5,217 matches
-
costă. Noi vrem să-l scoți afară pentru că trebuie să dăm o altă lovitură mai mare, în altă parte, și numai el ne poate ajuta. Și Nichita a fost angajat! „Bine, măi, Nichita, dar cine plătește?” Șirul destăinuirilor lui nea Mitică despre avocatul bucureștean a continuat. Pe măsură ce discuția noastră se adâncea, îmi dădeam seama cât de mult și-a pus amprenta asupra vieții lui Dumitru Sinu, personalitatea lui Nichita Tomescu. „Mergeam cu el la restaurant și ne spunea să comandăm ce
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
Radu Bumbaru, pe care doar ascultându-le, mi-am dat seama că relația de prietenie dintre cei doi a fost deosebită. “Popă n-ai vrut să te faci!” “Eram cu Radu Bumbaru și cu Nichita Tomescu la Montreal - începe nea Mitică povestirea - era acolo un restaurant românesc, ce se numea Silvia, la fel cu numele patroanei ce-l deținea”. Au intrat toți trei în acel restaurant și s-au așezat la o masă. La masa alăturată, stând de unul singur, un
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339923_a_341252]
-
plecat împreună la restaurantul la care mai lucrau încă mulți italieni și Salvatore a fost angajat, fără nicio problemă. Urma să facă curățenie. Cânta Salvatore și la restaurant. Managerul era foarte mulțumit de el și îi spunea adesea lui nea Mitică: Mike, ce voce are Salvatore! „Îmi plăceau italienii, aveam mulți prieteni între ei, dar cu mâncarea lor nu mă împăcam deloc: nu știau să facă decât macaroane și spaghetti” - zice nea Mitică. M-a uimit cu câtă plăcere îmi povestea
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339935_a_341264]
-
viză și dădeau dovadă de seriozitate în tot ce făceau, le plăcea munca, erau inteligenți și deosebit de prietenoși. Salvatore Greco a rămas cu acest respect pentru conaționalii noștri și după ce s-a întors în Italia, când îi scria lui nea Mitică, mărturisindu-i că în virtutea prieteniei pe care i-o purta, într-un apartament din curtea casei sale adăpostea mai mulți români: Dar nu-s ca voi, Mike! - spunea nostalgic italianul. „E come noi, altri no sono!” „Ne-a vizitat Italo
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339935_a_341264]
-
scrisă!- spunea dragul meu prieten în rândurile sale. Și urma dedicația scrisă cu majuscule: DEDICO A MIA MADRE QUESTA PICCOLA EPOPEEA RURALE QUE CANTA LA BELEZZA DELLA MIA TERRA E IL DOLORE DE LA MIA GENTE. Salvatore știa povestea lui nea Mitică și-i sugera să dedice cartea pe care dorise să o scrie mamei sale, pe care n-o cunoscuse, o carte care să ilustreze frumusețea pământului și durerea vieții lui... „După părerea lui Salvatore, cartea ce urma să o scriu
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339935_a_341264]
-
Kierkegaard, după cât mi-amintesc, cu toate imperfecțiunile ei. De altfel, istoria, memoriile și jurnalele, aceste alcătuiri din fapte și reflecții, nu sunt mai aproape de adevăr. Chiar ideea platonică, considerată arhetip, dacă nu este revelată, ci numai închipuită, este o plăsmuire mitică mai aproape de adevăr. Într-o zi - înaintea ultimului război, căutam, cu prietenul meu Haig Acterian, un tip de om pe care să clădim poziția noastră în frământarea vremii. Căutam o certitudine spirituală. Am examinat toate tipurile, de la omul religios la
O întâlnire cu Brâncuși povestită de Petre Țuțea () [Corola-blog/BlogPost/340038_a_341367]
-
ca un Eminescu al secolului al XX-lea. Sunt evocate în carte și retrăite câteva dintre poemele inspirate din acea perioadă, adevărate capodopere precum: „Boca del Rio”, „Primăvara”, „Descântec” sau „Cântecul focului” în care imaginea iubitei se încheagă din viziuni mitice silvestre, Elena fiind o “pădureancă”, precum o răsfăța poetul, și nu ne miră faptul că unul dintre poemele sale are chiar acest titlu. Practic este perioada care a inspirat unele din cele mai frumoase poezii de dragoste cuprinse în ciclul
