1,977 matches
-
aventură bucureșteană cu o celebră actriță franceză venită în turneu. Având, după ani, sentimentul că o regăsește pe rusoaică în cumnata lui, Giulia, o italiancă, Grigore face pentru ea o pasiune demențială, care duce la adulter. Toate aceste amintiri se mistuie intermitent în spectacolul unui lugubru incendiu. Făcând scrum conacul, incendiul răpune și viețile celor aflați în el: soacra lui Olmazu, nebună, și fiicele lui. Cumnata s-a împușcat, fratele tocmai se spânzurase. Și aici, ca în Desfigurații, fluxurile vieții interioare
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
Luceafărul”, în septembrie 1958, cu poezia Ulciorul. La patruzeci și patru de ani publică o carte de definiții lirice, Umbra cuvintelor (1970). A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1972, 1980) și cu Premiul Academiei Române (1978). Liniștea pietrei ce se mistuie în statui, tăcerile uitate în vinuri, albul care este tăcerea cuvintelor, nucii care curg în somn, frunzele din copacul originar care rătăcesc pe cer sunt temele formulate aforistic în Umbra cuvintelor: „Și-ascult cum germinează statuile în munți”; „Un deget
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
De prin 1929 încep să se manifeste semnele maladiei ce avea să îi aducă sfârșitul. În căutarea unui aer întremător, M. se mută la Câmpulung, ținând acolo, din 1930, ore la Seminar și la Școala Comercială. Însă ftizia care îl mistuie ia un curs galopant, așa încât suferindul, revenit în satul natal, se vede nevoit să se interneze. Se stinge în sanatoriul pentru ftizici Leanca (în apropiere de Craiova), cu două zile înainte de a împlini treizeci de ani. A debutat cu o
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
s și Disneyland gigantic! Religia dolarului acoperă tot spațiul existenței, abia dacă poți vârî un vârf de ac din credința străbună cu care vii de-acasă [...]. Nimic mai opus Învierii decât acest zeu mistuitor. America vrea să învie, dar o mistuie propriul ei zeu, care până la urmă o s-o înghită și pe ea. Noi, în prăpăditele noastre coșciuge cu tricolor, mai avem o șansă.” Tot ceea ce întâlnește printre românii americani cade sub condeiul neiertător al prozatorului, care mizează pe fapte și
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
de unul singur? Credința noastră - ca un microb benign amenințat de ger - își caută un trup purtător; el, nevăzut, dă viață unei flăcări incipiente. Neprotejată, lipsită de căldura unui trup care, arzând lăuntric - precum rugul de odinioară -, nicicum nu se mistuie, credința celui mai slab mădular din Biserică va pieri. Când rămâne multă vreme descoperit, trupul răcește, iar moartea își pregătește vizita finală. În clipele de criză ale Bisericii, anticorpii - i-am numit pe creștinii sfințiți și înzestrați cu curaj profetic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu le grăiește nimic. Descriind apostazia poporului ales, plângerile lui Ieremia (4, 11-17) ating un registru mult mai dramatic: Sfârșit-a Domnul mânia, vărsat-a pe deplin urgia aprinderii Lui; și în Sion a aprins un foc care l-a mistuit. Nici n-ar fi putut să creadă regii pământului și toți locuitorii lumii că vrăjmașul și apăsătorul ar putea să intre pe porțile Ierusalimului! Dar s-a întâmplat, din pricina păcatelor profeților (mincinoși) și a fărădelegilor preoților, care au vărsat în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prezență întrupată. Viul, ca patos al făpturii aflate în zelul dăruirii de sine. Viul, ca Viață, care „s-a arătat și am văzut-o și mărturisim” (I Ioan 1, 3). Viul este aici „rugul aprins” în care dragostea nu se mistuie niciodată. Virtuțile acestei firi se regăsesc, cu o debordantă efervescență și căutată trecere, în personalitatea părintelui Teofil Părăianu. Bătrânul acesta cu chipul rumen și pletele dalbe, robust, surâzător și hâtru, ascunde o taină. Nefirescul său e dincolo de handicapul congenital (nevederea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se zbuciuma acolo, pe valuri, ca o informă întruchipare a vieții, a unei vieți nepămîntești, apărute la întîmplare. în timp ce dispărea din nou, cu un fel de plescăit surd, Starbuck exclamă, cu ochii încă ațintiți asupra apelor agitate în care se mistuise: Ă Aș fi preferat s-o văd pe Moby Dick și să mă lupt cu ea decît să te văd pe tine, fantomă albă! Ă Ce era, domnule? îl întrebă Flask. Ă Sepia gigantică. Se zice că puține dintre corăbiile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sub nivelul spinării, ceea ce le face cu totul invizibile; dar cînd se pregătește să se scufunde în