17,356 matches
-
de varză parcate acolo, ca și pe cel de verdețuri putrede aruncate la gunoi. Dacă la Moghioroș o iei pe linia lui 41, cînd intri în Militari te primește o trîmbă de praf, dacă nu plouă. Iar dacă plouă, un miros de praf și de cîine ud, ca pe ulițele satelor amărîte de cîmpie. Apoi, pe drumul autostrăzii spre Pitești, dacă mergi pe jos, pe stînga mai o pizzerie, mai o prăvălioară cu clătite, mai un restaurant, iar pe dreapta piețele
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
cîine ud, ca pe ulițele satelor amărîte de cîmpie. Apoi, pe drumul autostrăzii spre Pitești, dacă mergi pe jos, pe stînga mai o pizzerie, mai o prăvălioară cu clătite, mai un restaurant, iar pe dreapta piețele și gheretele adiacente cu mirosurile lor de bazar în decrepitudine. Observațiile mele olfactive se opresc aici, fiindcă acestea sînt zonele din București pe care le frecventez. Vă aștept să completați această hartă provizorie a mirosurilor Capitalei.
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
un restaurant, iar pe dreapta piețele și gheretele adiacente cu mirosurile lor de bazar în decrepitudine. Observațiile mele olfactive se opresc aici, fiindcă acestea sînt zonele din București pe care le frecventez. Vă aștept să completați această hartă provizorie a mirosurilor Capitalei.
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
paginii - sau să se șoptească din culise, - că, aici... mă rog, acolo,... la pagina indicată... il parle un scélérat... aici... vorbește un scelerat, ceea ce Tartuffe și este, nu-i așa?... Regele clatină din cap făcând peruca bogată să azvârle un miros de lavandă royale amestecat cu mătreață, mai prizează într-o nară ceva ce-l face să tușească, - și zice, bine, bine, dar Biserica? ați anunțat-o, - cum să nu, dar, este posibil?... - Richelieu știe, e de-acord! - E sigur că
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
de un an și ceva pe el și pe mama, întâi în cămăruța aia și pe urmă aici; îi era tată de-acum și oricum n-avea să-și afle altul vreodată, și i-a mai rămas viu în memorie mirosul de istovire al acelor seri, când tăticu și mama aproape că picoteau cu nasurile în farfurii, în timp ce vorbele lor se estompau în pâlpâiala de vis a lămpii cu gaz, ce au făcut și ce-ar mai fi de făcut, saci
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
amplifică participarea lui la viață. Toată teoria despre falsificarea trăirii prin cultură cade (încă o dată), dezmințită concret de această fastuoasă demonstrație de extindere, intensificare și nuanțare a existenței cu ajutorul cărților citite. Este suficient să parcurgem, ca să ne convingem, eseul memorialistic Mirosurile Parisului. În cuprinsul lui, Nicolae Balotă inventariază parfumurile, izurile și miasmele din diferitele locuri ale faimosului oraș, dar cum?, nu folosindu-se exclusiv de mirosul său fin, ci activându-și imensa memorie culturală, care completează printr-un fel de reverberație
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
nuanțare a existenței cu ajutorul cărților citite. Este suficient să parcurgem, ca să ne convingem, eseul memorialistic Mirosurile Parisului. În cuprinsul lui, Nicolae Balotă inventariază parfumurile, izurile și miasmele din diferitele locuri ale faimosului oraș, dar cum?, nu folosindu-se exclusiv de mirosul său fin, ci activându-și imensa memorie culturală, care completează printr-un fel de reverberație mirosurile propriu-zise cu mirosuri abstracte, inaccesibile chiar și celor mai rafinați fabricanți de parfumuri. Parisul e o carte poate fi considerat un adevărat recital Nicolae
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
Parisului. În cuprinsul lui, Nicolae Balotă inventariază parfumurile, izurile și miasmele din diferitele locuri ale faimosului oraș, dar cum?, nu folosindu-se exclusiv de mirosul său fin, ci activându-și imensa memorie culturală, care completează printr-un fel de reverberație mirosurile propriu-zise cu mirosuri abstracte, inaccesibile chiar și celor mai rafinați fabricanți de parfumuri. Parisul e o carte poate fi considerat un adevărat recital Nicolae Balotă, un spectacol cu un singur interpret, inepuizabil, care reflectează în fața unor vechi monumente, râde la
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
