17,823 matches
-
măști. G. Călinescu folosea, în poeziile sale, o metodă pe care a numit-o "uitare în model". Emil Botta se uită în modelul proiectat de propria sa putere imaginativă, își caută, bâjbâind prin obscuritate, chipul deformat și ciopârțit, exilat fără milă în interiorul ființei sale. Căutarea de sine seamănă cu o hilară Odisee. Are momente de surpriză, de candoare și de măreție, când crede că s-a regăsit: Odată crezui că m-am regăsit. Am început să strig, lovindu-mă cu pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Un impas fără ieșire. O dramă. Ironia înseamnă acuitate, perceperea polisemiei realului: Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului, posomorât, de toamnă, Dumnezeu e obosit, nu vă dă ascultare, cuvântul vostru colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare. (Mila pământului) Prin atribuirea gestului de prosternare munților se realizează un transfer calitativ: ruga este înaltă și hotărâtă precum muntele. Această formă de relief devine simbolul unui gest încremenit de rugăciune. Dumnezeu, prea "obosit" ca să dea un răspuns, dezamăgește orice așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pot să adun, să descifrez dorul Herei de a se îmbăia în izvorul Kanathos; fecioară liberă, în fiecare an. Zeus îi sfâșia bucuria, chinuri de pământ îi tăiau aripile năluce, prin apele de argilă, nu mai trăia decât durere și milă. Dorul de a fi fecioară mereu este mai puternic decât nemurirea unui zeu! E o revenire la starea dintâi idealul tot mai îndepărtat Pe Zeus Hera l-a iertat?! Când e noapte, e frumos să crezi în lumină. (Edmond Rostand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
care ar trebui să credem că sunt deosebiți de noi, cei de rând, nu se sinchisesc deloc de viața unor amărâți care n-au bani și care sunt aduși aproape în ultimul stadiu la spital. Aici ar trebui să găsească milă, înțelegere, iubire pentru semeni, compasiune și dragoste pentru profesie. Chiar dacă aparatura nu este ultrasofiscticată, chiar dacă condițiile de igienă sunt precare, iubirea de oameni face minuni. Numai iubirea. Este cel mai înălțător sentiment pe care îl poate avea cineva, este Legea
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de comportamentul lor, să se simtă bine în prezența lui. Asta l-ar ajuta și pe el să se simtă mai bine, mult mai bine decât crede acum. Și încă ceva: e bine, puiule, să nu-ți mai plângi de milă, ci să mulțumești pentru tot binele pe care l-ai primit de Sus. Și construiește-ți viața pe Iubire, Dreptate, Ajutor, Lumină pentru toți și toate. 11 decembrie 2008 Se apropie Crăciunul. Parcă e mai multă Lumină în noi și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
dezlănțuie în uragane, iar dezrobirea pândește la orice cotitură a vieții. Nimic nu e însă mai mișcător și mai nobil decât acest zbucium peste care plutește sufletul fatalității antice. Îi ierți și frenezia și nevroza și o mare duioșie și milă ne cuprind în fața condiției umane care între două nuanțe a creat această sublimă frământare fără rost, ca o protestare împotriva liniștii eterne ce o așteaptă”. În paginile consacrate Femeii în fața oglinzii întâlnim aceeași imagine a ascunderii misterioase, scriitura feminină devine
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
oamenii pe care îi vezi din când în când, dar a te ascunde mereu în viața permanentă, a-ți trimite cuvintele de pe buze înapoi, e o sforțare penibilă.” “Trecutul cel mai trist găsește încă, în prezentul cel mai înfloritor, o milă indulgentă.” “Lumea e o odaie mare - oameni buni și răi stau la un loc... Viața e cel mai mare ironist.” Manuela trebuie luată ca o figură rezumativă, repetată în alte destine, deci o preocupare constantă a scriitoarei, care prin variațiuni
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mesajul rămâne încifrat, cu atât necunoscutul deplin fascinează lăsând frâu liber imaginarului. După acest fragment textul își reia parcursul stilistic specific, mai mult, mesajul se urâțește subit, odată cu atitudinea Manuelei, atitudine dezumanizată față de copilul care dorea povestea: Trase mâna cu milă și dezgust. Copilul tăcu. Pui de milog, zise. Nu iubea în genere copii. ” Acest copil, ”sămânță de bărbat”, asemănat cu un păianjen, o revolta, oprind-o pe Manuela din lunga ei meditație. Este zguduitor naturalismul desprins din aceste pagini descriptive
