2,515 matches
-
xilofon/ fructele răcoare albă/ atomii în litere chinezești// ninge de asemeni cu hieroglife și ideograme/ pufoase și moi alb topind/ evantaie imense și multe camelii” (Țara Sin. Despre Tao, despre Te). Se constată o varietate a formelor stilistice, sintactice și metaforice: lexemele asiatice se alătură cuvintelor din zona științelor exacte, mai ales din fizică și astronomie, pentru care autorul manifestă o predilecție ținând de formația sa profesională, construcțiile de tip paralelism și repetiție nu exclud construcții sintactice diverse, iregulate, tonul (aparent
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
zona științelor exacte, mai ales din fizică și astronomie, pentru care autorul manifestă o predilecție ținând de formația sa profesională, construcțiile de tip paralelism și repetiție nu exclud construcții sintactice diverse, iregulate, tonul (aparent) oracular urmează tonului (aparent) colocvial, asocierile metaforice se amestecă în combinații discursive sau ironice. Această amprentă stilistică definește întregul volum, fiind vorba de „variații” ale aceleiași voci, ale aceluiași mogul-algebrar („eu am nostalgii de mogul/ și algebrar”, sună un vers). Dacă sunt poeme care propun o interogație
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
înlocuit prin noțiunea mai generală modernism. Editorialul din primul număr (Urmuz), semnat de Bogza, mai degrabă manifest decât program estetic, respinge prejudecățile și convențiile moralei burgheze, precum și clișeele prin care acestea pătrunseseră în artă. Pe un ton exaltat, în exprimări metaforice, este elogiat aportul lui Urmuz, care „lucrând în colțul obscur [...] a deschis robinetele frigului care acum cuprinde pe toți”. Scriitorilor li se recomandă opoziția neconcesivă la vechi, mobilitate în afirmarea opțiunilor, dinamism în exprimare, pledoaria încheindu-se vibrant cu îndemnul
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
lume filtrată, ca la Blaga, în care stările și imaginile ating eul doar vămuite de șoapte, stropi, semințe, frunze, „așchii de sânge”, pleoape ș.a. Ceea ce conferă soliditate acestei lumi de senzații întretăiate de cugetare este poetizarea sistematică, încrengarea în plase metaforice, de unde și o oarecare monotonie. Ipostaza iubirii e de aflat în Jugastru sfiala, în care versurile conotează ideea maternității. Obsesia semințelor cedează locul dendrolatriei, imaginii poemului ca trunchi și spirit deopotrivă: „Sufletul, forfota ochiului/ nici o tainică zvârcolire/ fereastra: de o
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
egocentrică. Dacă în Balade cel care inițiază dialogul cu micul cititor este însuși autorul, în celelalte culegeri de miniaturi și nuvele eul-narator devine copilul. Felul de a metaforiza (de a personifica, hiperboliza și diminutiva) este specific artei sale literare. Surprizele metaforice ale personajului Radu anunță isprăvile pronunțat epice ale lui Guguță, istorisite într-o serie amplă, deschisă în 1967 și întinsă pe mai bine de trei decenii. Lui Guguță i se acordă rolul de creator de situații sau de modelator al
VANGHELI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290425_a_291754]
-
interesul pentru sens. Autorul îmbină teribilismul adolescentin al poeziei de avangardă, ostilă față de convenții, și gravitatea meditației asupra existenței într-un univers potrivnic, bântuit de fantasme, pentru a trasa jurnalul parțial ludic, dens metaforic al unei fragilități interioare. Mai puțin metaforică, însă mai accentuat narativă, lirica din volumul Despre felul cum înaintez (1983) mărturisește suferința unei lupte pierdute cu îngerul, în urma căreia poetul se simte pustiit și îl evocă pe Bacovia când își sondează golul lăuntric. Pentru a se naște din
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
