2,739 matches
-
dojenitor parcă. Mioara zâmbi touși. - Nimic, ce să fie? - Secundele treceau greu și păreau jenante. Eu nu știu nimic decât că m-am trezit la ușă cu acest buchet. Chiar dacă Daniela mai voia să spună ceva, era cam târziu iar Mioara și-a dat deja seama că gelozia și răutatea pusese stăpânire pe ea. - Unde mergem? Intrebă fără nici-un rost Daniela. Cum nu avea nici-un sens să o întrebe ce părere îi făcuse buchetul, îi spuse cât se putea de scurt
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
să prelungească o prietenie care nu mergea. Mai bine acum decât mai târziu. - Știu și eu! Dacă nu vrei să ieși, eu o să trec pe la cineva... - Ok! Și eu mă duc până la mama. Ieșiră amândouă. S-au îmbrățișat pe trotuar. Mioarei i s-a părut o îmbrățișare forțată. Atunci a fost ultima lor întrevedere. S-au evitat multă vreme. Lunile au trecut una după alta, era toamnă, ploaie și frig. Pe la sfârșitul lui octombrie, avocatul o aștepta pe un scaun în
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
apelato de mai multe ori. Telefonul rămăsese închis și nu a știut. Când o văzu, avocatul sări precum un arc de pe scaun. - Ce se întâmplă domnule avocat, care este vestea cea mare? Să nu fie rea că ne supărăm, glumi Mioara. - Se poate, doamnă? Vă aduc vești grozave. Sergiu v-a fost încredințat spre creștere și educare dumeavoastră. Uitați aici hotărârea. Mioara nu putea să articuleze nici-un cuvânt, o bucurie fără margini o copleși. A dat drumul la bucurie și l-
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
scaun. - Ce se întâmplă domnule avocat, care este vestea cea mare? Să nu fie rea că ne supărăm, glumi Mioara. - Se poate, doamnă? Vă aduc vești grozave. Sergiu v-a fost încredințat spre creștere și educare dumeavoastră. Uitați aici hotărârea. Mioara nu putea să articuleze nici-un cuvânt, o bucurie fără margini o copleși. A dat drumul la bucurie și l-a îmbrățișat pe avocat și pe Elena, asemenea. Avocatul i-a sugerat să o însoțească pentru ca să ia băiatul imediat. A luat
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
i-a sugerat să o însoțească pentru ca să ia băiatul imediat. A luat în fugă sacoul și i-a făcut semn spre ieșire. Domnul Mărdărescu ieși salutând-o frumos pe Elena. Porțile de fier forjat ale locuinței lui Teo erau încuiate. Mioara a smțit o strângere de inimă,iar discuții interminabile, amenințări și cuvinte dezagreabile. În atâția ani de căsnicie se săturase de ele, chiar nu le mai suporta. Apăsă avocatul pe sonerie, după câteva minute Sergiu ieși val-vârtej din casă. In
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
geantă mare burdujită. Și, cum nu se putea să scape așa cu una cu două, ascultă încântata perorația lui... - Cred că ești covinsă că voi fi cu ochii pe tine. Intre timp avocatul îl luase pe Sergiu de mână iar Mioara apucase cu hotărâre mânerul geamantanului. Fără a-i răspunde se îndreptă către mașină. Urcară cu totii, Sergiu stătea pe bancheta din spate cu avocatul. Teo nu era mulțumit că discuția nu a avut cursul dorit de el. Mașina era deja departe
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
mai desăvârșiți artiști ai cuvântului, care scrie poezii într-o limbă română curată și limpede, cum puțini o vorbesc, în special după o viață trăită mai bine de 55 de ani în Canada. Voi mai semnala aici prezența Dnei Maria Mioara Bolca, a soțului ei Dl Virgil Bolca și a fiicei lor Isabela. Le mulțumim de căldura lor sufletească, de ospeție și de ciorba făcută „ca la mama acasă”. Și pentru că tot am ajuns în acest punct, mă voi întoarce cu
OSPITALITATEA POPORULUI ROMÂN – CEL BINE-CREDINCIOS DE PRETUTINDENEA de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/344629_a_345958]
-
PESCAR - ROMAN Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1225 din 09 mai 2014 Toate Articolele Autorului Genny MOTTO: “Iubește adânc și cu pasiune. S-ar putea săte rănești, dar e singura cale de a trăi o viață completă”. Prin Mioara, prietena verișorului meu, Ricu (Aurel de fapt), am cunoscut-o pe Genny, consăteancă și colegă de școală generală cu ea, dar cu doi ani mai mică. Erau și colege de navetă, una lucra într-un laborator de cofetărie, alta la
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
zis Genny, pentru că era deosebităși specială. M-am îndrăgostit lulea de ea din prima clipă și făceam totul ca, în perioada cât îmi satisfăceam stagiul pe navele de luptă ale marinei militare, să mențin aprins focul dragostei în inima ei. Mioara, prietena și apoi soția verișorului meu, îmi vorbise de ea când am venit în permisie la oraș și mi-o descrisese ca pe o fată de o frumusețe răpitoare și deosebit de cuminte. Când am văzut-o, nu mă așteptam să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
