2,504 matches
-
baghetă, ușile de ivoriu pe care le văzuse, halucinat, Nerval în coșmarurile sale. „Vis al galeșei Floride și al ostroavelor Antileă” Corto Maltese, marinarul misterios și cinic cu cercel în ureche, este una dintre acele siluete care intră în memoria mitologică a secolului XX. Însuși numele său trimite, cum sugera Pratt, la acel Maltese Falcon pe care îl râvnesc personajele lui Dashiell Hammett. Este Corto un Sam Spade mediteraneean ? Poate că da, în aceeași măsură în care cinismul său romantic seamănă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
familiare - suspans, aventură, mister, ironie și fabulos. Descinzând din linia deschisă de maeștrii comics-ului american, de la Milton Caniff la Alex Raymond, jocurile lui Pratt și Ongaro rămân, peste decenii, impregnate de un dozaj de eleganță și putere de atracție mitologică. Umbra este Peter Crane, un savant ce alege să-și asume identitatea secretă de luptător fără de nume. Cu un design stilizat al măștii ce evocă „Fantoma” imaginată de Lee Falk, răzbunătorul locuiește în America dinamică din care vin seriile de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
adânc ascuns sub epiderma civilizației. Din deșert se ivesc demonii și aici înfruntă moartea cei care nu mai au altă speranță decât zidirea în acest mausoleu de nisip. Textul lui Dino Battaglia revendică pentru banda desenată unul dintre obictele culturale mitologice ale modernității. „Legiunea Străină” nu este doar un corp de elită - ea devine, odată cu literatura de consum și cu nașterea cinematografului, prezența din care iradiază misterul existenței neîmblânzite și al aventurii. Întâlnirea cu Legiunea este și întâlnirea cu Orientul. Drapați
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
atent de cei care dau trup himerelor, Vestul nu este niciodată înfrânt, iar pericolele care îl pândesc sunt înlăturate, cu brutalitate sau grație, cu forță sau ironie. James Bond este avatarul cel mai influent al acestui tip ubicuu și influent mitologic. Agentul 007 este nu doar cel mai fermecător dintre apărătorii Occidentului, ci și cel care dă aventurii și spionajului acea aură glamour ce ascunde realitatea, mediocră, a trădărilor și tranzacțiilor amorale. Bond îi ascunde pe cei care, asemenea spionilor de la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a insuportabilului, în care amândouă se ating și devin comune, automat nu mai există o motivație serioasă pentru a afirma că cele două rațiuni sunt contradictorii între ele. Isaura Madruga nu este prea versată în povești de demult și invenții mitologice, dar au fost de ajuns două cuvinte simple ca să înțeleagă esențialul chestiunii. Deși le cunoaștem nu se pierde nimic dacă le mai scriem o dată, Suntem noi. Seara, așa cum stabiliseră, Cipriano Algor îi telefonă Martei ca să-i spună că a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în seria anguloasă, ca și în seria îndulcită”, reprezintă „sinteza planurilor văzute în raccourci și nu delimitarea seacă și fără personalitate a unei forme”, considerațiile privind caracterul lor sintetic, esențializat, antirealist, rîndurile despre „exotismul” lui Puvis de Chavannes, despre „idealismul mitologic” al lui Gustave Moreau, despre „simplitatea naivă a artei primitive” a lui Cézanne sau despre „splendoarea barbară” a exotismului lui Gauguin îndreptățesc oarecum situarea lui Theodor Cornel în „avangarda” criticii noastre de artă din acel moment. Observațiile sale indică într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de astre și elemente, de instrumente și vehicule. Într-un sens mai general, toate sînt, de fapt, „instrumente” și vehicule” pseudoeducative: se folosesc la ceva, servesc la ceva... Ele intră în dialog (ironic, polemic...) cu toate semnificațiile lor consacrate livresc, mitologic, științific, paremiologic ș.a.m.d., bref - cu valoarea lor de întrebuințare simbolică, anchilozată în clișeu... În loc de „morală a fabulei”, autorul se amuză să persifleze calamburesc formule prestigioase, întorcînd pe dos lecția moralei clasice și împrospătînd-o „modern” (ex.: „plopii fără soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a acestor texte decît critica raționalistă a epocii. Autorul lui „Emil Gayk” este văzut ca „unul dintre cei mai personali creatori de basme noui”. „Absurditatea” nu e decît o aparență: dincolo de grotesc și satiric, sensul lor rămîne unul „simbolic” și „mitologic”: „grotescul și satiricul se îmbină în forme la prima vedere, absurde dar și amuzante și simbolice”. În „Fuchsiada”, de pildă, „se poate urmări linia clasică a mitologiei elene” (ilustrată de „tema muzicei imaculate”) alături de „libertinajul fantast al mitologiilor nordice”. Cernînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
comentariul pe marginea monografiei lui N. Balotă („Urmuz als ob”, datînd din decembrie 1970 și inclus în vol. Atitudini critice, Ed. Cartea Românească, București, 1983, pp. 202-207), consideră că, în ce-l privește pe „Urmuz cel real” (nu cel închipuit, mitologic, de unii-alții, inclusiv de N. Balotă), „întrebarea dacă scrierile lui constituie o operă rămîne deschisă”. Criticul atinge astfel o problemă importantă: „Un lucru pare însă neîndoielnic: cultul Urmuz, creat de febrilitatea unei avangarde de a-și căuta puncte de sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
