4,293 matches
-
fictiones intellectus'', ele sunt rezultatul unor operații logice.Acest filosof vede o legatura esențială între logică și metafizica,logica studiind existența așa cum apare ea în sufletul omului, iar filosofia studiind existența că și existența. Principiul individuației este de ordin calitativ, metafizica și teologia sunt reduse la logică și la problemele de logică , deci existența individuală e redusă , explicată prin existența specifică. William d' Occam [1280-1349 ] a fost și el călugăr franciscan, nominalist pur,criticând intelectul care funcționează direct și intuitive, căci
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
universaliile trimodal, ca și arabii, ca și urmașul sau, Toma D'Aquino: ante rem, în re , post rem .Universalul este forma la orice nivel s-ar găsi, deoarece logică e formală , logica formalis, iar problemele legate de universalii , desi aparțin metafizicii, înțeleasă că prima filosofie, nu pot fi separate de logică. Universaliile ante rem sunt cauzele lucrurilor, cele în ipostaza în re au o functie potențială, iar cele post rem au forma abstractă, având drept principala caracteristică pe cea de comunicabilitate
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre Și luceferii ce tremur așa reci prin negre cetini, Tot pământul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prieteni...” Partea a doua a scrisorii dezminte dureros visul iubirii. Parcă autorul cade direct în „Metafizica amorului” a lui Schopenhauer. Instinctul, iluziile create de speță, unicul Demiurg, pentru perpetuarea ei, oamenii supuși poruncii irezistibile ale voinței de a trăi sunt argumentele violente împotriva iubirii. Vine apoi o pagină iernatică de pierdere a iubirii. Decăderea iubirii ca
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
concomitent cu barocul, în plin proces de consolidare a monarhiei absolute, ce creează condiții configuratoare epocii sensibil diferite de ale țărilor aflate sub o mai pronunțată autoritate pontificală. Ideologia perioadei a fost puternic marcată de raționalismul lui René Descartes, de metafizica lui Baruch Spinoza, de scrierile lui Montaigne și ale englezului Francis Bacon. Principiile clasicismului francez se inspiră din Poetica lui Aristotel, deja comentată și asimilată de gândirea Evului Mediu ori de umaniștii italieni. Lui Boileau îi revine meritul de a
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
sau unui obstacol de netrecut, aruncându-și, eventual, călărețul peste cap, domnule regizor... N-are rost. Pentru că întrebarea principală sună așa: cine e, de fapt, Alejandro González Iñárritu? Cineastul de mare finețe, debordând de idei cinematografice memorabile, de umor și metafizică bine strunită din „Birdman”-ul de acum un an? Sau confecționerul acestui gablonț hemoragic-hivernal, hollywoodian în cel mai de jos sens al cuvântului? Să nu fie cumva o coincidență de nume. P.S. Dacă ați fost la „The Revenant”, vă rog
„Reveneala” – o telenovelă Animal Planet () [Corola-blog/BlogPost/339016_a_340345]
-
des chairs d'enfants Nu-nvie morții - e-n zadar copile! Corepondența eminesciana exprimă un paradis ce se comunică numai sieși, cele ale lui Baudelaire sunt pornite din mijlocul infernului suprem. O cale apofatică, în spiritul armoniilor eminesciene, răzbate spre metafizica râului baudelairiană. Excesul de puritate - când e vorba de “corespondență” în accepția armoniei poetice - se întâlnește cu unul de morbiditate, încât nu poeții pot sta aproape, ca fire, nici universurile, cât claritatea, definibilitatea lor. Două lecturi care duc în altă
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
Viena. Așa se face că poetul părăsește Berlinul și în august 1874 intra în țară cu conștiința efemerității strădaniilor de studii din ultimii cinci ani, fără titlul de stat, dezamăgindu-l pe Maiorescu care spera să-l numească profesor de metafizică la Universitate în locul lui C. Leonardescu. De ce dorise el să vină tocmai la Iași ? Nu cumva îl chema glasul iubirii? Dar Iașul însemna ceva mai mult. Pentru nostalgicul romantic, Iașul însemna regăsirea vechilor locuri străbătute de propria familie și de
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
Pasionat de metafizică și filosofia religiei, poetul N. N. Negulescu tratează în cartea Oglinda misterelor (Editura Betta, București, 2014) problema fascinantă dar extrem de dificilă a logos-ului religios. Poeziile sunt traduse în italiană de Luca Cioplla iar prefata, postfața și textul pe coperta IV
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
aflată în degringolada, tocmai pentru că nu poate vedea minunile ce se petrec în fiecare zi sub ochii ei, ci numai zgură. Întotdeauna însă ele sunt dublate de o încărcătură filosofica, uneori ezoterica. Căci tematica centrală a acestora e una existențiala, metafizica. Timpul și curgerea să, Infinitul și raportul cu Creatorul, Viața și Moartea, Realul și Irealul, Destinul și Hazardul, Aici și Dincolo, Iubirea și Iluzia, Golul creaționist-Golul interior, Dumnezeu și Creația Să sunt dimensiunile filosofice ale poeticii sale existențialiste. Este o