lui, Nicolae Balotă inventariază parfumurile, izurile și miasmele din diferitele locuri ale faimosului oraș, dar cum?, nu folosindu-se exclusiv de mirosul său fin, ci activându-și imensa memorie culturală, care completează printr-un fel de reverberație mirosurile propriu-zise cu mirosuri abstracte, inaccesibile chiar și celor mai rafinați fabricanți de parfumuri. Parisul e o carte poate fi considerat un adevărat recital Nicolae Balotă, un spectacol cu un singur interpret, inepuizabil, care reflectează în fața unor vechi monumente, râde la comediile franțuzești, polemizează
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
foarte simplu: jargonul filozofic are o funcție liturgică, credința cititorului hrănindu-se din concepte cu aceeași ardoare cu care un mirean, bătînd mătănii în timpul slujbei, se reculege cu evlavie. Că cititorul de filozofie este prea rafinat ca să se mulțumească cu mirosul de tămîie cădelnițat între proscomidie și euharistie este iarăși un lucru secundar: substratul trăirii e același, doar cauzele exterioare care o declanșează sunt altele. Rugăciunea e înlocuită cu citatul celebru, iar tainele bisericești lasă locul paradoxurilor pe care filozofii le
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
primea înăuntru/ nu-mi spunea stai cu noi ia loc pune-ți și tu ceva în blid/ pentru că eram fără îndoială fals și exhalam duhorile Confortului/ cu toate că ălea cinci sute de ani sedimentate în creier/ nu-mi șterseseră cu totul mirosul de fum, ud și cald/ senzația aia de transpirație și floare de fân lipită de vertebrele ascuțite/ nămolul spârcâind printre degetele picioarelor/ în rutele întotdeauna fericite ale vânătorii.". După excursia imaginară la origini, acesta se va întoarce, plouat, în civilizația
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
rămîne alături lui Gelu. Cam tînăr pentru vîrsta regretelor (25 de ani pe care nu-i arată), el trăiește, totuși, schimbările sufletești ale oricui descoperă că acasă nu-i decît o haltă. Locurile, pe care nu le mai cunoaște, prind miros de amintiri și trăiesc din viața care le-a umplut cîndva. O inconștiență simpatică e scrisă-n zodia sub care trăiesc, în anii '40, tinerii iertați de iluzii, "integrați în muncă" doar un deceniu mai tîrziu. În lumea în care
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
se alege cu urechile înroșite, pesemne că așa trebuie să fie. E foarte devreme, într-o dimineață. Pe alee se aude o cabrioletă, ies cu toții pe la ferestre, n-au mai văzut-o, e splendidă, ies în curte, așteaptă. Vântul aduce mirosul dulceag al unei țigări, să fie Duplessis. Frumoasă trăsură, își zice Lambert, s-a rotunjit binișor fondul de solidaritate. Nu are vreme să schimbe o vorbă, nici să primească țigara pe care Duplessis se pregăteșete să i-o dea. Dl
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
lumina de amiază, rămânând cu ochii pironiți pe darul neașteptat. Era o carte nu mai mare de-o palmă, cu pagini de neon, din care se desfăceau pâlnii albe de crin. Tudor a deschis cartea și-a tras pe nări mirosul de flori proaspete care i-au adus aminte de tinda albă a bisericii din Dudești, acoperită de coșuri înflorate, în diminețile luminoase ale Paștelui. Stătea în Piață Sân Marco cu ochii închiși și sufletul încălzit. Când a ridicat din nou
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
recomandă și în monitorizarea basarabeană evitarea construcției partitive cu singularul ("un prieten de-al vostru"), structură bine fixată în limbă, se condamnă folosirea numeralelor fără de ("34 strănepoți"), se insită asupra corelativelor (atît... cît și), asupra acordului adjectivului la genitiv-dativ singular ("mirosul cafelei proaspăt prăjită") etc. În alte cazuri, mi se pare că monitorizarea din Republica Moldova confirmă răspîndirea mai largă a unor greșeli care ar fi părut izolate sau aberante doar pe baza exemplelor din monitorizarea bucureșteană: în această situație e mai
Tendințe și norme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8632_a_9957]
-
la cele mai departate aduceri-aminte, aducerile-aminte a tinereții și a copilăriei? Nu-i soarele frumos și astăzi? păsăruicile nu cîntă tot aceleași cîntice voioase sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros? cîmpiile, dulcele priveliști duioase ce aveau? Nu: dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
cîntă tot aceleași cîntice voioase sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros? cîmpiile, dulcele priveliști duioase ce aveau? Nu: dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și pe Benjamin Constant. în paginile ulterioare din
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
