8,023 matches
-
în Dristor, în mintea lui, acolo, o fi introdus divorț (ca părinții mei), adio tată, o să-ți găsești și tu altă mamă, asta e, așa e dat să fie, fiecare cu ale lui. Două precizări: 1. „E întuneric beznă și miroase a brânză“ îmi spunea Filip în nopțile de vară cu tunete și trăsnete în care ne prefăceam înspăimântați ca să ne înghesuim sub plapumă. 2. Nu știu de ce, dar mâncărimea aia a încetat să mă mai zgândăre așa de tare. 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sângeros, a unui neamț crud, a unui cardinal avid de putere, a unei femei elegante și prefăcute, a unei avalanșe, a unei căpetenii sioux sau a unor explozii devastatoare), ei bine, chiar în clipele alea, simțeam că after-shave-ul lui tata miroase ca scorțișoara și că mâna lui e tare caldă. La sfârșit, era duminică la prânz și lumina zilei (chiar și în zilele înnorate) ne orbea pe amândoi și ne obliga să ne ștergem ochelarii. Înainte să luăm troleul către casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
amândoi și ne obliga să ne ștergem ochelarii. În lungile perioade în care tata era plecat pe șantiere (susținând că fără oameni ca el s-ar alege praful de țara asta), deschideam ușa camerei obscure și o cercetam pe îndelete. Mirosea urât, a aer stătut și rânced, fără tata mirajul camerei obscure se topea și se arăta cealaltă față a spațiului aceluia liliputan, un veceu de serviciu dezafectat. Într-o zi în care Matei se apropia în ritmul lui de maratonist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ce se petrecea în baie, bănuiala e bănuială, iar adevărul e adevăr, tot ce pot să descriu cu mâna pe inimă este că atunci când intram după el (și eram obligat s-o fac, dimineața, fiindcă altfel întârziam la școală) înăuntru mirosea tare amestecat. În aer pluteau vapori groși de deodorant, pentru că așa își imagina el că pot fi tăinuite sau reparate anumite fapte. Altfel, era drăguț. Cândva, evadând din bucătăria apartamentului 40 împreună cu mama și mergând ei doi să se bronzeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
n-o prea mai băga nimeni în seamă. Din cauza școlii cred. În fine. Se făcea că rătăceam într-un labirint cu alei Băiuț, întortocheate, identice, obositoare, căutam să mă liniștesc, să găsesc blocul D 13, se lăsase un întuneric beznă, mirosea a brânză, străzile începeau să se șteargă încet în jurul meu, îmi șopteam întruna „rezistență, pace și cadență, cine nu mai poate, o mână la spate“, pe undeva trebuia să existe o scară de bloc și un etaj patru, ursuleț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
împleticit, greoi, totul intrase în părăsire, oamenii dispăruseră sau poate că nici nu existaseră vreodată, Constantinescu, Florea, Naghy, Hâncu, în cutia de scrisori zăceau mii de plicuri, încercam să ajung la ele, dar ușița metalică se încăpățâna să rămână închisă, mirosea a stătut și a pânze de păianjeni, la geamurile blocurilor din jur fâlfâiau perdelele (și doar era imposibil ca în tăcerea aia bezmetică să mai poată adia vântul), urcam treptele cu grijă, una câte una, etajele arătau la fel de mohorâte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Aceasta se insinua de-a curmezișul podelei și se strecura În peretele opus, acolo unde scria TOALETĂ. Pe acel perete nu existau rafturi, ci doar o ușă, care era mereu Închisă. Am băgat nasul În gaură și am amușinat-o. Mirosea a șobolan. Țeava intra În perete, după care o cotea și pornea drept În sus. Deși era o țeavă foarte groasă, nu umplea perfect gaura care fusese făcută pentru ea, iar zidăria din jurul ei era tencuită grosolan și peticită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai limitată, ar fi trebuit să fie mai surprinsă decît mine. Mă așteptam să se chircească sau măcar să caște ochii de uimire ori să fie uluită În vreun fel, și am fost șocat s-o văd că pur și simplu miroase un pic aerul și o ia la trap după mama, de parcă era absolut normal să pășești pe Jupiter. CÎt despre mine, eu Încă mă aflam la adăpostul relativei mele ignoranțe, și doar o vagă neliniște Începuse să roadă ușor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