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
Cartea Destinului, Spațiu, Moartea, Paradis și Infern, Noaptea, Absența, Tristețea, Singurătatea, Paradisul pierdut, Marele Anonim, Apollo s. a. - scrise cu majuscule. Titlurile volumelor, în traducere în limba română, reflectă prin metaforele ce le poartă, diferitele paliere ale liricii sale: poezie filosofico - metafizica, poezie existențiala (Cuvinte de trecere, Pentru totdeauna), poezie filozofico-religioasă, moralista (Mai aproape de Dumnezeu că niciodată; În căutare de înger;), poezie filosofica de dragoste(În timp ce te iubesc; După dragoste, ....; Unui suflet frumos), poezie filosofico- ludica (Poezii amuzante cu ticuri), poezie-experiment (Poeme
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
ceea ce și face, de altfel critica literară facilă, însă adevăratele pariuri ale parabolelor kafkaiene transcend aceste comentarii epidermice. Sensul operelor lui Kafka, Dostoievski,Thomas Mann, Hesse, Borges sau Cioran depășește literatura, nu poate fi decelat prin analize filologico-critico-esteticoide. Filosofia, ontologia, metafizica și teologia sunt singurele instrumente care ne pot salva de la ratarea mesajului kafkaian. Autorul Procesului vizează în primul rând arhitectura inteligibilă a lumii, principiul de posibilitate a legii, transcendența ei, ontologia, fenomenologia și psihologia structurilor juridice (laice și religioase), metafizica
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
indiferent de timpul sublunar care i-ar fi măsurat trecerea pentru că humorile, natura prometeică, intuițiile abisale, metabolismul său spiritual l-ar fi condamnat la un astfel de demers creator. Literatura lui Kafka are un înțeles secund care se origineză în metafizica iudaică, în Tora, în Talmud, în Cabala sau în Epistola lui Pavel către Romani. Exegeza operei kafkiene prin prisma unor tare psihocomportamentale inventate (halucinații, delir de persecuție) e la fel de puerilă. Evident, depresiile și tuberculoza au activat anumite disponibilități creatoare ale
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
filosofie etc.), accesul la metafizic este limitat și pe spații mici chiar blocat. În absența întâmplărilor ființei, judecata lecturală se îndreaptă asupra istoriei. Când lipsește istoria ființei, gândim personajele în mersul istoriei obiective. Istoria are o morală, dar nu are metafizică. O problemă metafizică ar fi putut deveni, de exemplu, convertirea la ortodoxism a greco-catolicei Elvira Filipescu, din iubire pentru Alexandru Filipescu și în a se căsători cu acesta. Un eveniment ce ar fi avut potența de a se transforma în
NICOLAE PÂRVULESCU: Un roman al interiorităților goale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339682_a_341011]
-
ne va plus! ești anunțat, adică programul cu publicul s-a-ncheiat mâine este lungă zi liberă, se vor ridica rugăciuni către cer, se va sacrifică mielul cel blând, pentru că șansa să-i ajute pe cei norocoși. (ELEGIA 38) Este multă cultură metafizica aici, bine filtrată de sensibilitatea poetului: Ploaia vine că o iubită uitată, mereu în momente nepotrivite, iubesc ploile, spune o femeie altădată frumoasă și de ce nu ar fi crezuta, si pe ea a uitat-o cineva, cu siguranta, si pe
POETUL FLORIN DOCHIA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341243_a_342572]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Vizual > CONSTANTIN POPA - METAFIZICA (1) - „CUNOAȘTEREA” 60X80 CM Autor: Constantin Popa Publicat în: Ediția nr. 528 din 11 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Ce este realitatea? Pe ce baze îmi construiesc cunoașterea? Pe simțuri, urmându-i pe empiriști, sau pe rațiune, urmându-i pe
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
unui răspuns la întrebarea „Ce este cunoașterea, Ce poate fi cunoscut?”, nouă paradigmă propusă de autorul Criticii rațiunii pure se centrează în jurul construirii unui răspuns argumentat la întrebarea „Cum este posibilă cunoașterea?”. Dacă până la Kant teoria cunoașterii era sub stăpânirea metafizicii, filosoful german separă net aceste domenii ale culturii: teoria cunoașterii va avea ca obiect cercetările asupra construcției și principiilor cunoașterii, în timp ce metafizica își va asuma în continuare sarcina ingrată de a cerceta natura lumii și universul. În continuare Kant vorbește
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
construirii unui răspuns argumentat la întrebarea „Cum este posibilă cunoașterea?”. Dacă până la Kant teoria cunoașterii era sub stăpânirea metafizicii, filosoful german separă net aceste domenii ale culturii: teoria cunoașterii va avea ca obiect cercetările asupra construcției și principiilor cunoașterii, în timp ce metafizica își va asuma în continuare sarcina ingrată de a cerceta natura lumii și universul. În continuare Kant vorbește despre noumen și fenomen. Noumenul este acel lucru care nu poate fi cunoscut prin intuiție sensibilă, ci doar prin intuiție intelectuală, și