testiculare / în care hohotele negrilor se mai aud. / Aici, aici, / unde târguiește Mira Popovici, / sună-ți anii în valută forte, / pipăie meridianul București-Paris” (Reclamă). Radiografia stării de poezie din faza constructivistă este dată de poemul Lamento, savantă îmbinare de discontinuități metaforice cu nuanțe ermetice barbiene și sentimentalism șarjat: „Ploi de martie, tragedie citadină, / arborii își fac semn ca surdomuții. Pentru spectacolul de adio / plângeți lacrămi de făină / printre sonerii, lumină, / de Sfântul Bartolomeu al afișelor. // Dinspre bariere noaptea vântuie, - / treci între
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
pe măsura pătrunderii civilizației orășenești ș.a. - e abordat fie dintr-o perspectivă senină, idilică, fie prin afirmare energică, pe linia expresionismului țărănesc al momentului. În căutarea timbrului personal, o mare încordare ia în stăpânire poemul, desfășurat de obicei amplu, în metaforice viziuni concentrice. Frecvent, Arcadia lui Z. e rezultatul unei dezlănțuiri frenetice de viață telurică supusă ritualurilor ancestrale: „Sunt din Arcadia, bun, mult temuta și buna / Arcadie Felix încoronată cu vin, / Stoluri de dropii și plopi; cu o apă ca luna
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
Mircea Martin); Dorin Tudoran, Necunoscutele candori, LCF, 1975, 1; Mihai Ungheanu, „Grădinile ascunse”, LCF, 1975, 10; Paul Dugneanu, „Grădinile ascunse”, CNT, 1975, 13; Piru, Poezia, II, 285-288; Raicu, Critica, 393-395; Dorin Tudoran, Fireștile reînnoiri, LCF, 1977, 4; Valeriu Cristea, Patetismul metaforic, RL, 1977, 6; Cornel Moraru, „Legea viei”, FLC, 1977, 6; Mihai Ungheanu, „Legea viei”, LCF, 1977, 16; Florin Mugur, Legile creșterii, T, 1977, 9; Popa, Dicț. lit. (1977), 628; Iorgulescu, Scriitori, 170-172; Dan C. Mihăilescu, Grădinile ascunse, LCF, 1980, 43
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
vorba prostului ș.a.), zicală. Apropiată de proverb prin concizie și aspect imagistic, z. nu se poate defini decât prin raportarea continuă la acesta. Spre deosebire de proverb, z. nu enunță o judecată întreagă, rămânând la constatarea faptului, căruia îi dă o formulare metaforică și îl plasează într-un anumit context. De aceea, z. apare ca imagine care întregește o idee („i-a venit apa la moară”). Proverbul formulează o concluzie, pe când z. doar o sugerează, făcând mai plastică o anumită situație („a intrat
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
un interes acut. Suntem, cu ele, în centrul împărăției românești adevărate: împărăția valorilor românești. Căutăm axa de orientare a spiritului românesc în existență și rațiunea prin care ne justificăm dreptul de a fi români în fața spiritului pur”. Discurs profetic, limbaj metaforic, ardoare de tânăr misionar. Autorului îi plac construcțiile verbale vechi, cuvintele uitate, și le readuce în discurs înnobilându-le cu sensuri filosofice. Scrie, de pildă, „a năimi”, „vedenie”, analizează cuvântul „tocmeală” sau cuvântul „rânduială”, ia câte o o biată vorbă
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
despre Cicero și Homer (1970). Și operei lui Plaut îi sunt dedicate câteva studii: Valoarea și funcțiile elementului narativ în comedia plautiană de Nicolae-Șerban Tanașoca (1962), Vocabularul parodiilor plautiene ca document al stilurilor parodiate de Maria Francisca Băltăceanu (1966), Structuri metaforice și univers saturnalic în comedia lui Plautus de Traian Diaconescu (1980), Structura dramatică a comediei plautiene de Doina Filimon (1983). Contribuții privitoare la Vergiliu publică Gh. Guțu (Privire asupra cărții a II-a a „Eneidei”, 1962), Doina Filimon (Caracteristici ale
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
de roluri și funcții. Acolo unde eul se ascunde există și premisa transgresării în celălalt. În cazul lui S. diversitatea nu derivă din formă, ci din prezența straturilor de adâncime. El merge către marea poezie a lumii, preia paradigme, formule metaforice consacrate, dar nu transcrie nici un mit, ci îl metamorfozează în reper pentru propria stare, aspirând spre o mitologie a sa. Pot fi detectate comentarii livrești, treceri spre zone în care se întâlnesc figuri importante ale liricii universale (Întâlnire cu Rilke