adîncuri, aripile acestea se ridică, laolaltă cu cel puțin treizeci de picioare din întregul trup, vibrînd o clipă în văzduh înainte de a se mistui în apă. Cu excepția sublimei „sărituri“ - o mișcare pe care o vom descrie altundeva - acest plonjon al aripilor cozii de balenă oferă poate cel mai frumos spectacol din întreaga natură însuflețită. Uriașa coadă pare să se smulgă spasmodic din adîncurile insondabile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din apatie. Cașaloții de la marginea lacului nostru începură să se îmbulzească unii într-alții, împinși parcă de niște valuri venite de departe, apoi lacul însuși începu să se umile și să se tălăzuiască ușor; camerele nupțiale și creșele submarine se mistuiră; balenele din cercurile mai centrale prinseră să înoate în rînduri mai strînse, pe orbite din ce în ce mai apropiate. Da, lunga acalmie luase sfîrșit. în curînd se auzi un vuiet surd, care înainta spre noi și, deodată, aidoma tumultuoaselor sloiuri ce se rostogolesc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
grăsimii. Căci, după ce a fost fiartă, grăsimea uscată și chircită, numită acum „turtă“, încă mai posedă o cantitate mare de ulei. Focul e alimentat așadar cu aceste „turte“. Aidoma unui martir corpolent ars pe rug sau unui mizantrop ce se mistuie singur, balena arsă își furnizează propriu-i combustibil și se consumă în flacăra propriului trup. O, de-ar putea să-și consume și propriul fum! Căci se degajă unul îngrozitor și, nu numai că trebuie să-l tragi în piept
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Așa vor fi lunecat și galerele încărcate cu smoală și cu pucioasă ale îndrăznețului Canaris din Hydria, ieșind la miezul nopții în porturile lor, cu pînze de flăcări în loc de vele, pentru a se abate asupra fregatelor turcești și a le mistui. După scoaterea lui de pe cazane, capacul fusese așezat în fața lor, ca un paravan imens. Cocoțați pe capac, harponiștii păgîni, care sînt întotdeauna ochiștii balenierelor, își proiectau siluetele drăcești vîrînd cu niște furci enorme hartane de grăsime sfîrîitoare în cazanele încinse
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fericit și-i fură totul. Fără să știe, chiar fierarul îl introdusese pe tîlhar în sînul familiei lui, ceea ce era și mai îngrozitor! Tîlharul acesta era Demonul vîrît într-o sticlă: destupînd-o, din ea a țîșnit Demonul și i-a mistuit casa! Din motive de economie, foarte înțelepte și chibzuite, fierarul își instalase atelierul în pivnița locuinței sale, făcîndu-i însă și o intrare separată; tînăra și iubitoarea lui soție obișnuia să asculte, cu bucurie, nu cu nervozitate, puternicele lovituri ale ciocanului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
omniprezentă, nu-i așa? Nimeni nu m-a silit să spun asta. Și nici nu vreau să las din mînă lanțurile. Tu poți să mă orbești, dar chiar orb fiind, aș fi în stare să merg, pe bîjbîite. Tu poți mistui, dar eu mă pot preface în cenușă. Primește omagiul acestor ochi sărmani și al acestor mîini ce le slujesc drept obloane. Fulgerele îmi trec prin craniu; ochii mă dor, întreg capul parcă mi-ar fi fost retezat și s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încet puntea, Ahab se aplecă peste bord și-și privi umbra ce se scufunda tot mai mult în apă, pe măsură ce el se străduia să scruteze adâncurile. Dar efluviile dulci ale aerului vrăjit părură să potolească, o clipă, focul ce-i mistuia sufletul. Aerul acela vesel și fericit, cerul acela îmbietor, sfîrșiră prin a-l mîngîia; lumea vitregă, atît de crudă și atît de nemiloasă, îi cuprindea acum gîtul țeapăn cu brațele-i drăgăstoase și părea că varsă lacrimi de bucurie peste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rămas gol și, răsturnînd un vîslaș, dispăru în adîncurile mării. Oamenii uluiți rămaseră o clipă locului, apoi se întoarseră. Ă Dumnezeule, unde-i corabia? Unde-i corabia? Printre talazurile negre și sălbatice îi zăriră în curînd silueta fantomatică și lunguiață, mistuindu-se ca Fata Morgana prin ceață; doar vîrfurile catargelor mai erau afară din apă, iar pe vergile lor, cîndva înalte, se țineau cei trei harponiști păgîni care, țintuiți acolo de încăpățînarea lor, de lealitatea lor sau poate de destin, continuau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
canalul dumneavoastră Reiki și de-a lungul liniei Hara, prin chakrele majore. Apoi imaginați-vă că Reiki se Împrăștie pentru a vă umple Întregul corp, din cap pînă-n picioare și de la umeri pînă la vîrfurile degetelor, și simțiți cum vă mistuie toate tensiunile. 3. Atunci cînd expirați, vizualizați lumina Reiki, care vă umple Întregul corp, Începînd să se extindă, În așa fel Încît să vă curgă prin piele, pînă cînd vă umple Întreaga aură, apoi imaginați-vă că trece dincolo de aceasta
