1,049 matches
-
și completa înțelegere de care dispunem în fiecare epocă dată. Nici unul dintre acești factori opuși nu poate fi omis fără a se modifica întreaga poziție. Dacă disprețuim înzestrarea rațională, pentru că nu poate cuprinde totul, ajungem în cele din urmă la misticism, care decade repede, la rîndul său, în dogmatism 82. 35. Humorul în lupta concepțiilor despre viață Într-un mod asemănător se situează humoristul față de realitatea că oamenii, chiar și cei mai ageri gînditori, se deosebesc între ei într-o foarte
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
unei modificări a culturii și, în felul acesta, a dezvoltării unor noi dogme, cum s-a întîmplat cu adorarea Madonei. Însă autoritatea bisericească a avut grijă, fără excepție, să nu depășească limitele dogmatice, nici măcar prin cele mai îndrăznețe oscilații ale misticismului. Nu existau nici un fel de condiții de dezvoltare pentru un sentiment total, care să se fi întemeiat pe o experiență de viață imediată. Renașterea a adus în această direcție o schimbare, parțial, prin dezvolatrea omului natural, parțial, prin lărgirea imaginii
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și-a scris admirabila sa carte De docta ignoratia (1440), a început o interesantă discuție despre cît timp ar fi nevoie să ne păstrăm înțelegerea condiționărilor cunoașterii, de vreme ce am apucat să pricepem că aceasta e mărginită. Unii au crezut că misticismul pur ar fi trebuit să fie consecința. (Vansteenberge, Autour de la docte ignorance, Münster, 1915). 83 Cf. Psychologie, publicată de mine, Cap. IV și Der menschliche Gedanke, § 4. Importanța punctului de vedere genetic față de cel pur analitic a fost puternic accentuată
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
1905 O producție americană cu Robert Nautell. În Germania se toarnă primul film de 35 mm, astăzi pierdut. 1906 Lev Nicolaevici Tolstoi (1828-1910), marele scriitor moralist și mistic rus, autor al pamfletului În ce cred în care desparte creștinismul de misticism și-l transforma într-un sever ascetism care are la bază doctrina non-rezistenței, lansează cel mai virulent atac asupra în ter pretărilor din lungă istor ie a shakespearologiei europene în Shakespeare și dramă scris în 1903, ca o introducere la
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
rând, prin relativ mai palida prezentare a unora dintre eroii cei mai înaintați. De asemenea prin complacerea în relatarea anumitor aspecte ale trecutului în dauna prezentului (de pildă descrierea Sulinei). Și în special, prin complacerea într-o anumită atmosferă de misticism, chiar acolo unde nu e absolut necesar pentru a zugrăvi veridic realitatea (descântec, ziua babei, căutarea înecatului etc.) și aceasta fără a lua atitudine combativă”. Nici recenzia din Iașul Nou26 nu diferă prea mult de cele citate anterior: „Și, aici
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Lunii indică accidente acvatice, spre falangă steaua indică operații chirurgicale; dacă sunt multe stele și cruci pe muntele lui Venus, semnifică pierderi ale persoanelor dragi; o stea pe muntele lui Jupiter semnifică căsătorie; pe muntele lui Saturn, anunță superstiții și misticism; pe muntele Soarelui, stelele anunță dificultăți; pe muntele lui Mercur, steaua anunță aplecare spre minciună; pe muntele lui Marte, steaua sugerează accident cu armele; pe muntele lui Saturn, steaua indică moarte violentă. Pătratul este un semn de protecție; pe muntele
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de vieți indiferent de vârstă și condiție socială, starea de prostrație ce a caracterizat omenirea în această perioadă, a lăsat curs liber tuturor credințelor și superstițiilor slăbind încrederea în medici. în această perioadă se constată o înflorire a magiei, a misticismului în căutare de ajutor în supranatural. în mod direct sau indirect, creștinismul exercită o acțiune extrem de importantă asupra dezvoltării medicinei în această epocă. Credința care se răspândește din ce în ce mai mult la aceste popoare la care sensibilitatea mistică era pregătită de evenimentele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Edith Piaf cu boxerul campion Marcel Cerdan pentru care a suferit mult după ce a pierit într-un accident de avion, în 1949. S-a consolat împreună cu soția acestuia ce locuia la Casablanca, în Maroc. Deprimată, a căzut un timp în misticism, șarlatanii au profitat de naivitatea ei pentru că dorea să comunice cu spiritul iubitului ei, deposedând-o de sume mari de bani. Mai târziu s-a căsătorit cu Jacques Pills de care va divorța în 1956, o relație tensionată a avut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
F.I. (coord.), (1991), Nothing to do with Dionysos? Athenian Drama in Its Social Context, Princeton (N.J.). Zunino, M.L. (19929, „Il sacerdote greco”, În M. Vegetti (coord.), L’esperienza religiosa antica, vol. III, Introduzione alle culture antiche,Torino, pp. 85-100. Misterii, misticism și erezie Burkert, W. (1972), Lore and Science in Ancient Pythagoreanism, Cambridge (Mass.). Burkert, W. (1987), Ancient Mystery Cults, Cambridge (Mass.), Londra ștrad. it., Antichi culti misterici, Roma, Bari, 1989ț. Détienne, M. (1977), Dionysos mis à mort, Paris ștrad. it
