3,309 matches
-
cu adevărat atitudinea când se găsea pe teren erau dușmanii săi, clanul Mori. În ochii lor, Murashige părea să aibă niște amărăciuni și, dacă puteau vorbi cu el, aveau mari șanse de a-l convinge să schimbe tabăra. Faptul că mesagerii secreți de la Mori și Honganji puteau evita depistarea, strecurându-se în repetate rânduri în tabără și chiar și în Castelul Itami, demonstra că nu erau niște oaspeți nebineveniți. Inamicul fusese încurajat deja de Murashige, iar acțiunile lui constituiseră o invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Hanbei, cum doriți. Starea de spirit a lui Nobunaga se întuneca treptat. Se întoarse spre scrib și întrebă: — Mi-ai scris chemarea către Hideyoshi, secretar? — Ați dori s-o citiți, stăpâne? Scrisoarea îi fu arătată lui Nobunaga, apoi predată imediat mesagerului șef, căruia i se ordonă s-o ducă în Harima. Dar, înainte ca mesagerul să poată pleca, un servitor anunță: — Tocmai a sosit Seniorul Hideyoshi. — Ce? Hideyoshi? Expresia lui Nobunaga rămase neschimbată, dar o clipă se păru că furia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spre scrib și întrebă: — Mi-ai scris chemarea către Hideyoshi, secretar? — Ați dori s-o citiți, stăpâne? Scrisoarea îi fu arătată lui Nobunaga, apoi predată imediat mesagerului șef, căruia i se ordonă s-o ducă în Harima. Dar, înainte ca mesagerul să poată pleca, un servitor anunță: — Tocmai a sosit Seniorul Hideyoshi. — Ce? Hideyoshi? Expresia lui Nobunaga rămase neschimbată, dar o clipă se păru că furia i se mai îmblânzise. Curând, se făcu auzit glasul lui Hideyoshi, răsunând vesel ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prea bine pe beregată. Pentru prima oară, Nobunaga izbucni într-un râs fericit: — E bună, e foarte bună. În acest caz, replică Hideyoshi, ca și cum ar fi așteptat momentul potrivit, nici Kanbei nu mai are nici o vină, nu-i așa? Iar mesagerul cu ordinul de a i se tăia capul fiului său a și plecat, cred. — Nu, nu poți fi tu garantul pentru ceea ce are Kanbei în minte. Cum poți spune că e nevinovat? Nu-mi voi retrage ordinul de a trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fiului său la Castelul Itami. E o problemă de disciplină militară și nu folosește la nimic să intervii. Și astfel, Nobunaga pecetlui scurt buzele servitorului său. Hideyoshi reveni în noaptea aceea la Harima dar, după ce ajunse, trimise în secret un mesager spre capitală, cu o scrisoare pentru Hanbei. Ceea ce conținea scrisoarea se va înțelege mai târziu, dar în esență era vorba de chinul lui personal pentru fiul prietenului și consilierului său, Kuroda Kanbei. Mesagerul lui Nobunaga se grăbea și el spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dar, după ce ajunse, trimise în secret un mesager spre capitală, cu o scrisoare pentru Hanbei. Ceea ce conținea scrisoarea se va înțelege mai târziu, dar în esență era vorba de chinul lui personal pentru fiul prietenului și consilierului său, Kuroda Kanbei. Mesagerul lui Nobunaga se grăbea și el spre Kyoto. la întoarcere, se opri pentru un scurt timp la Biserica Înălțării. Când reveni în tabăra principală a lui Nobunaga de pe Muntele Amani, era însoțit de iezuitul italian, Părintele Gnecchi, un misionar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că acum curentul era prielnic și începu să se revolte. Akechi Mitsuhide și Hosokawa Fujitaka, care guvernaseră acea regiune, se repeziră s-o apere cât ai bate din palme. Cei din Honganji și uriașele forțe ale clanului Mori comunicau prin mesageri trimiși cu corăbiile și toți inamicii cu care se confruntau acum Nobunaga, Hideyoshi și Mitsuhide dansau pe muzica acestor două mari puteri. — Probabil că aici s-a terminat, spuse Nobunaga, privind Castelul Itami. Ceea ce însemna că, după părerea lui, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui Nobunaga fuseseră nesocotite, Ranmaru citi pe furiș scrisoarea. Nu conținea nimic care să-l fi putut supăra pe Nobunaga. Scria astfel: Spre surprinderea mea, Hanbei încă nu a luat nici o măsură spre a vă duce ordinele la îndeplinire. În calitate de mesager al dumneavoastră, i-am atras atenția asupra erorii faptelor lui, informându-l că, dacă nu respectă ordinul, voi fi acuzat de neglijență. Cred că ordinul dumneavoastră va fi îndeplinit curând. A fost extrem de obositor pentru mine și cu umilință vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