deosebit de cuminte. Când am văzut-o, nu mă așteptam să fie chiar atât de frumoasă. Credeam că exagerase cu descrierea despre consăteanca sa, pentru a mă face curios. Prima noastră întâlnire a fost în fața cinematografului “Republica”, unde a venit împreună cu Mioara și viitorul ei soț, iar eu am rămas plăcut impresionat de frumusețea ei. Nici nu credeam că ea va accepta continuarea relației dintre noi, dar știam că eu voi fi atrăgător în ținuta mea albă de marinar din Marina Militară
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
2012 Toate Articolele Autorului rândunelele au părăsit cuibul, zarea se lasă pe colina din crâng, lacrimile toamnei din gene de vreme, în râuri se varsă și zilele plâng. cocorii-n triunghiuri pe cale se-adună pe cer ca sfinții-n altar, mioare coboară voioase la vale, plâng doruri în noi în zbor solitar. se-adună în suflet tristeți ancestrale, dureri ce ne vin din runile vechi, rotiri de zodii din sfere astrale ce judecă viața-n cărți neperechi. ascult în șoaptă o
UNDE EŞTI, MAMĂ? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358824_a_360153]
-
a interzis să vorbească. De acum, din mormântul de sub ierburi, Se vor auzi doar suflări de rugă Până la a doua venire. AICI, ACOLO Perfida își țese pânza Ce miroase a moarte, Peste drum de zi, Miez de Rai. În tindă mioarele pasc din iarba grasă Crescută pe oase de sfinți, Întru așteptarea apei Adusă de femeia văduvă. Aici, nebunia pentru Hristos Nu are leac pământean, Pentru scânteia de Adevăr, Călugărul dându-și sufletul. Țara dorului de Iisus, Mândră ca soarele de pe
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
Poeme > Pitoresc > DACIE SFÂNTĂ (ROMÂNIA MEA) Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 700 din 30 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Zeul tău, Dacie sfântă, Doarme-n vise seculare Peste arcul de Carpați, De la Tisa pân’la Mare. Cu mioarele prin stele Risipite pe câmpii, Ai trăit printre barbari Învelită-n strai de ii. Ai fost vis, ai fost legendă, Sedusă de toți dușmanii, Strecurată printre timpuri, Ai uitat să-ți numeri anii. De la Decebal încoce, Tu ți-ai cam
DACIE SFÂNTĂ (ROMÂNIA MEA) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359396_a_360725]
-
moartea lui Christinel Eliade, nu a fost nimeni din partea familiei. Gisella Tătărăscu era încă în viață, mama lui Radu Duda era încă în viață, si Sorin Alexandrescu. La serviciul funerar al lui Christinel au fost câteva persoane: doamna LaCock, doamna Mioara Economu Zarifopol, Alexandra Bagdasar. Slujba de înmormântare a fost ținută de profesorul preot David Tracy. - În filmul documentar Pe urmele lui Eliade, realizat de Iuliana Marciuc, sunteți intervievat în calitate de unic mărturisitor și prieten apropiat al familiei Eliade și în această
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
Și-i răspunde: „Da, stăpâne!” Hăt departe, colo-n vale, Unde vântul dă târcoale, Apa Bistriței străluce, Pe sub ferigi doru-și duce, Pe sub sălcii și arini Și crengi verzi de mărăcini, Iar pe malul plin de floare Paște-o turmă de mioare Lângă o înaltă stâncă, Într-o liniște adâncă. Și atunci, ca din pământ, Se aude-un cântec sfânt, Un cântec bine doinit De un glas meșteșugit. Domnul a lor săi le cere: - Haideți în mare tăcere, Haideți să ne dăm
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
câteva amiciții printre colegi și chiar printre săteni, în general părinți de elevi, ori salariați ai primăriei. Desigur că avea o relație bună cu directorul școlii și cu alți câțiva profesori. Dintre colege îi plăcea profesoara de română, domnișoara Fenic Mioara, cum se recomanda ea. O vedea cum se străduia să-i intre în grații. Dacă nu-și găsea o amică să-i satisfacă plăcerea unei idile fără obligații, avea de gând să și-o apropie ca iubită temporară, mai ales
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
a interzis să vorbească. De acum, din mormântul de sub ierburi, Se vor auzi doar suflări de rugă Până la a doua venire. Aici, acolo Perfida își țese pânza Ce miroase a moarte, Peste drum de zi, Miez de Rai. În tindă mioarele pasc din iarba grasă Crescută pe oase de sfinți, Întru așteptarea apei Adusă de femeia văduvă. Aici, nebunia pentru Hristos Nu are leac pământean, Pentru scânteia de Adevăr, Călugărul dându-și sufletul. Țara dorului de Iisus, Mândră ca soarele de pe
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