speranță, stătusem băgat la cutie Între grinzi, Norman Îmi făcuse o vizită clandestină acasă. Fotolașul fusese dat Într-o parte și aproape distrus, iar lîngă el se afla o moviliță de mîncare ciudată. O grămăjoară de grăunțe cilindrice, verde neon. Miroseau bine, așa că am Început să ronțăi la ele. Erau ciudat de delicioase, iar gustul lor era o combinație de brînză Velveeta, asfalt fierbinte și Proust. Mi-am amintit privirea din ochii lui Norman În clipa cînd a Întîlnit-o pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la una, zăboveam Îndelung - Încă nu-l uitasem pe bietul Peewee - și aproape se crăpa de ziuă cînd am traversat În fine părculețul din apropiere și m-am avîntat, În fine, În Grădina Publică. Iarba de aici era moale și mirosea dulce și plăcut. Era prima mea iarbă, și am mîncat cîteva fire, să văd cum e. Ploaia stătuse, și cerul se lumina Încet spre răsărit. După ce mă tîrÎsem pe sub mașini parcate, de la o mașină la alta, pînă tocmai pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a vorbit cu blîndețe și mi-a spus să nu-mi fac griji și să nu mă tem, și mustața i s-a mișcat ritmic În timp ce cuvintele izvorau de dincolo de ea. Avea dinții lungi și Îngălbeniți acum, iar respirația Îi mirosea a carne și țigări. A așezat pe fundul cutiei un prosop Împăturit - pe el scria HOTELUL ROOSEVELT -, m-a ridicat Încet și a pus cutia pe podea. Prosopul avea dungi albastre. Nu mirosea a Jerry. El Îmi tot vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lungi și Îngălbeniți acum, iar respirația Îi mirosea a carne și țigări. A așezat pe fundul cutiei un prosop Împăturit - pe el scria HOTELUL ROOSEVELT -, m-a ridicat Încet și a pus cutia pe podea. Prosopul avea dungi albastre. Nu mirosea a Jerry. El Îmi tot vorbea cu vocea aia veselă și blîndă a lui - profundă și aspră -, În timp ce se uita prin frigider, fără să Întoarcă deloc capul. — Ce bei, șefule? a zis sever. Lapte ? Laptele e foarte bun. A scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
s-a Întors era atît de tîrziu Încît orașul aproape amuțise complet, nu se mai auzeau decît ici și colo cîte o sirenă, un claxon și zvîcnetul asurzitor din piciorul meu, și s-a culcat fără să mai aprindă lumina. Mirosea ca mama. L-am auzit dormind, cu respirația lentă și greoaie, apoi rîzÎnd În somn, iar dimineața am văzut că s-a culcat cu hainele În care era. Și așa a Început viața mea cu Jerry Magoon, a doua ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și cînd mă băgam printre arcuri, deși niciodată nu i-am pus răbdarea la Încercare, vîrÎndu-mi nasul prin lucrurile lui personale, cu el de față. Odată repus pe picioare, am profitat din plin de lungile lui absențe pentru a mirosi atent fiecare centimetru al odăii, Începînd cu biblioteca. N-am fost niciodată În casa altcuiva, așa că nu știu cîte cărți are de obicei lumea la ea acasă. Evident, după Pembroke Books, oricîte ar fi fost mi s-ar fi părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pieptul ridicîndu-i-se și coborînd. Și i-am simțit degetele cu care mă strîngea de spate relaxîndu-i-se și, cînd am ridicat privirea, am văzut că avea ochii Închiși. M-am extras din strînsoarea ei și m-am furișat spre chipul ei, mirosindu-i gîtul și apoi respirația caldă. Pe buza superioară Îi luceau mici diamante de sudoare, pe care le-am băut, una cîte una. Erau sărate. Știam din cărți că ăsta e și gustul lacrimilor. S-a ridicat În fund, aruncîndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Purvis cu jind. Nu din cauza războiului era lacomă; Îi mărturisise de multe ori că așa fusese Încă din copilărie. Mărunțică, slabă și sfrijită devenise neglijentă după moartea soțului. La orice oră din zi o puteai vedea mîncînd dulciuri; pe scări mirosea ca Într-o cofetărie; prin toate colțurile zăceau uitate pungi lipicioase. CÎnd nu o găseai acasă, puteai fi sigur că stă la rînd undeva pentru cine știe ce gumă de mestecat cu aromă de fructe. — CÎntărește pe puțin doi funți jum’ate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
