1,500 matches
-
a imaginilor și ideilor, ambiguitățile și formulele alambicate induc de la nivelul limbajului la nivelul gândirii stări de ambiguitate, de dezorientare și nesiguranță. Argumentele variază în consistență intelectuală de la naivitate la explicații bine documentate, altele variază sub raportul încărcăturii emoționale de la mirific la grotesc. Practic, sunt vizate toate procesele și dimensiunile psihicului uman. Acțiunile de influențare urmăresc sensibilizarea, ruperea echilibrului câștigat, pentru ca apoi să se implementeze noile coduri de gândire și comportament, să se ajungă la un nou sistem atitudinal în acord
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
se scrie atît de mult Încît, paradoxal, s-ar putea ajunge să reținem foarte puține lucruri despre ea, să o cunoaștem deci cu aproximație, din cauza desensibilizării și a neantizării provocate de profuziunea informațională, și să ne Îndepărtăm, imperceptibil, de acea mirifică parte a lumii pe care am numit-o dintotdeauna Lumea Nouă. Deocamdată, nu există, undeva, un grup etnic, indiferent de dimensiunile lui, care să admită că America Îi este străină și, mai mult decît atît, că Între acel grup și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Secolul 20” (1987), identificate de Nicolae Cârlan. Se întâlnesc aici aceleași „poeme din munți” care evocă o lume de basm, se regăsesc „setea” și „arșița” distrugătoare. Spațiul geografic se mută spre Câmpia Bărăganului, văzută în succesiunea anotimpurilor, și spre lumea mirifică a Deltei. Un segment interesant este poezia erotică, zonă de care L. s-a apropiat ezitant. În trei catrene dintr-un Eseu erotic se deslușesc ecouri insistente din Mihai Eminescu. Ciclul de inedite surprinde și scene din viața boemei literare
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
alb”, „țara de sus a sufletelor și merilor” - și toposul marin, la care se întoarce în Zile de pescuit (1985) și Haz cu pește (sau Fals tratat de adolescență și pescuit) (1994), ca și în romanul Vara nimănui (1978). Tărâmul mirific al Deltei este chiar personaj în Vara nimănui, o poveste specifică anilor ’70, cu gazetari - ca protagonistul Mihai Lupașcu - și tovarăși de „bine”, cu pescari, miliție, întâmplări din combinat, fabrica de pește, inundații sau celebra „practică” din agricultură. Dincolo de opoziția
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
Acropole îi produce o „impresie de măreție calmă”, grandoarea templului grecesc stând în „armonia proporțiilor sale”. Mai totul, cu excepția peisajelor de la Eleusis, Delos și Micene, este pentru călător prilej de „fină reculegere”, de „pace muzicală”. În altă ambianță, parcurgând peisajul mirific al munților României și atâtea alte peisaje, R. își caută un spațiu predilect: „Gândirii îi sunt necesare pasul călătorului, zvonul apelor, miresmele muntelui, azurul tăriilor albastre, bolta brazilor, verdeața lor perenă e un simbol al perenității, la care râvnește ființa
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
mature ale lui S., adunate în volumul Zvonuri din necunoscut (1921), sunt marcate de influențele parnasiano-simboliste specifice cercurilor frecventate (Macedonski, „Vieața nouă”). Unele par mici colecții de recuzită, mizând mai mult pe forța de iradiere a unor cuvinte și sugestii. Mirificul „departe” invocat de simboliști este localizat prin Saturn, în atmosfera căruia ar pluti câte un „Trup mlădios de Saturnină, ființă stranie stelară,/ Cu siluetă de femeie, țesută-n raza cea mai clară”. În alte fantezii câmpul poetic e traversat de
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
câteva posibile ipostaze - sensibilitate, frivolitate, agresivitate, gingășie -, cartea e alcătuită din mici schițe caracterologice. Aventură la Brașov (1980; Premiul Asociației Scriitorilor din București) continuă firul întâmplărilor narate în Băiat de București, cu unele reminiscențe autobiografice. Dacă anterior fusese investigat universul mirific al copilăriei, acum e urmărită adolescența. Obiceiuri brașovene, întâmplări și întrebări iscate de vârsta protagonistului ar fi putut suscita interesul lectorului dacă prozatorul nu le-ar fi înscris într-o exagerată tentă didacticistă. Ș. este și autorul a două piese
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
în literatura lui S. fantasticul, al cărui specific este determinat de contextul în care apare. Fantasticul capătă un solid fundament teoretic și simbolic, iar componenta eseistic-metafizică și cea esoterică, inițiatică (culminând cu metanoia) se încarcă de materia lui vie, fastuoasă, mirifică (în alt plan, cum spune un personaj, producând astfel o definiție a fantasticului, „ceea ce are atributele irealului dăruiește realului niște accente insuportabile de autenticitate”). Debordantele imagini fabuloase se impun și ca tablouri în sine, însă valoarea lor e potențată de
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