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
în cartea de eseuri Artă și sensibilitate (1975). Dar deși încearcă să imprime o notă de originalitate anumitor concepte, autorul nu depășește decât rareori nivelul unor însemnări de lectură. Interesul paginilor stă în capacitatea de sistematizare teoretică, dublată de modalitatea metaforică a expunerii. Ca romancier, după Vatra legendelor (1970), o narațiune pitorească rememorând pilduitor timpuri legendare, abordează actualitatea în Ianus (I-II, 1980-1983). Protagonistul-narator e un inginer a cărui evoluție e surprinsă din momentul îndepărtării sale de la conducerea unei importante intreprinderi
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
-lea - S. a tălmăcit numeroase texte din lirica germană și austriacă, dar și din aceea nordică -, amândoi se racordează la alte modele culturale decât acela presupus de francofonia tradițională a culturii române; apoi, ambii autori oferă o alternativă la structura metaforică a neomodernismului românesc, una care, acreditând prozaismul și discreditând metafizicul, ajunge să anticipeze, prin ironie, teatralitate și livresc, experiența creatoare a generației ’80; în fine, cei doi sunt preocupați în egală măsură de regăsirea „timpului pierdut” și de rătăcirea pe
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
copii, pe note sau în Pentameronul, un fel de Joc secund rescris în gamă minoră, în genul prozelor poetice pentru cei mici de Marin Sorescu. În Kant Orient-Expres sau în Odă se observă cel mai bine amestecul (reușit) de asociații metaforice proaspete și aluzii livrești, de limbaj abstract-ermetic și colocvial-discursiv, de imagini suave, romantice și (neo)realiste, tehniciste, șocant-avangardiste. Este, în fond, un joc aparent aleatoriu, dar care desfășoară, în volutele sale imprevizibile, o semnificație mai mult sau mai puțin obscură
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
Sensurile conotative ale lui curriculum sunt mult mai bogate și mai profunde. De fapt, pentru teoria contemporană a curriculumului, numai ele au importanță. Sensurile conotative sugerează ideile de „circularitate”, „ordine”, „coerență”, „rigoare”, „regularitate inflexibilă” și „predestinare”. Le găsim în expresii metaforice precum curriculum solis („mersul circular al soarelui pe boltă”) și curriculum lunae („cursa circulară a astrului nopții”). Cea mai fascinantă și mai plină de sensuri subtile era expresia curriculum vitae 7. Prin această expresie, romanii au încercat să traducă o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
marcată de varietatea teoriilor și doctrinelor, a antrenat grave probleme terminologice. Autorii au adoptat fără nici un fel de reținere numeroase concepte cărora le-au conferit funcții descriptive și prescriptive. Nu de puține ori au recurs, în același scop, la expresii metaforice, eufemisme, sinonime și paronime derutante. Sensurile denotative ale unor termeni diferă de la un autor la altul; sensurile conotative ale acelorași termeni au, aproape întotdeauna, încărcături semantice extrem de subiective. Definițiile operaționale sunt rare și înțelesurile exacte ale conceptelor nu pot fi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
R.L. Neagley și N.D. Evans: „Curriculum înseamnă toate experiențele planificate riguros pentru a fi furnizate în școală copiilor pentru a atinge scopurile învățării la cele mai înalte standarde de performanță permise de posibilitățile lor individuale”6. Uneori autorii preferă definiții metaforice extrem de sugestive 7. Iată două exemple: • H. Spears: „Un curriculum este ceva ce trebuie făcut altfel decât ceea ce se poate vedea în școală ș...ț. Este prefața unui program perfect care, în chip autentic, nu există decât în mințile și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