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
subtilă liricitate. Brâncuși, numit ,,Poète-Sculpteur”, este artistul care deține artă de a prinde lumină și a o face captivă în opera să, care reface drumul imens al Genezei ( La rosée en prend de la graine). Simbolistică utilizată te poartă în lumi mitice: Masă Tăcerii (,,Table du Silence”) - Casă în Absolut (,,On célèbre ceux qui n’ont eu peur de mourir” - La pierre qui parle; ,,Nous montre que vivants et morts șont à l’étroit”- Facettes de la chimère ), dar și locul de unde vin
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
a termenilor din limbajul popular și utilizarea lor șarjată este o caracteristică a volumului de față. Volumul Crosa de golf e realizat cu elemente din vecinătatea realității trăite cu lectura, crosa fiind profesia care-l propulsează pe autor în timpuri mitice ori mai apropiate: „Dar vreau să știi că lipsa ta mă doare, / Ca la pescarul pus la chit în pântec, / Că am să pier prin marea de ninsoare / Cu somnul, ce alunecă-n descântec...”. Cu această carte, Costinel Popescu vrea
Costinel Popescu: Crosa de golf () [Corola-blog/BlogPost/339560_a_340889]
-
refers at the book Petre Ciobanu, Minotaurul și floarea de crin (Craiova, Editura Ramuri). Volumul Minotaurul și floarea de crin al lui Petre Ciobanu, include cronici de carte pe care autorul le-a publicat în diverse reviste. Titlul, de rezonanță mitică, face aluzie la specificul elementar al criticii literare, de a se deduce pe sine din miezul textului relevat. Cartea are următoarea structură: Fapte ale discursului epic, Modalități lirice în poezia actuală, Considerații asupra discursului critic și dramaturgic și Formule în
Petre Ciobanu: Minotaurul şi floarea de crin / Minotaur and lily flower, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339579_a_340908]
-
nu evită inflexiunile de conformism espopian: „plin de întuneric”, „fumeg-a sfârșit”, „carnea noastră moare-ncet”, „vremuri mici”. Aceasta este noutatea unei experiențe, în esență, formală. Cea mai consistentă noutate lirică o întâlnim în secțiunea „Dincolo”. Aici se demitologizează locul mitic care în urmă cu douăzeci de ani desemna „viena, londra, paris.../(...)/dincolo era singurul posibil/iubirea norocul/speranța dumnezeu locuia acolo” („sunt douăzeci de ani de când dincolo a dispărut”). Când năzuința spre „dincolo” a devenit realitate, locul a intrat în
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
doilea rând ca țintă de parafrazare. Pe aceeași linie situăm și reveriile alături de Cervantes. În ce privește apariția lui Pan, Venus ori Ares, observație de minuțiozitate a criticului, noi o explicăm drept resuscitare în reveria estetică a unor resurse ale limbii: „dispozițiile mitice” și „saturația de mitologie” (R. Barthes arată, în „Mythologies”, Paris, Seuil, 1970, p. 215, că limba are „dispoziții mitice”, iar L. Wittgenstein observa, apud J. Bouveresse, „Herméneutique et linguistique”, Paris, Eclat, 1991, p. 74, că limbajul nostru este „saturat de
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
ori Ares, observație de minuțiozitate a criticului, noi o explicăm drept resuscitare în reveria estetică a unor resurse ale limbii: „dispozițiile mitice” și „saturația de mitologie” (R. Barthes arată, în „Mythologies”, Paris, Seuil, 1970, p. 215, că limba are „dispoziții mitice”, iar L. Wittgenstein observa, apud J. Bouveresse, „Herméneutique et linguistique”, Paris, Eclat, 1991, p. 74, că limbajul nostru este „saturat de mitologie”). În demersul de a pune în limbaj, de a aduce la discurs experiența onirică, spiritul poetic suscită fondul