serile satului meu, cînd luna se ridica asupra părului și cumpăna fîntînei se părea ca un cocostîrc cu pliscul întins... ce sări sănine! într-amurgul se apropia, cîrdurile aducînd miroasele cîmpurilor cu ele; fumul stuhului se împrăștia în văzduh cu mirosul teilor ce venea de la pădure" (Amintiri). Pregnanța detaliului material și capacitatea de a alcătui din detalii o atmosferă inedită atestă de pe acum virtuțile strict descriptive ale pașoptistului. Starea de spirit proprie și permanentă a lui Alecu Russo a fost formulată
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
strecurîndu-le în suflet neliniștea și declanșîndu-le înfiorarea creștină. Vigoarea cu care își rostea vorbele nu lăsa loc de îndoieli: omul avea o convingere al cărei grad de sedimentare interioară atinsese treapta credinței. Actorul credea, iar credința ieșea din el ca mirosul: prin piele și prin gură. Încetul cu încetul, vigoarea aceasta de mistuit picat din cer a început să-i neliniștească pe observatori. Nu-ți trebuia prea mult fler ca să simți că emoția pe care o transmitea Dan Puric era mult
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
miezului zilei, aducînd pe insulă o căldură grea, leșinată, în care ghicești miasme de flori descompuse, face mai mult rău chiar decît ispita cunoașterii. Starea de maximă expunere, în care amiaza oprește jocul degradeurilor, lățind parfumurile în benzi vulgare de miros stătut, își cere o ieșire, pe care și-o găsește prin dramă, prin moarte. Edenul, oricît de minuțios alcătuit, are termenul lui de expirare. Complet deschis, trandafirul e o disgrație. De ea, Macedonski are prudența să se ferească. Parfumul, și
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
garderob vechi cu o singură ușa, un scaun și o măsuță în fața ferestrei. Intrai în ea că într-o cușcă întunecoasa și umedă și, dintr-odată, nările îți erau aproape arse de emanațiile țări ale vopselelor. Abia mai tarziu simțeai mirosul dulceag al igrasiei ce venea din toaletă cu tencuiala căzută, din pereții cu tapetul scorojit, din salteaua și cuvertura patului, din mocheta cenușie și murdară în care doar petele de vopsea îi dădeau un aer mai omenesc. Pe măsuța, vraiște
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
și cărți. Despre Ion Voicu, despre Iosif Naghiu, despre credința în bunătate. Un film de atmosferă, avînd, de la un fir de conversație la altul, curgerea amalgamată a visului. Din nou, despre copilărie, cu Coca Bloos, și despre amintirea... ca un miros. Mirosul, atîta vreme amînat, al victoriei, al fericirii. Dintre chapeau-urile de care Silvia Kerim își însoțește discuțiile cu, cel mai adesea, prieteni vechi, probabil că cel care-l prefațează (sic!) pe Ion Caramitru e cel mai emoționant. Reface drumul de la
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
cărți. Despre Ion Voicu, despre Iosif Naghiu, despre credința în bunătate. Un film de atmosferă, avînd, de la un fir de conversație la altul, curgerea amalgamată a visului. Din nou, despre copilărie, cu Coca Bloos, și despre amintirea... ca un miros. Mirosul, atîta vreme amînat, al victoriei, al fericirii. Dintre chapeau-urile de care Silvia Kerim își însoțește discuțiile cu, cel mai adesea, prieteni vechi, probabil că cel care-l prefațează (sic!) pe Ion Caramitru e cel mai emoționant. Reface drumul de la spectator
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
în lumea adevărată, a miresmelor tari și a alcoolurilor amețitoare. Dac-ar fi să spun cum arată pentru mine Tărâmul Misterelor, ar trebui să includ în descriere ambientul unic al birturilor de țară din anii '60, în care se amestecau mirosul de bere la butoi și-al tejghelelor umede, al podelelor date cu motorină și-al coniacelor pe bază de chimicale, al dopurilor de vin "de regiune", al lichiorurilor (sintetice) de ouă sau ciocolată, cu bâzâitul muștelor, acreala sudorii și damful
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
plastic ireproșabil prin unitate și congruență. Și pentru că în spațiul acestei alcătuiri indestructibile a lumii, cuvîntul are o forță incomensurabilă și mereu activă, Paul Neagu a scris: Lumea luminînd Cîntecul Din voce vine Cîntarea Se clădește Pe aer vibrînd Amintirile Mirosul Limba, cartilagiul Moștenirile astrale Titirezul Ciocîrlia Giroscopul, sărutul sării Lumea luminînd Londra, 1988-1994 VII Asemenea unui organism viu, imaginea trăiește ca întreg, dar funcțiile sale metabolice, dacă le putem numi astfel, sînt egal distribuite la nivelul ei celular. Autonomia și
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]