atunci cercetarea și proiectarea curriculară trebuie abordate în termenii „legii numerelor mari” (Gauss, Poisson), ai „modelizării complexității” (Waddington, Gould), ai „sistemelor departe de echilibru” (Glansdorf, Prigogine) ș.a. - pe scurt, în termenii hiperraționalității pozitive. Curricula ultramoderniste nu vor fi imprecise, incoerente, metaforice, iraționale, fantasmagorice; ele nu vor fi nici „suprasaturate” normativ, nu vor încorseta excesiv gândirea și demersurile educatorului. Curricula ultramoderniste vor fi însă „proiecte digitale”, construcții de mare precizie în care amănuntele vor fi la fel de importante ca și ansamblul, în care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
d) Nu te încrede în propriile metafore! Fii conștient de influența nefastă a etichetelor și metaforelor de care se folosește gândirea proprie; expresii precum „predarea lecției”, „ferestrele” memoriei, „preachizițiile” învățării, proiectarea „sistemelor”, „selecția strategiei”, „feedback instrucțional” etc. conțin, fiecare, conotații metaforice fără corespondent concret în realitate. Aceste metafore sunt necesare minții noastre pentru a gândi, și nu realității înseși; fiecare dintre ele conține însă un bagaj conotativ care ne deschide căi alternative de a vedea realitatea. II. Evaluarea trebuințelor se poate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sensurile conținuturilor pe care le învață și să demonstreze că le-au înțeles profund 252; g) Definește conținutul pe mai multe căi! Folosește cazuri, povestiri și modele concomitent cu regulile, principiile și procedurile!253 Sunt antrenate, în acest fel, gândirea metaforică și raționarea analogică. Modurile multiple de reprezentare pot găsi căi noi în procesul instruirii, îmbogățind cunoașterea și aprofundând înțelegerea experiențelor semnificative ale studentului; h) Apreciază încărcătura valorică a oricărei analize! Definirea conținutului și a scopurilor învățării este o activitate ideologică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
V. se dovedește un poet aplecat spre calofilie, iubitor al sonorităților ce imprimă versurilor o eleganță care tinde spre prețiozitate. Rima și ritmul derivă dintr-o cantabilitate căutată, poetul demonstrând o plăcere artizanală în cizelarea imaginilor, cu predilecție spre regia metaforică. Sentimentul îmbracă adesea forma versului tradițional, cu aspect de cântec, de incantație; „Pulbere, pulbere, / Mâna e negură, mâna e pulbere / Trupul e pulbere, sticlă și pulbere. / Vântul zăpezilor, lacrima tulbure” (Pulbere, pulbere). Trecerea ireversibilă a timpului, motiv central în Șah
VOINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
Se remarcă unele procedee specifice: despărțirea în silabe a cuvintelor la sfârșitul versurilor, punctuația amintind de proza beckettiană, în care punctul nu mai marchează sfârșitul unei propoziții, folosirea frecventă a refrenului, a jocurilor de cuvinte, obținute prin desfacerea și recontextualizarea metaforică a unor expresii din limbajul cotidian: „adulmec/ ceasul rău și văd că se potrivește/ cu-al meu”, „tot timpul au avut grijă ai mei ca eu să nu am timp”, „am 30 de ani de moarte de la naștere încoace”, „ca
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
Omul cu nume Ioan) și la imnuri de glorificare a latinității, strămoșilor traci și a țării (Scrisoare latină, România, Burebista). Mesianismul, mistica și retorica naționalistă, acordurile psaltice domină versurile din Avram Iancu sau Întemeierea prin jertfă (1984), stabilindu-se corespondențe metaforice între simboluri ale istoriei țării și personaje biblice (Craii porniți de la răsărit: Horea, Cloșca, Crișan, Mihai Întreitul, Psalm, Transilvania, Patria însă, Nicolae Bălcescu, Mihai Eminescu). O încercare de a aborda alte perspective tematice se înregistrează în Pecetea elină (1985) și
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]