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a ajuns să fie publicat, datorită profesoarei mele, în ziarul Natura, în luna noiembrie 2013. Profesoara le citea această scrisoare - care a fost aleasă scrisoarea lunii - elevilor la lecții. Ei mergeu pe hol și se uitau la mine, unii, cu milă, alții, cu dipreț, se gândeau cum pot să spun ceea ce am pe suflet și să public. Dar asta s-a întâmplat spontan, acesta a fost primul pas care a stârnit dorința de a scrie, a spune ceea ce simt unei simple
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
nu a găsit și am plecat eu, a doua zi, să-i cumpăr din raion aceste medicamente, iar ea a mai îndurat o zi durerea, căci de la durere, nici să mănânce nu putea, mi se rupea și mie inima de mila ei. De la acest accident, au început marele greutăți; bunica nu putea să facă nimic, nici să îndoaie mâna nu putea, i se vedea pielea opărită, roșie, iar sub piele, era apă. Noi învățam la școală, veneam acasă eu cu sora
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cât mai des la Dumnezeu ca să le dea politicienilor minte și răbdare. Căci sunt niște clovni fără mască. De care râdem pentru circul pe care-l fac în Parlament. Ce multă forță mai depun să joace acest teatru! Îmi este milă de ei, căci nu sunt apreciați de popor, sau poate unora le pare o normă, deja, să-i vadă oamenii, nu în calitate de politician, ci de clovn. Mici șotii Azi am încercat să văd cum va fi primită cartea mea și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
o „calitate” originară. Calea către descoperirea acelei vocații (pentru sfințenie) este presărată cu mai sus amintitele „vitregii ale soartei”. Este vorba de felurite „incidente de parcurs” venite din „sfera iraționalului” și care îi fac pe oameni să-și plângă de milă. „- Dar eu nu vreau să fiu unul dintre aceștia!” hotărăște Domnul R. Ceea ce îl întărește acum este conștiința faptului că există o femeie care îl iubește, iar iubirea aceasta va dăinui prin copilul lor. „Nu voi pieri cu totul!” (îl
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
alone Will melt this iron earth, Take it. It is well spent Easing a saviour's birth. "Nu mă ispitiți, pentru că eu/ Am cunoscut ceasul iluminării, Lăuntrica mândrie a poetului,/ Certitudinea puterii.// ...Părinte, care le împlinești pe toate,/ Fie-ți milă de somnul nostru sfâșiat./ Pentru că noi ne culcăm cu lacrimi/ Și ne trezim doar pentru a plânge// Și dacă doar sângele nostru/ Poate înduioșa pământul de fier,/ Atuncea primește-l! El este de bună trebuință/ Dacă poate să înlesnească nașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
crimele inimaginabile care vor urma acestei sincope spirituale a omului. Reamintim că în aceeași perioadă scria și Eminescu: Nimeni nu poate opri apunerea lui Dumnezeu de pe cerul cugetării". În ce privește divinitatea, Nietzsche opune concepției iudeo-creștine a unui Dumnezeu cu sentimente precum milă, îndurare, ură, răzbunare un Dumnezeu al nobleței și purității, "dincolo de bine și rău". Dumnezeu este Ființa ființelor, Universul spiritual, o ființă supremă care trece prin stări intermediare spre forma sa perfectă, absolută concepție a unui "Dumnezeu-Devenire", prezentă și la Empedocle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu ar avea cincisprezece ani în plus, o burtă proemi nentă și nenumărate griji legate de tensiune... dar nu, Domi nique plânge și Auguste se simte, dintr-odată, reumanizat de o intimidantă neputință, de o stare de angoasă și de milă, care-i leagă cifrele în cap și-l face să șoptească, liniștitor și complet neprofesional, pentru că nu, nu există nici un indiciu valabil în acest sens, — O să fie bine. Ai răbdare! O să fie bine. Ea însă, nu are răbdare... Dominique își
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și bursuci, în iepuri și veverițe. Să nu credeți că au pierdut ușor războiul acesta. S-au bătut lupii cu invadatorii pămînturilor lor pînă cînd ultimul capabil să sară la gîtul dușmanului, să-și înfigă colții și să sfîșie fără milă a căzut. Dar nu au avut nici o șansă. Da, erau puternici și hotărîți; dar adversarii lor, care păreau să se înmulțească pe zi ce trecea, luptau pentru ceva în plus: supraviețuirea. Pădurea trebuia să devină și casa lor acum o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vă rog, poftiți, considerați-vă invitatul nostru! Poftiți aici, chiar aici, în balta asta colcăind de tritoni, în care cu amar ne ducem existența nefericită! Atîta noroc avem și noi în viața asta, să trăim de azi pe mîine, la mila crudei