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
iar L. Wittgenstein observa, apud J. Bouveresse, „Herméneutique et linguistique”, Paris, Eclat, 1991, p. 74, că limbajul nostru este „saturat de mitologie”). În demersul de a pune în limbaj, de a aduce la discurs experiența onirică, spiritul poetic suscită fondul mitic, mitologic al limbii: pe acest palier, forța visului nu este îndeajuns pentru a anestezia, amortiza, neutraliza inducțiile mitico-mitologice ale limbii. Cu alte cuvinte, pe acest palier limba domină reveria, declanșând în reverie impulsuri lingvistice. Când visul i se adresează, limba
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
spiritul poetic este bruiat în formulare de fondul său lingvistico-cultural. Presiunea culturii este mai puternică decât visul, dar ea, paradoxal, este întoarsă ca o formă de stimulare a forței visului. Ceea ce se opune visului face visul și mai puternic. Emergențele mitice și mitologice reprezintă în relația reverie-limbaj un fel de „a te lua gura pe dinainte”: apariția în lirică mai mult a limbii decât a discursului. Precum a zâmbi înseamnă „a râde în gândul lui”, tot astfel revelarea culturalului mitico-mitologic arhetipal
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
destin. Femeia lui Eliade își acceptă condiția, își asumă destinul și nu se crede mai mult decât un om, o ființă perisabilă și trecătoare. Al treilea item constă în primatul spiritului și supunerea față de sentiment, ca forme al înțelegerii feminității mitice și sacre (p. 37). Al treilea item îl constituie păstrarea eternului feminin și a misterului feminin (p. 17) în limitele aspirației de a întrupa și “tipul afroditic” de femeie iubitoare, și “tipul demetric” de femeie fecundă și mamă. Al patrulea
FELICIA GHERGHINA: Formula existenţială a femeii în proza lui Mircea Eliade, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339618_a_340947]
-
doilea rând ca țintă de parafrazare. Pe aceeași linie situăm și reveriile alături de Cervantes. În ce privește apariția lui Pan, Venus ori Ares, observație de minuțiozitate a criticului, noi o explicăm drept resuscitare în reveria estetică a unor resurse ale limbii: „dispozițiile mitice” și „saturația de mitologie” (R. Barthes arată, în „Mythologies”, Paris, Seuil, 1970, p. 215, că limba are „dispoziții mitice”, iar L. Wittgenstein observa, apud J. Bouveresse, „Herméneutique et linguistique”, Paris, Eclat, 1991, p. 74, că limbajul nostru este „saturat de
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
ori Ares, observație de minuțiozitate a criticului, noi o explicăm drept resuscitare în reveria estetică a unor resurse ale limbii: „dispozițiile mitice” și „saturația de mitologie” (R. Barthes arată, în „Mythologies”, Paris, Seuil, 1970, p. 215, că limba are „dispoziții mitice”, iar L. Wittgenstein observa, apud J. Bouveresse, „Herméneutique et linguistique”, Paris, Eclat, 1991, p. 74, că limbajul nostru este „saturat de mitologie”). În demersul de a pune în limbaj, de a aduce la discurs experiența onirică, spiritul poetic suscită fondul
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
iar L. Wittgenstein observa, apud J. Bouveresse, „Herméneutique et linguistique”, Paris, Eclat, 1991, p. 74, că limbajul nostru este „saturat de mitologie”). În demersul de a pune în limbaj, de a aduce la discurs experiența onirică, spiritul poetic suscită fondul mitic, mitologic al limbii: pe acest palier, forța visului nu este îndeajuns pentru a anestezia, amortiza, neutraliza inducțiile mitico-mitologice ale limbii. Cu alte cuvinte, pe acest palier limba domină reveria, declanșând în reverie impulsuri lingvistice. Când visul i se adresează, limba