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Roma, Bari, 1981ț. Graf, F. (1974), Eleusis und die orphische Dichtung Athens in vorhellenistischer Zeit, Berlin, New York. Guthrie, W.C. (19522), Orpheus and Greek Religion, Londra. Mylonas, G.E. (1961), Eleusis and the Eleusinian Mysteries, Princeton (N.J.). Sabbatucci, D. (1965), Saggio sul misticismo greco, Roma (19792). Sabbatucci, D. (1979), „Religione tradizionale ed esigenze soteriche”, În Storia e civiltà del Greci, vol. III/6, Milano, pp. 569-617. Sfameni Gasparro, G. (1986), Misteri e culti mistici di Demetra, Roma. Sacrificiul Burkert, W. (1972), Homo Necans
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înaltă și „chip a Celui mai Mare” (CH, XII, 15). O asemenea definiție, de clară sorginte platonică, exprimă noțiunea conform căreia cosmosul, Împărțitor de viață, este un instrument al manifestării Zeului transcendent, nevăzut (CH, V, 2). În perspectiva tipică a „misticismului cosmic” care inspiră zone mari ale spiritualității elenistice și antice târzii, contemplarea cosmosului Îi permite omului să atingă cunoașterea Zeului suprem (CH XI, 22), configurat adesea ca Demiurg și Tată, Într-un strâns raport cu făpturile sale, perceput uneori În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care fusese format ca expert În arta sacerdotală (cf. mai jos, subcapitolul 2.3). Ideea unui gen de inițiere Împlinită În urma dobândirii supremului bine al așa sau •ta este deci de origine indo-iraniană. Aceasta se găsește la baza unui „misticism arian” (Kuiper, 1964), marcat de experiența luminii interioare și a veghii Împlinite de „ochiul sufletului” sau de o iluminare care consta În pătrunderea celor mai ascunse mistere ale existenței (Gnoli, 1979b, 1987a). 2. ZOROASTRU ȘI MESAJUL SĂUTC "2. ZOROASTRU ȘI
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Raul Teodorescu, preconizau o revistă opusă modernismului: „Suntem năvăliți de această boală sub diferite forme, din toate părțile. Sub forma intelectualismului din Italia: pirandellismul; sub forma subiectivismului ironist din Anglia: shawismul; sub forma senzualismului dezmățat și expresionismului german; sub forma misticismului static rusesc; sub forma suprarealismului francez.” Adversară a acestei „boale culturale”, publicația își asuma rolul de a purifica „aerul ciumat de minciuni, urât și răutate”. Tradiționalismul fiind curentul „evoluției organice”, modernismul este considerat curentul celor care „se mulțumesc cu imitația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
unei nefericite controverse iscate între Iorga și alt mare reprezentant al spiritului românesc, Mircea Eliade. Eliade era pe atunci tînăr student al Facultății de Filosofie a Universității din București. A devenit ulterior filosof religios, poate cel mai bun interpret al misticismului creștin-ortodox. Eliade căuta trăsăturile comune ale tuturor credințelor religioase, încercînd să găsească numitorii comuni ai misticismului universal, devenind astfel un expert în hinduism și în America precolumbiană și cel mai bun interpret al legendei românești a oiței mistice: Miorița 220
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era pe atunci tînăr student al Facultății de Filosofie a Universității din București. A devenit ulterior filosof religios, poate cel mai bun interpret al misticismului creștin-ortodox. Eliade căuta trăsăturile comune ale tuturor credințelor religioase, încercînd să găsească numitorii comuni ai misticismului universal, devenind astfel un expert în hinduism și în America precolumbiană și cel mai bun interpret al legendei românești a oiței mistice: Miorița 220. Pe vremea aceea Iorga îl considera pe Mircea Eliade drept un "băiețaș", ba, mai mult, "cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
astfel un expert în hinduism și în America precolumbiană și cel mai bun interpret al legendei românești a oiței mistice: Miorița 220. Pe vremea aceea Iorga îl considera pe Mircea Eliade drept un "băiețaș", ba, mai mult, "cu un fals misticism care înlocuiește idei religioase clare și idei umane folositoare". Acest "băiețaș" a îndrăznit să-l critice pe Iorga în publicațiile universitare "într-o franceză de baltă" etc.221 Iorga a publicat și un editorial în "Neamul românesc" fără să menționeze
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