găsit o streașină cruciș, / Nici adăposturi pentru oameni, vite; Cerul le-a fost acoperiș! // Doar fiare peste tot și loc stingher, / Ci au descins cu inimi oțelite, / Și n-au fugit de spaimă, nici de ger...”. Voshopolea imortalizează o lume mirifică, dar și de coșmar. Compunerea ei aproape exclusiv în sonete este o performanță de o rară virtuozitate. Dacă George Murnu l-a tradus magistral pe Homer, neîntrecutul aed al Antichității grecești, despre B. se poate spune că a creat el
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
cu un fular de mușchi”. În mijlocul lucrurilor, și chiar în absența lor, doar reprezentându-și-le, poetul își învinge angoasele generate de teama de singurătate. Fetișizând, sanctificând obiectele, privirea lui V. preface teritoriul existenței de toate zilele într-un spațiu mirific, de paradis. Dar cam de când începe să scrie Petre Schlemihl, dragostea de lucruri și mai ales de vietăți a poetului este excedată continuu de o fremătătoare iubire pentru oameni: „Eu vă voi spune: oameni, nu sunt decât un frate,/ Același
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
se va salva, căci Scatiu se duce să îl ia înapoi cu forța și e ucis de țărani. Viața la țară apare în romanul lui Z. în viziune dihotomică: ceea ce are etern, natura și „sufletul satului”, se exprimă în peisaje mirifice și în datini (o înmormântare, o logodnă, o sfeștanie în cadrul unei procesiuni religioase); ceea ce ține de o anumită perioadă istorică, de social, răzbate în situații oripilante. Mai mult decât roman, Viața la țară e un poem al vieții câmpenești, o
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
grav destinul lui Ulise: nimfa Calipso, fiica lui Atlas, care locuiește în omphalos-ul talazurilor, „buricul lumii”, insula Ogigia; vrăjitoarea Circe, fiica lui Helios și al nimfei Persa; și muritoarea Penelopa, soția din Itaca. Alte femei care apar în Odiseea, deși mirifice, nu afectează destinul odiseic, pentru că nu sunt cl:thes, „torcătoare”. Deși încântătoare prin cântecul lor ademenitor, Sirenele nu îl prind pe erou în capcană. Nausicaa, fiica regelui feacilor Alcinoos, deși minunată, nu-i poate schimba ursita. Însoțindu-se cu ea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se implică profund în soarta lui Polytropos. Calipso îl reține (în insula Ogigia) pe Ulise șapte ani, oferindu-i-se ca soție și dăruindu-i „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” - ca în basmul românesc 22. Era o țesătoare mirifică. Când vine să-l elibereze pe Ulise, zeul Hermes o găsește „lucrând o pânzătură”, „țesând c-o suveică de aur”23. Calipso țesea destinul lui Ulise, jucând rolul moirei Cloto. Numele ei, Kaluywv, vine de la verbul kalypto (kaluptw), care înseamnă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
împrumuturi greco-latine, spoliate de sensuri. Dar la români împrumutul apare penibil și fără rost. Mai ales abrevierea „CV”, care nici măcar americană nu este. Cuvintele din „memoriu de activitate” sunt de origine latină și desemnează precis ceea ce trebuie, fără a schilodi mirifica sintagmă curriculum vitae. 8. Platon, Lysis, 213e. 9. Heraclit (comentator din secolul I î.Hr.), în Questiones homericae, capitolul I, ed. Teubner, Leipzig, 1910. 10. Die Fragmente der Vorsokratiker, ed. Diels-Kranz, fr. 11, Berlin, 1959-1960. 11. Vezi A. Dumitriu, „Ulysse sau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ambele părți cu morminte și monumente comemorative. Akademia era într-o dumbravă de smochini, caiși și lauri. Era un ansamblu arhitectonic maiestuos, armonizat cu rafinament în peisajul de-a dreptul edenic 9. Platon imita edificiile sacre ale egiptenilor în relieful mirific al Helladei. În centru se afla templul care se înălța cu măreție spre cerul albastru dominând ansamblul; dinspre templu se desfășurau alei rectilinii, încărcate cu monumente care duceau spre terenurile de gimnastică și atletism; în fine, de jur-împrejur se înălțau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
coerență definitorie care reunea trivium și quadrivium într-o heptadă armonioasă a fost grav zdruncinată. Acest lucru s-a întâmplat în Evul Mediu. Civilizația unitară a Europei (ignorând deosebirile - prea puțin semnificative - dintre Răsăritul ortodox și Apusul catolic) este produsul mirific al acestei perioade pe nedrept considerată „întunecată”. De fapt, Evul Mediu a fost „luminos” din multe puncte de vedere, inclusiv din cele care vor fi prezentate în continuare. Dar înainte de a le elogia pe acestea, se cuvine să menționăm hiba
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
papei, trecuse Alpii, îl învinsese și-l făcuse prizonier pe năprasnicul rege longobard Desideriu. Acesta încerca să cucerească ducatele Spaleto și Benevenuto și, mai apoi, să-și întindă suveranitatea asupra întregii Italii. Carol cel Mare a întrevăzut aici o ocazie mirifică pentru sine. Distrugând „himera italică” a longobardului, crea o oportunitate mult mai mare. În 800, Carol cel Mare devenea nu un împărat oarecare, ci întemeietorul unui nou imperiu roman, Sacrum Imperium Romanorum - Sfântul Imperiu Roman de Apus era o unificare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