palidă nu-l slăbea din ochi, căci așa nebărbierit cum era, arăta ca unul dintre clienții obișnuiți să plece fără să plătească. E de necrezut cît de mult te poate schimba o noapte petrecută Într-un adăpost antiaerian: hainele Îi miroseau a dezinfectant, de parcă ar fi dormit În infirmeria unui azil. În timp ce-și plătea consumația, o Întrebă pe chelneriță: — Aveți vreun telefon pe-aici? Ea Îl Îndrumă spre casă, unde se afla un telefon. Rowe formă numărul domnului Rennit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din epoca victoriană, cu memoriile unor obscuri vînători de porci mistreți sau cu tratatele unor filozofi și teologi excentrici din secolul al XVII-lea, - bunăoară Newton, despre poziția geografică a iadului sau Calea spre perfecțiune a lui Jeremiah Whiteley. Încăperea mirosea a vechi, a paie de ambalaj și a haine prea des plouate. Stînd lîngă rafturile care cuprindeau loturile numerotate de la 1 la 35, Rowe putea observa toate persoanele ce intrau sau ieșeau pe ușa clădirii unde-și avea biroul domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
caz, ai semnat... Digby nu Înceta să se mire de faptul - extrem de bizar - că nu-și mai amintea cum ajunsese aici. Se trezise pur și simplu Într-o cameră odihnitoare, În care se auzea susurul unei fîntîni și În care mirosea a medicamente. Era iarnă, copacii erau negri, iar vîntul azvîrlea În răstimpuri ploaia În ferestre, sfîșiind liniștea din odaie. O dată, auzise un geamăt stins, venind de departe, dinspre cîmpuri și răsunînd ca sirena unui vapor. Cufundat În visele-i tulburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
murdare, completa acest interior sordid, lăsîndu-te să crezi că locatarul nu-și dăduse nici măcar osteneala să-și desfacă bagajele. CÎnd ridici o piatră, Îi descoperi uneori fundul murdar: Încăperea asta era fundul murdar al elegantului și cochetului sanatoriu. Peste tot mirosea a tutun prost, iar În așternut se vedeau firimituri, ca și cum Poole ar fi mîncat În pat. Digby privi lung firimiturile, copleșit de tristețe, În care deslușea o vagă neliniște, o teamă de primejdii necunoscute și un fel de deziluzie, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la gară. Se vedea umblînd de colo pînă colo pe peron, În așteptarea trenului. Aerul mirosea a iarbă și a fum. În tren, controlorul Îi ceruse biletul, dar el n-avea nici bilet, nici bani. Știa cum Îl cheamă, sau Își Închipuia că știe, dar nu-i putea spune controlorului nici o adresă. Nimerise, din fericire, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cheia de la sertar (era chiar În buzunarul lui!) luase revolverul. Auzind din nou strigătele lui Stone, străbătuse În fugă salonul, cu gîndul să urce scările care duceau spre „Pavilionul special“, dar În capul scărilor se afla doctorul Forester. Pe coridor mirosea puternic a cloroform. „Ce dorești, Johns?“ Îl Întrebase furios doctorul, care părea tare nervos. Iar Johns, care Încă mai credea În puritatea fanaticului doctor, socotindu-l doar indus În eroare, văzuse o singură soluție: să-l Împuște! Zărind apoi sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o bancă și vomita Între genunchi... Hilfe coborî treptele ce duceau spre toaletă; nu era nimeni acolo; pînă și Îngrijitorul plecase În căutarea unui adăpost. Artileria antiaeriană trăgea de zor. Rowe și Hilfe erau singuri În toaleta cu chiuvetele cenușii, mirosind a dezinfectant; pe pereți, cîteva afișe avertizau Împotriva pericolului bolilor venerice... Aventura, pe care Rowe și-o imaginase cîndva În culori atît de eroice, Își găsea deznodămîntul Într-un closet „pentru bărbați“... Hilfe se privi Într-o oglindă și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi explodat mai aproape; dar ea trecu fîsÎind, și explodă mai departe. — Sper c-au să Înceteze! spuse omulețul cu pălărie. În aceeași clipă, apa Începu să curgă În toate pisoarele. Pe scară, praful plutea ca o ceață deasă și mirosea a metal Încins - un miros mai tare decît cel de amoniac. Rowe Începu să urce treptele. — Unde te duci? Îl strigă Hilfe. La poliție? Cum Rowe nu-i răspunse, alergă după el, strigînd: Nu poți pleca Înainte de a auzi ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
groasă. - În ce fel? întrebă. - Te fascinează, nu-i așa? - Are ceva aparte. Ceva legat de obsesiile lui. - Mașina lui bătătoare la ochi, felul cum conduce, singurătatea lui. Toate femeile pe care le-a regulat acolo. Probabil că mașina aia miroase a spermă... - Tocmai. - Îl găsești atrăgător? I-am scos penisul din vagin și i-am îndreptat vârful spre anus, însă ea îl împinse înapoi în vulvă cu o mână rapidă. - E foarte palid, și e plin de cicatrice. - Dar ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]