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
spiritul poetic este bruiat în formulare de fondul său lingvistico-cultural. Presiunea culturii este mai puternică decât visul, dar ea, paradoxal, este întoarsă ca o formă de stimulare a forței visului. Ceea ce se opune visului face visul și mai puternic. Emergențele mitice și mitologice reprezintă în relația reverie-limbaj un fel de „a te lua gura pe dinainte”: apariția în lirică mai mult a limbii decât a discursului. Precum a zâmbi înseamnă „a râde în gândul lui”, tot astfel revelarea culturalului mitico-mitologic arhetipal
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
Cartea unui romantic laborios de Dan Ionescu Pan Izverna a publicat anul trecut, la editura Timpul din Iași, volumul de proză scurtă, cu titlu mitic, Bătrânul anticar, ediția a doua, revăzută și adăugită. Proza scurtă este un gen care devine din ce în ce mai apreciat. Volumul de față se înscrie astfel în moda vremii noastre. Oglinda, Îmbrățișarea, Steaua, Bătrânul anticar sunt titluri care invocă motive romantice, Ploaia, Ceața
Pan Izverna: Cartea unui romantic laborios () [Corola-blog/BlogPost/339684_a_341013]
-
adesea, în mediul diverselor vârste, să avem nevoie, fără să ne exteriorizăm, de o comparație a problemelor și previziunilor personale, cu ale altora, de intimitate pentru asemenea punere în balanță. Lectura ne-o oferă. Sau dinaintea unui refugiu în timpuri mitice, de revenire acasă, refuzând brațe de zână, se află ora de mers la serviciu. Preferăm, bineînțeles, refugiul, și cartea, pe care totuși o vom pune în raft, ne va deveni mai apropiată. Mai este, în afară de aceasta, felul de a privi
Lego ergo sum (Articol ideatic) () [Corola-blog/BlogPost/339680_a_341009]
-
alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri vieți cenușii umplându-ne cu vise Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea-albastră cenușie se-nviora Era târziu și totuși ni se părea mustea din luminările încinse. dezlănțuirile aprinse Și iar se-nsuflețeaudezlănțuirile aprinse dorința miticului arsmustea din luminările încinse. și colbul se-răspândeaumplându-ne cu viseNe ascundeau cometele de lucșiși noaptea-albastră cenușiese-nvioraEra târziu și totușini se părea într-un desen pictat cu orizonturiRâvneamși-n ziuăceața alburiene disecase-mprăștiau apusurivieți cenușii se înserapluteamfierbeai și ne iubeam Referință Bibliografică
CREPUSCUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340869_a_342198]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > UN ARICI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 769 din 07 februarie 2013 Toate Articolele Autorului UN ARICI Un arici cu ace mici, Se plimba printre mitici! E singur fără apărare, Va fi călcat în picioare! Oricât e el de ARICI, Cu dușmani, nu cu amici! Chiar dacă e nevinovat! Nu-i atent, va fi călcat! Poate fi un atentat, Care va fi speculat! Nu faceți săgeți mai
UN ARICI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341397_a_342726]
-
citească. În declamație cuvintele prind o viață cu totul alta față de cea gândită. Se exprimă, se rânduiesc în tonalități, se îndepărtează și se lipesc de sufletul elevat. Cuvintele rostite au o onomatopee tainică, fasciculul de lumină le întețește în universul mitic al pronunției. Cine știe să rostească cuvintele cunoaște și sensul existenței, metamorfozându-se în eul cosmic încă din timpul egoului teluric. Bacovia murmura gemând, lumina cu versul și vibra prin cuvântul său cu zeci de înțelesuri. La el scârțâitul aducea
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]