am fi acționat fiecare pe cont propriu, probabil că ar fi fost ucis în cursul tentativei de evadare, spuse Tenzo, zâmbind. Tenzo ajunsese la Castelul Itami pentrucă și Hideyoshi încercase să organizeze fuga lui Kanbei. La început, Hideyoshi trimisese un mesager pentru a-i cere lui Araki Murashige eliberarea lui Kanbei, iar mai târziu trimisese un preot buddhist în care Murashige avea încredere, ca să predice în același scop. Folosise toate mijloacele pe care le avea la dispoziție, dar Murashige refuzase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
argument propriu: — Adevărul este că Hanbei a vorbit despre acest plan de două sau trei ori, cât era în viață, dar a fost amânat fiindcă încă nu sosise momentul. Dacă pot primi permisiunea stăpânului meu, mă voi duce oricând ca mesager, să mă întâlnesc cu Goto în Castelul Miki. Nu, așteaptă, îl opri Hideyoshi, clătinând din cap. N-am folosit noi același plan nu mai demult de primăvara trecută, abordându-l pe unul dintre generalii din castel prin relațiile rudelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nu e demn să fie samurai. Când apare, îl vom tortura până la moarte. — E emisarul Seniorului Hideyoshi și nu se cuvine să ucidem un om a căruui sosire a fost anunțată dinainte. Între războinici există înțelegerea de a nu ucide mesagerii. Așa ceva ar merge, chiar și cu un general inamic, dacă ar fi altcineva. Dar, în cazul lui Kanbei, simt că nu m-aș sătura nici mâncându-i carnea de pe oase. — Nu lăsa inamicul să vadă ce ai în inimă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care se confrunta acum Hideyoshi. Tăcut, Kanbei își reînnoi jurământul în propria lui inimă. „Într-un fel sau altul,” își spuse el, „misiunea asta care mi-a fost încredințată trebuie să reușească.” Goto și oamenii lui erau surprinși de atitudinea mesagerului. Aveau în față un general al trupelor atacante dar, în loc de a-i privi cu aroganță, venise însoțit doar de un tânăr fermecător. Nu numai atât, dar când acel Kanbei îl salută pe Goto, ceru în grabă ca litiera să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
uscat, cu convoaie șerpuitoare de cai și căruțe, urcau și ele în susul coastei spre nord. Ca întotdeauna, străzile din Azuchi forfoteau de circulația călătorilor și deplasările feluriților seniori. Nu trecea nici o zi în care să nu se vadă câte un mesager galopând pe drum, sau să nu treacă un sol dintr-o altă provincie. — Nu vii? îi strigă încântat Nobunaga lui Nakagawa Sebei. Unde, stăpâne? — La șoimărit! — E sportul meu preferat! Vă pot însoți, doamne? — Sansuke, vino și tu. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nu făcea decât să-și muște buzele și să-l privească pe servitorul prosternat în fața lui. Palpitațiile din pieptul lui Shoyoken n-aveau să se calmeze prea ușor, iar agitația i se simțea în glasul tremurător: — Scrisoarea! Să vedem scrisoarea! — Mesagerul mi-a spus să-i transmit Seniorului Katsuyori că problema era atât de urgentă încât n-a fost nici un moment de pierdut, spuse servitorul, și că să așteptăm o scrisoare care va sosi cu următorul mesager. În timp ce se îndepărta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Scrisoarea! Să vedem scrisoarea! — Mesagerul mi-a spus să-i transmit Seniorului Katsuyori că problema era atât de urgentă încât n-a fost nici un moment de pierdut, spuse servitorul, și că să așteptăm o scrisoare care va sosi cu următorul mesager. În timp ce se îndepărta cu pași mari, Katsuyori trecu drept pe lângă vasalul încă prosternat la pământ, strigând în urmă spre Shoyoken: — Nu va fi necesar să vedem scrisoarea lui Goro. În ultimii ani, s-au văzut destule semne dispecte din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
uriaș cataclism care continua zi și noapte. În mod firesc, erau întinse perdele chiar și în grădină, scuturile erau instalate unul lângă altul iar soldații nu mai aveau timp de somn, patrulând noaptea prin zonă, cu lampioane mari de hârtie. Mesagerii cu rapoarte despre situație erau preluați din oră în oră direct de la intrare și conduși prin poarta centrală până în grădină, unde Katsuyori putea asculta personal mesajele. Tot ceea ce în anul trecut făcuse doar parte din construcție - mirosul de lemn proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se grăbeau spre castel. Nimeni nu le dădea prea multă atenție călăreților. Când ajunseră la poartă, anunțară că aduceau o depeșă urgentă de la Seniorul Nobunaga, din Kai. Hideyoshi era afla în citadelă, când intră un servitor pentru a anunța sosirea mesagerilor. Pune-i să aștepte în Camera Bâtlanului, ordonă el. Acea încăpere era rezevată conversațiilor de cea mai secretă natură. Aproape imediat ce intrară cei doi mesageri, Hideyoshi apăru și el și se așeză. Unul dintre oameni scoase scrisoarea din faldurile kimonoului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din Kai. Hideyoshi era afla în citadelă, când intră un servitor pentru a anunța sosirea mesagerilor. Pune-i să aștepte în Camera Bâtlanului, ordonă el. Acea încăpere era rezevată conversațiilor de cea mai secretă natură. Aproape imediat ce intrară cei doi mesageri, Hideyoshi apăru și el și se așeză. Unul dintre oameni scoase scrisoarea din faldurile kimonoului și o depuse cu respect în fața lui Hideyoshi. Era învelită în două sau trei foi de hârtie uleiată. Hideyoshi desfăcu ambalajul și tăie plicul. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Era bine dispus? — Am auzit de la unul dintre participanții la campanie că trecerea prin munți a fost ca o ieșire la admiratul florilor, primăvara. Se pare că Seniorul Nobunaga va reveni pe drumul de coastă, contemplând din mers Muntele Fuji. Mesagerii se retraseră. Hideyoshi rămase pe loc, privind pictura cu bâtlani albi de pe ușile culisante. Pe ochii păsărilor fusese aplicat pigment galben și păreau să-l privească. „Va trebui să fie Kanbei,” își spuse Hideyoshi. „El e singurul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-i puteau împărtăși încrederea. Chiar credea că Shimizu Muneharu avea să-și trădeze stăpânii, clanul Mori, numai din cauza acelei declarații, sau poate Hideyoshi avea altceva în minte? Călătoria din Okayama până la Castelul Takamatsu dura mai puțin de o zi, iar mesagerii ajunseră cu atât mai repede, cu cât se deplasau călare. Trecând prin primele linii ale propriei lor armate, priviră în direcția Munților Kibi, unde soarele apunea roșu. Din acel punct, n-aveau să mai întâlnească decât inamici. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
În timp ce se făceau prezentările, Muneharu se înclină afabil. Emisarii se bucurau, convinși că aveau să-l câștige fără nici o greutate. — Hikoemon, spuse Kanbei, vrei te rog să-i comunici Generalului Muneharu conținutul mesajului Domniei Sale? Deși s-ar fi cuvenit ca mesagerul mai vârstnic să facă remarcile introductive, Kanbei considerase că Hikoemon, mai înaintat în ani și mai blajin, avea să prezinte mai eficient meritele situației. — Permiteți-mi să vă explic misiunea noastră, domnule general. Seniorul Hideyoshi ne-a ordonat să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
l-am primit de la clanul Mori nu depășește șapte mii de banițe și, cu siguranță, nu sunt mai mult decât un samurai de țară care se apropie de bătrânețe. Nu spusese nimic despre vreun acord. Se lăsă tăcerea. Cei doi mesageri stăteau încordați. Orice i-ar fi spus, nu făcea decât să repete, cordial și cu cel mai mare respect: — E mai mult decât drept. Nici experiența lui Hikoemon și nici geniul lui Kanbei nu păreau să fie de vreun folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
era doar o simplă formalitate din partea lui, iar trimișii înțeleseră că aveau în față o ființă omenească realmente inimoasă. Era dușmanul lor, dar era și un om cinstit. Nu se poate, Seniorul Hideyoshi vă așteaptă cu nerăbdare răspunsul, spuse Hikoemon. Mesagerii nu cerură decât torțe și porniră la drum. Îngrijorat să nu li se întâmple ceva, Muneharu trimise trei servitori de-ai lui să-i conducă până în primele lunii. Kanbei și Hikoemon călăriseră tot drumul până la Castelul Takamatsu și înapoi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și concret: — Generalul Muneharu refuză să capituleze. Este atât de hotărât, încât orice altă încercare de negociere ar fi zadarnică. Hideyoshi nu părea surprins. Le spuse celor doi să revină după ce se odihniseră. În aceeași zi, Hideyoshi îi chemă pe mesageri și pe câțiva generali la o consfătuire. Folosindu-se de o hartă aregiunii, Kanbei revăzu pozițiile liniei defensive a celor șapte fortărețe. Hideyoshi ridică privirea de pe hartă și se întinse, ca și cum ar fi fost obosit. Mai devreme, primise vești despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Dacă samuraiii care le supraveghează munca ar face la fel, un om ar putea avea de zece ori mai multă forță și am putea izbândi tot ce dorim. Kanbei, voi veni eu însumi pe șantier. A doua zi dimineață, un mesager în robă galbenă alerga în jurul șantierului, ordonându-le muncitorilor să întrerupă lucrul și să se adune în jurul unui steag înălțat pe dig. Lucrătorii din schimbul de noapte, care erau în drum spre casă, și cei care tocmai veneau la muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]