sorți! Vino, confrate, adăugă îndreptîndu-se țeapăn către celălalt mistreț, vino să ne pierdem în negura pădurii; ca mîine ne vom sfîrși, hămesiți, și nimănui nu-i va păsa de două suflete chinuite care au trăit pe-această lume... Stupoarea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cazacii de pe Don, din armata atamanului Ignat Nekrasov, cel care a organizat viața socială a cazacilor după reguli democratice, cunoscute sub numele de “Legământul lui Ignat”. Primele localități în care s-au așezat sunt Sarichioi, Dunavăț, Slava Rusă, Carcaliu, Jurilovca, Mila 23, Periprava. În anul 1781, Împăratul Iosif al II-lea a semnat un document care permitea staroverilor să se stabilească pe teritoriul Bucovinei, iar doi ani mai târziu au fost acordate mai multe privilegii celor care doreau să se stabilească
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Moineștiului. Rău nu i-a priit, că a făcut și figurație pentru filmul Erupția. Ceea ce i-a prilejuit tovarășului Radu Mercea o remarcă plină de... modestie despre activitatea sa de Mecena orășenesc: „Unde pune Radu Mercea mâna pune și Dumnezeu mila”. Făcea astfel încă o dată dovada marelui său „curaj”, pronunțând „în plen” misticul cuvânt (dar nu cu majusculă!), având însă grijă să facă necesara precizare: „ - Ce vreți, tovarăși? Așa a spus poporul, așa spun și eu!”. Într-adevăr, masca generozității îl
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ai lăsat suficient. Chiar înainte însă de a părăsi birtul, darul divin îți pogoară în vintre, în creier, îți întunecă judecata, îți amăgește simțurile, te biciuește în măduvă: oh, zeu al tuturor zeilor, mie, unui muritor oarecare, demn de toată mila, supus poftelor lumești și foamei trupești, mi-ai zâmbit!!! Din străfundurile alambicate și nerecunoscătoare ale ființei tale, regreți parcă puțin că nu ți ai oprit 5 lei de metrou. SĂ NE IUBIM ORGANIZAT! Intră, bă, balcanicule, și tu în rândul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pompier. Suspinase ținându-se cu mâna de inimă. Că așa faci tu, mă, mamă, că un nepot mai am și eu, și ăla mă urăște... Da, da... Mă urăște. Ar vrea mai degrabă să mă vadă moartă. Nu-i e milă de o femeie în etate, care face și ea cât poate. Că uite, dacă mai era ea în putere, el nu ar mai fi gândit așa și ar fi respectat-o. Și tot așa, încât Gigi Pătrunjel își blestemase ziua
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
prăfuit. Acum nu mai știu nici eu ce să cred. Unii susțin că înăuntru sălășluiesc doi împărați. Dar parcă mai poți da crezare cuiva în ziua de astăzi, când circulă atâtea zvonuri și cele mai multe nu au nici un temei... Dumnezeu cu mila..., dacă sunt acolo, să fie sănătoși! RETORICA LUI LACHE Așa cum se întâmplă cel mai adesea, Lache, ca orice om care a învățat că minciuna nu a omorât pe nimeni, ba chiar uneori a salvat vieți, încerca și acum, la masă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. Pe plan extern și-a consolidat țara, în urma alianței cu Anglia, și a victoriilor obținute împotriva Franței și Austriei in "Războiul de 7 ani" (1756-1763). Model de duritate, intransigență și lipsă de milă și îndurare pentru urmașii săi din secolele următoare, împărații Wilhelm I (1871-1888), Wilhelm al II-lea (1888-1918), cancelarul Otto von Bismarck și cancelarul și Führer-ul celui de Al Treilea Reich, Adolf Hitler (1933-1945). 9 Carol de Habsburg, arhiduce de Austria
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cu picioarele ascunse sub ea pentru a le proteja de frig. Avu nevoie de câteva secunde bune să-și revină. Picioarele îi amorțiseră stând în aceeași poziție mai mult timp, resimțind în mușchi miile de ace ce se înfigeau fără milă toate în același timp. Porni curajoasă spre dormitor, riscând să se dezechilibreze căci nu-i trecuse în totalitate efectul. Alese o cămașă verde cu mâneci lungi și o pereche de pantaloni negri. Își luă geaca, tot neagră, și ieși din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mea. - Așa? Prelungind agonia? - Da, așa. Poate că doar așa reușesc. - Poate că mesajul te va ajuta mai mult decât incertitudinea.” În sfârșit își aruncă privirea pe cuvintele scrise în scrisoare. „- Nu te-ai săturat să-ți tot plângi de milă și să te complaci în situația în care te afli? Adică aceea de a nu realiza nimic în viață? Poți mai mult de atât! Încearcă! Curaj!” Avea dreptate. Deși erau multe care nu-i plăceau la ea, în care nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]