se organizează primăvara și sunt susținute sufletește dar și cu sponsorizare din partea maestrei căreia școala îi poartă numele. Evenimentul armonizează perfect pulsul exuberant al copiilor și maturilor conectați la sursa aceleiași bucurii. În anul 2011, președinta juriului a fost soprana Mioara Manea Arvunescu, primadonă a Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian” București, care a reprezentat-o pe Angela Gheorghiu. Nu se aseamănă cu nicio bucurie și încântare decât cu natura frumosului însuși, puterea de farmec ce radiază în jurul artistei Mioara Manea
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
soprana Mioara Manea Arvunescu, primadonă a Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian” București, care a reprezentat-o pe Angela Gheorghiu. Nu se aseamănă cu nicio bucurie și încântare decât cu natura frumosului însuși, puterea de farmec ce radiază în jurul artistei Mioara Manea Arvunescu. A venit spre a alătura seninătății sufletului copiilor, puritatea, voioșia, armonia ei. S-a preschimbat sufletește în copilul care a fost cândva, dar parcă ieri. A redevenit un copil adânc relaționat în prezent, într-un interschimb de afectivitate
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
să participe la bucuria copiilor, ca la arderea propriei bucurii. Dintre cei puțini, un astfel de matur visător și pururi fascinat de mirajul copilăriei, este artista care deschide și încălzește și piatra, emanând un farmec, o căldură cu totul distinse, Mioara Manea Arvunescu. Ea a trăit alături de copii fiecare clipă de urcare în extazul cântecului, a râs, a cântat, a fost fericită, a intrat în inima copiilor și i-a sorbit pe ei în lumina ochilor și înfiorarea inimii sale! Două
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
și cu zeii glasului muzicii mondiale, a inițiat și sponsorizat bucuria izbucnită din ardoarea fără hotar a copiilor împărțiți în cinci echipaje, iar primadona Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”, marea și încântătoarea artistă a scenei lirice românești și universale, Mioara Manea Arvunescu și-a făcut timp să ofere copiilor premiile și să fie fericită însăși, alături de ei, la Adjudul care e așezat umăr la umăr cu Focșaniul natal al artistei, după cum și ea e apropiată în drumul muzical și sufletesc
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
fie fericită însăși, alături de ei, la Adjudul care e așezat umăr la umăr cu Focșaniul natal al artistei, după cum și ea e apropiată în drumul muzical și sufletesc, de soprana Angela Gheorghiu. Iată că Adjudul o primește cu dragoste pe Mioara Manea Arvunescu și chiar o revendică, în dragoste și admirație, în același timp în care scena focșăneană încă nu a primit-o să îi simtă pasul înfiorat de amintire, și aceasta-i o mirare, și încă unul dintre biciurile nedreptății
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
primit-o să îi simtă pasul înfiorat de amintire, și aceasta-i o mirare, și încă unul dintre biciurile nedreptății care sfâșie inima artiștilor! „Opereta este un vis de iubire scăldat în izvorul cu lacrimi și bucurii al vieții!”, spune Mioara Manea Arvunescu, iar dacă Focșaniul natal nu împărtășește feeria acestui vis, o fac dominioanele muzicii lirice mondiale și iată, la numai câțiva kilometri de cetatea Vrancei, o adoră Adjudul! Angela Gheorghiu, inundă cu soare, armonie și surâs... Ceea ce e rar
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
și iată, la numai câțiva kilometri de cetatea Vrancei, o adoră Adjudul! Angela Gheorghiu, inundă cu soare, armonie și surâs... Ceea ce e rar în relația sufletească dintre cele două privighetori pe care le leagă și locurile natale, Angela Gheorghiu și Mioara Manea Arvunescu este faptul că nu au una pentru cealaltă cârcei la suflet, nu au una pentru cealaltă o inimă încrețită și striată. Zilele Orașului Adjud au prilejuit pentru cei ce sunt, considerându-se mândri, concitadini cu soprana Angela Gheorghiu
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
cealaltă cârcei la suflet, nu au una pentru cealaltă o inimă încrețită și striată. Zilele Orașului Adjud au prilejuit pentru cei ce sunt, considerându-se mândri, concitadini cu soprana Angela Gheorghiu, o regăsire cu ea, prin mesajul adus de către soprana Mioara Manea Arvunescu dar și prin cuvintele elegiace pe care le-a rostit despre ea. Dacă se prăbușea răceala peste Adjud, dacă susurau lung și vestitor de vânturi răscolitoare la încremenirea anotimpului înfrigurător în pragul primăverii, între cerul plumburiu și orașul
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]