literatura universală a simțit mai puternic dorul de a se elibera de gravitație”, adaugă exaltat Sorescu, remarcînd nevoia personajului Stamate de a „fecunda misterul” prin contrabalansarea atracției legilor cerești. Autorul subliniază, de asemenea, „chintesențializarea” romanescă a „paginilor bizare”, caracterul lor „mitologic” și „tragic”, de fabule perverse, antievoluționismul (v. oamenii care „se urcă în maimuță, abrutizați și scîrbiți de evoluție”) și misoginismul, precizînd — nu fără subtilitate — că „toți eroii urmuzieni fac ceea ce gîndesc”. Există și unele elucubrații interpretative (cum ar fi interpretarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anarhetip „Este cunoscut faptul că unul dintre simptomele postmodernității este pierderea certitudinii ontologice sau, mai precis, a încrederii în sistemele care fundamentează ontologia. Marile scenarii explicative ale metafizicii sau ale științei au fost deconspirate ca simple construcții intelectuale, ca narațiuni mitologice. Relativismul post-modern neagă posibilitatea ca vreun sistem, de orice natură, să fie capabil să atingă sau să formuleze un adevăr final. Trăim într-o epocă dominată de o ‹‹ ontologie slabă ››, în care conceptele grele ale religiei, metafizicii și științei au
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
grupul respectiv. Suntem pe cale de a pierde reflexul de a valoriza în termeni de adevărat/fals concepțiile despre lume diferite de ale noastre. Viziunile materialiste, pozitiviste, atee nu dispun de mai multe argumente de certificare și validare decăt viziunile religioase, mitologice, șamanice sau de altă natură.” Corin Braga surprinde în De la arhetip la anarhetip denaturarea valorilor de orice natură în societatea actuală. Postmodernitatea atât de apreciată duce la pierderea corectitudinii ontologice, a încrederii în sistemele care fundamentează ontologia. Autorul afirmă că
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
natură în societatea actuală. Postmodernitatea atât de apreciată duce la pierderea corectitudinii ontologice, a încrederii în sistemele care fundamentează ontologia. Autorul afirmă că „marile scenarii explicative ale metafizicii sau ale științei au fost deconspirate ca simple construcții intelectuale, ca narațiuni mitologice”. Relativismul post-modern neagă posibilitatea ca vreun sistem, de orice natură, să fie capabil să atingă sau să formuleze un adevăr final. Într-o epocă dominată de o „ontologie slabă”, conceptele grele ale religiei, metafizicii, științei, sunt dereificate, desubstanțializate. Omul își
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
moroi, dar și moroinițe. Dom’ Goncea, dacă nu vă deranjează... Poate filosofia dialectică pe care ați practicat-o nu vă permite prea mult misticism, nimeni nu zice ceva! Dar vă garantez, pe cuvânt, dacă trecem povestea vieții dumneavoastre în plan mitologic și mistic cu specific local, nimeni nu mai are ce să zică ceva. Sunt doar specialist!“ Goncea nu prea era de acord. Avea instinctiv repulsie de tot ce era abscons, ciudat, nefiresc. Știa și el că există încă moroi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în aspectele mai complexe, în sensul că odată omul avea un raport sănătos cu boala, în timp ce astăzi are un raport bolnav cu sănătatea”. Tendința de a analiza boala cu ajutorul unor categorii psihologice, elaborând sensul ei printr-un limbaj metaforic, chiar mitologic, repropune, prin modalități diferite, interpretarea sacrală a trecutului, inducând sentimente inevitabile de vină. 2. Noi probleme antropologico-etice în domeniul bolii 2.1 Sfidările biomedicinei Am putea spune că, la originea și în centrul istoriei medicinei și a numeroaselor descoperiri, a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
social( au o anume (nsemn(țațe (n construirea imaginii unei lumi. Interesant( ni se pare pozi(ia cercet(torului (n cazul studierii unor societ((i a(a-zis "primitive", caz în care nu poate r(mine insensibil la bog((ia mitologica, poetic( (i simbolic( a acestor spa(îi. "Aceste societ(ți par s( suplineasc( absen(a progreselor tehnologice, absen(a preocup(rilor tehnocratice printr-un fantastic preaplin imaginativ. Actele cele mai cotidiene spune M. Griaule obiceiurile, rela(iile sociale sînt supra
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
casă și Îl anunță pe tata: „«Boierul» a fost condamnat. Pe viață!”. „Boierul” era Emil xe "Calmanovici"Calmanovici, iar duminica era una din aprilie 1954, când s-a publicat sentința În procesul grupului xe "Pătrășcanu"Pătrășcanu, Între care „boierul”, figură mitologică În lumea părinților mei - un grup de ingineri constructori, cu bogată activitate de stânga. „Boierul” avea să moară - În fond, să fie asasinat - după câțiva ani de Închisoare și tortură sălbatică. Au urmat zile, luni și ani de teamă - teamă
