fructelor răspândea în toată casa un balsam deosebit. Corcodușii aveau ciorchini de "mărgelușe" de toată frumusețea. Toți vecinii s-au înfruptat din mireasma
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
departe. În Costișa se colindă în ajunul Crăciunului, se merge cu Plugușorul în ajunul Anului Nou, iar în ziua de Anul Nou, se umblă cu semănatul (cu boabe de grâu, orz, orez) și se zice: "Să trăiți, Să-nfloriți Ca merii, Ca perii În mijlocul verii, Ca toamna cea bogată De toate-ndestulată! Ca un fir De trandafir. Să trăiți ca piatra, Iuți ca săgeata. Tari ca fierul, Iuți ca oțelul. La anul și la mulți ani!". Tot la Anul Nou, feciorii de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ținându-ne de mână până în vârful dealului. Sub noi zarea se lărgea. Mi-a zis să privesc spre răsărit. Am amuțit. Am observat cum cerul se dogorea, ca de bătaia unei flăcări. O pulbere fină de aur se ridica din spatele merilor și se împrăștia în sus. Câțiva nori, ce pluteau în albastrul cerului, au prins a se rumeni pe margini. M-a strâns de mână și m-a privit țintă în ochi. Privește răsăritul! Atât mi-a zis. Am deschis ochii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
culesul merelor și perelor. Mama a pregătit coșurile și gălețile. Eu cu Oltea am scos din șopron scările și le-am dus în livadă. Ilie și Vasile, vecinii noștri, au venit să ne ajute. Au proptit câte o scară de meri și peri, au luat câte o găleată cu toartă și s au urcat atenți în pomi. Eu m-am suit în mărul cel mai bătrân căci era mai rămuros și cu crengile mai încărcate de rod. Oltea a rămas jos
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
zis să nu mai urc în pom c-o să mă doară mai tare. Eu m-am folosit de scară și-am continuat să culeg, doar de pe crengile, de la poalele mărului. Între timp, băieții dovedindu-se tare harnici, au coborât din meri, hotărâți să treacă la culesul perelor. Au ajutat la căratul coșărcilor cu mere și-apoi au ochit un păr cu pere domnești. Mama le a zis să ia o pauză, dar ei s-au îndreptat spre măr, au mutat scara
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
brusc la stânga, lasă pe colțul din dreapta o casă, care, după 1871 când Galata Miroslavei a devenit comună, a ajuns întâi primărie, apoi jandarmerie, dispensar, și până la urmă, crâșmă. De aici înainte, drumul curge lin în ușoară urcare printre livezile de meri ale Fermei Pomicole Galata. Iată-ne deja pe greabănul dealului Miroslavei, de unde ni se deschide peisajul vălurit până hăt departe. Primul act care pomenește despre Miroslava este cel din 5 aprilie 1579, când Petru Șchiopu a stabilit stăpânirea ei de către
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
efervescență confuză, haotică - este evocată și fixată, chiar în debutul rememorării, de două asemenea amintiri. Prima, circumscriind paradisul copilăriei cu hățișurile vegetale de adevărată junglă, constituie, de fapt, o transparentă metaforă a inconștientului: „...o imensă grădină cu mulți pomi roditori, meri, pruni, cireși, nuci și un păr uriaș, vara încărcat de fructe mărunte și delicioase, cu miezul roșu; accesul, printr-o portiță, spre grădina altfel invadată de buruieni și în neorânduială era liber: deoarece eu n-am frecventat-o decât în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a < subst. comun apáca „călugăriță“). Azi, strada Argeș (n. ed.). o curte vastă, cu un rond mare de flori în mijloc, curte despărțită, la dreapta cum intrai pe poartă, printr-un gard, de o imensă grădină cu mulți pomi roditori, meri, pruni, cireși, nuci și un păr uriaș, vara încărcat de fructe mărunte și delicioase, cu miezul roșu; accesul, printr-o portiță, spre grădina altfel invadată de buruieni și în neorânduială era liber: deoarece eu n-am frecventat-o decât în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
însăși curtea oferind destul teren pentru construcții viitoare, o curte adumbrită de castani grandioși, lepădând la vremea lor fructele sălbatice, voluminoase și lucioase, la dispoziția copiilor, ca și sutele de cărăbuși în anotimpurile de invazie. Grădina era plină de peri, meri, cireși, pruni și o despica în lungimea ei o alee mărginită de ambele părți de tufe doldora de coacăze roșii și agrișe galbene. Mai rămânea însă în grădină destul loc pentru straturi de ceapă verde, tomate, salată, pătrunjel, mărar, chiar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]