alte neamuri de invadatori barbari. Acești regi par să fi fost afectați de un anumit complex de inferioritate culturală și de sentimente de culpabilitate față de rafinamentul paideutic al celor pe care îi învingeau. (Este „trăirea” lui Alexandru Macedon ajuns în mirificul palat al lui Darius din Babilon.) Merovingienii chemau la curtea regală nu doar învățați și erudiți vestiți, ci și odraslele nobililor barbari pentru a-i supune, încă din copilărie, unui proces de rafinare spirituală și a-i face, astfel, capabili
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rămas necunoscută vreme de peste trei secole. A fost publicată abia în 1966 la Praga, prin grija Academiei de Științe a Republicii Socialiste Cehoslovace. Dar, la acea dată, programul grandios al lui Comenius părea o relicvă. Surprinzătoare, dar inutilă. Asupra viziunii mirificului iluminat se așezase colbul unei istorii sângeroase și mediocre. Comenianul angelus pacis fusese încarcerat într-o bibliotecă obscură ca o cavernă neanderthaliană. De ce oare? Iată o interpretare care, din păcate, nu este simplă supoziție lipsită de dovezi. Dacă vrem să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de o reformă a educației cu planuri filantropice și caritabile 13. Or, Comenius avea viziunea unei omeniri erudite, morale și pioase, devenită astfel - în totalitatea ei și pentru veșnicie - pe calea unui curriculum educațional universal. Când va fi expus asemenea mirifice planuri „baconienilor”, aceștia se vor fi înfiorat. Știm că, pe la 1645, aveau loc întruniri nocturne secrete ale francmasonilor londonezi pentru a constitui Societatea Regală 14. Originile ei sunt rozicruciene, dar rezultatul a fost antirozicrucian. La întruniri participau John Wallis, John
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de a acționa. Nenorocirile noastre ne vin dinlăuntru. Res humanae nu sunt îndeplinite, deși sunt sarcini pe care Creatorul le-a dat celei mai reușite dintre creaturile sale. Nefolosind divinul Intellectus, omul se prăbușește în ignoranță; ignorând puterea acelei Voluntas mirifice, omul nu ajunge la binele suprem; uitând că dispune de agendi facultas, omul nu alege liber. Astfel încât cele trei res humanae - filosofia, religia și politica - ies strâmbe. Dar ele pot și trebuie amendate, îndreptate. Odată trezită spiritual, omenirea se poate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
eroilor rabelaisieni. Dar, cum veți vedea, grobianul s-ar putea naște foarte bine în societate, urmând principiile „pedagogiei negative” sau ale „pedagogiei non-directiviste” din a doua jumătate a secolului XX.) Comenius însă a gândit cu totul altfel - am putea spune, mirific. Iată cum începe capitolul XV din Pampaedia: Mi s-a părut cu totul oportun să inserez un capitol despre școala morții, chiar dacă unele observații referitoare la aceasta au fost făcute în diferite locuri la școala bătrâneții: 1. pentru că, acolo, s-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rural arhaic, de veche civilizație autohtonă, exercită o fascinație puternică asupra autorului, dar nu mai poate fi judecat ca un cadru închis al narațiunii, ci doar ca un factor de opoziție în raport cu civilizația citadină, modernă, ca o imagine de contrapondere mirifică, deși contorsionată de convulsii profunde. În pofida unor paralelisme ce țin de caracterologia vârstei juvenile și de atmosfera satului românesc, apropierea de Amintiri din copilărie a lui Ion Creangă apare forțată, proza lui V. raportându-se mai degrabă, deși parțial o
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
în exces de către canalele mass-media, fiecare bărbat și fiecare femeie ar trebui să fie în măsură să-și asume o sexualitate plină de satisfacții, care să asocieze dorință, plăcere și performanță! Situația zilnică a consultațiilor este departe de această perspectivă mirifică... Cu cât se vorbește mai mult despre sexualitate - uitând de distanța necesară pentru ca dorința să apară - , cu atât mai mult apar problemele la nivelul performanței. Trebuie să fii bun, „eficient” și, pentru bărbat, să corespunzi imaginilor masculine de forță și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acțiunea lui esențială este ilustrarea și promovarea suprarealismului în câmpul literelor românești. Sadismul adevărului (1936) adună texte despre orientarea suprarealistă, văzută ca un soi de visare semitrează, compensând prin mirabil, cu asocieri autonome ale imaginilor, tot ce nu ține de mirific: visul e „singura REALITATE - pe care nimeni nu ne-o poate fura”, „numai în cupa nesfârșită a visului încape TOTUL”. Totuși, prozopoemele lui P. nu fac loc dicteului automat, autorul recurgând programatic la analiza lucidă a realului și căutând în
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]