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
asupra procesului dificil de constituire a unei democrații bazate pe dialog și pe construirea consensului. Discuțiile democratice au fost umbrite de presiuni ideologice agresive: de la invocarea unor presupuse cerințe ale Occidentului la principii juridice abstracte discutabile prezentate într-o manieră mitologică sau opresivă, cu inhibarea oricăror discuții sub amenințarea taxării drept mentalități comuniste. Elemente pentru construirea unei teorii a tranzițieitc "Elemente pentru construirea unei teorii a tranziției" Principiul pluralismului structuraltc "Principiul pluralismului structural" O paradigmă simplistă a economiei tranzițieitc "O paradigmă
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
fiind, sînt lipsite de orice valoare științifică. Așa cum multă vreme scrierile de tinerețe ale lui Marx au fost excluse din corpus-ul operelor sale din cauza caracterului lor filosofic, scrierile de bătrînețe ale lui Freud au fost ignorate sub pretextul relicvatului mitologic. Cele dintîi au fost ostracizate, pretinzîndu-se că Marx le redactase la o vîrstă la care nu se putea face știință în mod serios. Cele din urmă au fost disimulate (dar pentru cîtă vreme?) sub un pretext simetric, anume acela că
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este adevărul” (Gal. 4,21), confirmă apostolul. Adevărul lui Hristos este Viață. În această Viață omul crește, se îmbogățește și se desăvârșește. Murind pentru Adevărul care este Hristos, mucenicii au îmbrățișat Viața, intrând în Împărăția lui Dumnezeu. Fără să fie mitologice, Evangheliile nu se interesează de cronologia exactă a faptelor lui Iisus. Evanghelia Bisericii surprinde totalitatea unei Revelații care are în centrul ei Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu. Această Revelație păstrează intacte „proprietățile” evenimentului pascal al Învierii Domnului 1. Crezul și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
terenurile de tenis, peisajul carpatin etc.; munții, tipografiile, bibliotecile etc.), ce alcătuiesc acele „trasee” invocate În detaliul imagistic al „reportajului liric”. Fiecare dintre aceste verigi ale lanțului imaginativ oferă cîte o nouă „viziune descuiată”, Într-o succesiune pe care trimiterea mitologică la eroul grec și metafora „brățării nopților” o indică Încă din punctul de plecare (ca de altfel și „terasele” din titlul celuilalt volum publicat În 1929: Plante și animale. Terase). Schimbarea unghiului de vedere se face, În chip semnificativ, prin
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
unanimă a criticii literare. Că balada are valoare deoarece analizează „psihologia personajului” (D. Popovici) este discutabil. „Psihologia” este, aici, starea de criză erotică, individualizată prin cîteva semne ce se pierd În mit. O boală necunoscută, cum zice G. Călinescu, „explicabilă mitologic și curabilă magic”. Lăsînd deoparte construcția, succesiunea simbolurilor, limbajul poemului, mai curat, mai fluent decît În alte scrieri, să observăm că Zburătorul leagă pentru prima oară la Heliade (și În poezia română) nașterea iubirii de prezența unei „ființe aeriene”. Originea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care nu duce la pierderea rațiunii, o agresiune care se ferește să „desfigureze” obiectul. Surescitarea este totdeauna controlată la Heliade, agresivitatea este luată În primire de retorica abundentă a poetului. Violența se transformă În seducție, limbajul o abstractizează, numeroasele referințe mitologice o dispersează Într-un spațiu vast. Numai În poemele satirice (Ingratul, Un mueroi și o femeie, Solcan, O festă În comemorară zilei de 23 septembrie 1854 sau cobza lui Marinică, CÎntecul ursului etc.) fantezia se ține mai aproape de materie și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al XVIII-lea. În reprezentările iubirii, Alexandrescu trece, fără dificultate, de la suspinul văcărescian la extazul mistic al romanticilor. Filozofia lui este rezumată de versul: „femeia este un Înger, viața-i un suspin”, În marginea ei, stilul confesiunii variază: cînd solemn mitologic, cînd cordial, blînd mustrător. Limbajul cel mai elocvent pare a fi, și la Alexandrescu, tăcerea. Ochii Îndrăgostitului „Înoată În tăcere”, durerea În amor, „e mută cu deznădăjduirea”. De aici vine uzul limbajului ca expresie a emoției puternice. „Adio! N-am
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
indiscutabil, performanța lirică a fecundului autor. Regăsim, aici, toate temele lui, tratate cu mai mare originalitate: tema nimicniciei omului și a trecerii vieții, tema matinalului, tema armoniei, tema creatorului proscris și a despotismului sălbatic etc. Un discurs vast În care mitologicul și politicul se succed Într-o retorică destul de bine articulată. Insă, Înainte de orice, Bolintineanu este, aici, Într-un chip mai coerent și mai inspirat, poetul „tărîmelor lichide”,, poet neptunic În adevăratul Înțeles al termenului, cu o intuiție fină a mișcării
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]