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
Binecuvântare pentru ospățul mirelui, București, 2002; Ioan Kovalevsky, Fericiți nebuni, pentru Hristos, București, 1997; Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea Domnească tâlcuită de Sfinții Părinți, București, 1997; Evgheni N. Trubețkoi, Trei eseuri despre icoană, București, 1999; Serghei Bulgakov, Rugul care nu se mistuie, București, 2001. Repere bibliografice: Traian Filip, Boris Buzilă, „Mărturii în amurg”, CRC, 1974, 16; Adriana Iliescu, „Mărturii în amurg”, TR, 1974, 44; Emil Manu, „Orientul Occident”, „România pitorească”, 1983, 12; Mircea Anghelescu, Obsesia Orientului, T, 1984, 4; Dan Stanca, Treizeci
BUZILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285974_a_287303]
-
umplea aerul din pământ până-n cer. Galopa după o rândunică pe muchi și ponoare, Detunând scântei sub copita de fier. Rândunica fugea și țiganul cu dreapta în nouri După ea, în neștire. Cică rândunica se chema fericire... (...) Viața lui se mistuia în kilometri de drum. Pierduți de șir, au rămas să-și înjghebe-o colibă frumoasă Frumoasă ca un palat... După ploi, se uita prin tavan dacă-i curcubeu peste casă Dacă vin rândunelele albastre pe ceru-nourat. Rândunica albastră nu mai
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
altădată albe, netede și cilindrice, erau scorojite și diforme ca niște bostani uriași, plesniți de căldură. În convoaie nesfârșite, cucerindu-ne țara, nemții erau blonzi și obosiți, murdari de noroi până în urechi, până în lumina ochilor. Căscau spre flăcările uriașe, care mistuiau la orizont rafinăriile, niște ochi mirați, albaștri și umflați de nesomn. De pe tocurile bocancilor, li se scurgea noroiul fleșcăit. Zile și nopți au ars rafinăriile. (G. Bogza, 1968, p. 50) Reportajul de fapt divers Nelegat strict de actualitate, faptul divers
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
existenței, de a înfrunta destinul: „Eu fac ceva ce mi se pare mai aproape de moarte decât de eroare, de viața omului decât de limbajul lui care poate fi uneori o trădare a faptelor.” Omul trebuie să fie un Oedip etern, mistuit de patosul conștiinței, orgolios în actul său până la hybris: „Vieții îndemn de adio i-aș da / De-ar fi să îți ucizi nu tatăl / ci propria ta țeastă zdrobind-o zi cu zi / Sau fiicei tale-n pântec să-i
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
prinde de umăr. - Dă-te la o parte, fa, crucea și dumnezeu’ mă-tii ! Și umblă în fân sub pocladă și scoate toporul meu. Când a văzut toporul în mâna lui, femeia n-a zis decât „mâh!” și s-a mistuit pe după casă. I l- am luat degrabă și i-am zis : - Să știi, Ioane, că nici părintele n-ar’ să afle. Bine că l-ai dat. ...Crezi că nu s-a aflat ? Chiar duminică m-a întrebat popa la biserică
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mioarele, olicăind după mirosul de la târlă. Oile se opreau din rumegat ; tremurând, câinii rămâneau cu boturile pe labe. Toate simțeau umbra iar baciul, cu ochii în jar și știind că trece stăpânul, nu cuteza să întoarcă fața. După ce umbra se mistuia în râpi, oile se mișcau, clopotul clincăia iar, și câinii mârâiau înăbușit. Baciul cel nou își trăgea zeghea peste cap. Când era băitănaș, povestea părintele, la Lespezi se afla un boier care avea moară. într-un rând năpădiseră moara puzderie
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
care nu puteam ieși. O închisoare a uitării mă încarcera. În fața morții, o determinare fără limite mă cuprinse și nu m-a părăsit din momentul acela niciodată. Îmi simțeam voința pulsând în venele mele ca un foc ce arde și mistuie în calea sa totul. Eram mai puternic decât închisoarea lor. Mai puternic decât vrerea lor! Era mintea mea... și nimeni altcineva nu avea să mi-o conducă! Eu eram propriul meu tiran și dacă aveau de gând să stea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cum eu eram atât de rapid printre gloanțele care șuierau în jurul meu. Se apropiau de mine și treceau prin mine, oprindu-se abia în interiorul mantiei. Eu eram Corvium! Vedeam și trăiam prin el! Era mânat de o ură care-i mistuia inima și sufletul și de o nerăbdare care-i făcea mâna rece să tremure. Cu pași rapizi trecu de prima fereastră. Fusese împușcat de două ori de cei doi care se ocupau de coridorul B. Băgă mâna în faldurile pelerinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]