clar pentru toată lumea la cine se referea. Ce se întîmplase, practic? Este evident că erau implicați mai mulți factori. Era vorba de ego-ul lui Iorga, de temperamentul său și de lipsa simțului proporțiilor; dar binecunoscuta oroare a lui Iorga față de misticismul religios și disprețul lui și mai mare față de abstract au jucat și ele un rol important. Întregul incident acoperă perioada 1925-1927 și este ilustrat de vreo șase articole și de mai multe recenzii critice ale cărților lui Iorga și ale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga. În timp ce relația lui Iorga cu ortodoxia era menținută prin intermediul națiunii, la Codreanu era exact invers. Naționalismul lui Iorga era bazat pe sămănătorism. Dar pentru Nae Ionescu sau Nichifor Crainic, sămănătorismul "nu era suficient de ortodox". Legiunea era pătrunsă de misticism ortodox, nu de "mistica" naționalistă a lui Iorga. Imaginea istoriei românilor constituia pentru Legiune o pasiune constantă și perpetuă. Ei vedeau în ea doar două culori: negru și alb. Aceasta era viziunea lor și asupra lumii. Sacrificiul constituia un element
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bazată pe o incapacitate similară de a adapta instituțiile occidentale). Legiunea considera valorile occidentale din România drept nimic altceva decît un viol cultural. Nu este de mirare că Iorga a făcut declarații violente împotriva "Mioritismului și Sofianismului ocult" și a misticismului ortodox al Legiunii! Iorga era romantic, dar în nici un caz un mistic abstract. Națiunea lui era o "ființă imensă" tangibilă și rațională. "Omul sămănătorist al lui Iorga nu este identic cu "Noul om" al Legiunii. Drept urmare, asemănările dintre naționalismul lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Bucovina era puternic infiltrată de naționaliștii ucraineni. Iorga a atacat-o. Nici una dintre aceste luări de poziții nu avea vreo legătură cu credința, ci numai cu măsura în care aceasta servea drept mijloc de răspîndire a naționalismului românesc 98. În ceea ce privește misticismul legionarilor, Iorga a manifestat întotdeauna o aversiune sănătoasă față de tot ce este abstract. El era un raționalist latin și explica misticismul Legiunii prin faptul că "Codreanu este slav"99. Ego-ul lui Iorga nu permitea nici un atac din partea "Noului naționalism". În
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu credința, ci numai cu măsura în care aceasta servea drept mijloc de răspîndire a naționalismului românesc 98. În ceea ce privește misticismul legionarilor, Iorga a manifestat întotdeauna o aversiune sănătoasă față de tot ce este abstract. El era un raționalist latin și explica misticismul Legiunii prin faptul că "Codreanu este slav"99. Ego-ul lui Iorga nu permitea nici un atac din partea "Noului naționalism". În ochii lui, el era principalul element în înfăptuirea României Mari, iar naționalismul acesteia trebuia să se bizuie pe sămănătorism. Iorga respingea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nici trezi entuziasm, nici să impună disciplina", explica Iorga. "Celălalt partid [al lui Maniu] ducea o campanie absurdă foarte aproape de "lèse majesté". Cel de al treilea partid important [Legiunea], lipsit atît de orientare cît și de program, nu reprezenta decît misticism și ambiție dictatorială. Astfel că regele i-a cerut lui Iorga să formeze guvernul. Nu putem să nu simpatizăm acest guvern". Continua apreciindu-l pe Goga, "ilustrul poet", și descriindu-i pe ceilalți membri ai noului guvern, Goga fiind prieten
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
francez spunea că este o epocă stupidă și că acum totul va fi diferit. Iorga explica felul în care se poate vedea cum s-au schimbat lucrurile: confuzie și degradare, degradarea tuturor sentimentelor și întărirea superstițiilor, a celor mai trăsnite misticisme, paralel cu cel mai primitiv cult al mașinii, care se insinua cu brutalitate în ordinea morală și călca totul în picioare, rîzînd triumfător în fața hecatombelor de morți uciși cu cele mai perfecte și mai sofisticate unelte de distrugere. Totuși, cei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
linia de demarcație dintre naționalismul său și un naționalism pe care el îl considera incompatibil cu omenirea, extremismul naționalist reprezentat de Hitler și de Legiune. El sublinia că spiritul lor este incompatibil cu spiritul și mentalitatea țăranului român. Chiar și misticismul Legiunii era patetic și morbid. Urma condamnarea așa-numitelor "imperii noi", care erau fondate fără umanism, fără nici un drept și chiar fără înțelegere. Dacă Napoleon era un geniu, tehnologia modernă nu i-l putea înlocui. Pentru Iorga, adevăratul naționalism nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îi este îndatorat acestuia pentru multitudinea de informații despre conflictele dintre Iorga și Eliade 223 Ibidem. Mircea Eliade declara în cel de al doilea volum de memorii (postume) că nu "pierduse contactul" cu generația colegilor săi de facultate. Călăuzit de misticismul și de căutările sale întru găsirea răspunsurilor, el s-a alăturat Legiunii la îndemnul mentorului său, Nae Ionescu, în anii '30. Au fost amîndoi arestați în timpul Dictaturii Regale. Carol le-a cerut să condamne Legiunea, dar ei au refuzat. Eliade
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]