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
care se află în spatele cortinei realității, a fenomenului, și pe care noi nu îl putem cunoaște, idee combătută de Hegel care consideră că Ființa în sine nu poate fi cuprinsă dar poate fi descrisă. Cu toate că nu poate fi considerată știință, metafizica este necesară (chiar Kant o considera că necesitate inevitabilă) nu pentru a cunoaște empiric incognoscibilul ci pentru a răspunde la întrebări esențiale precum: care este sensul existenței, suntem rodul accidentului sau suntem rodul creației, suntem eterni sau muritori, exista viață
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
împărțită în: „Hazardul și nașterea angoasei” și „Metafizica”. Aceasta divizare sugerează faptul că în timp ce în prima parte se stabilesc problemele existenței umane, în partea a doua se încearca cautarea raspunsului și sensului existenței, pentru asta fiind nevoie de introspecție în Metafizică. „Metafizica” este o serie de șase tablouri, făcând parte din „Condiția umană”. Este încercarea de a da un răspuns la problemele apărute în "Hazardul și nașterea angoasei", și anume lipsa sensului existenței, lipsa vreunui control transcedental asupra vieții (providență) și
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
în: „Hazardul și nașterea angoasei” și „Metafizica”. Aceasta divizare sugerează faptul că în timp ce în prima parte se stabilesc problemele existenței umane, în partea a doua se încearca cautarea raspunsului și sensului existenței, pentru asta fiind nevoie de introspecție în Metafizică. „Metafizica” este o serie de șase tablouri, făcând parte din „Condiția umană”. Este încercarea de a da un răspuns la problemele apărute în "Hazardul și nașterea angoasei", și anume lipsa sensului existenței, lipsa vreunui control transcedental asupra vieții (providență) și a
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
făcând parte din „Condiția umană”. Este încercarea de a da un răspuns la problemele apărute în "Hazardul și nașterea angoasei", și anume lipsa sensului existenței, lipsa vreunui control transcedental asupra vieții (providență) și a determinismului genetic, biologic, psihologic și social. "Metafizica" în viziunea lui Constantin Popa este necesară pentru a da un altfel de răspuns decât cele propuse de nihilism și religie, care au „dezbrăcat” omul de demnitate, reducându-l sau la accident sau la “cerșetorul” grației divine. "Metafizica" este limitată
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
și social. "Metafizica" în viziunea lui Constantin Popa este necesară pentru a da un altfel de răspuns decât cele propuse de nihilism și religie, care au „dezbrăcat” omul de demnitate, reducându-l sau la accident sau la “cerșetorul” grației divine. "Metafizica" este limitată, și Constantin Popa nu încearcă să faca o introspecție în incognoscibil, în Absolut sau Dumnezeu, ci încearcă să înțeleagă cum aceste concepte (pe care chiar dacă nu le putem cunoaște, le putem intui) pot ajuta la eliberarea din lanțurile
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
Constantin Popa l-a conceput ca raspuns la intrebarile născute din confruntarile cu existența. Fiecare tablou ilustrează un concept filosofic, provocând la gândire așa cum se va observa în continuare.( George ROCA, Rexlibris Media Group, Sydney, 2012) Referință Bibliografică: Constantin POPA - METAFIZICA (1) - „CUNOAȘTEREA” 60x80 cm / Constantin Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 528, Anul II, 11 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constantin Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
suferința mai ușoară. Este un instinct de conservare. Problema care apare este că această ”speranță” a fost monopolizată de către religie. Filosofia, chiar dacă se aventurează acolo unde știința nu o face, trebuie să stabilească un cadru al cunoașterii, să stabilească limitele metafizicii. Faptul că putem intui că era necesară o ființă (sau Ceva..) infinită pentru ca universul material să ia naștere nu justifică Dumnezeul religiilor. Trecerea de la un Dumnezeu creator la Dumnezeu religiilor nu își are nici o dovadă nici în rațiune, nici în
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
de cunoaștere umane finite, deci limitate, pentru ca omului îi este imposibil să cunoască absolutul, iar pe de altă parte Dumnezeul religiilor, chiar Dumnezeul personal, care nu este altceva decât o creație a omului, o intrare nejustificată empiric și rațional în metafizică, și nu doar o intrare, ci construirea de castele de nisip pe tărâmul metafizicii. Orice încercare de personificare a Dumnezeului infinit îl reduce la finit. Calificativele de bun, iubitor, drept sunt calificative umane, finite, care nu au relevanță asupra infinitului
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]