3,411 matches
-
de cât mișca. Nu puteai trece printre crengi. „Probabil că de aia arată cum arată animalele care trăiesc În mlaștini“, se gândi Nick. Păcat că nu-și luase ceva de citit. Avea chef să citească. Nu voia să intre-n mlaștină. Privi râul. Un cedru mare se-nclina deasupra apei, tăind-o de-a curmezișul. După ce trecea de copac, râul intra-n mlaștină. Nu voia să intre acolo acum. Avea o reacție Împotriva gândului de a intra clătinându-se În apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nick. Păcat că nu-și luase ceva de citit. Avea chef să citească. Nu voia să intre-n mlaștină. Privi râul. Un cedru mare se-nclina deasupra apei, tăind-o de-a curmezișul. După ce trecea de copac, râul intra-n mlaștină. Nu voia să intre acolo acum. Avea o reacție Împotriva gândului de a intra clătinându-se În apa mare până la subțiori, ca să prindă păstrăvi mari În locuri din care nici măcar nu avea cum să-i scoată. Malurile mlaștinii erau sterpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
intra-n mlaștină. Nu voia să intre acolo acum. Avea o reacție Împotriva gândului de a intra clătinându-se În apa mare până la subțiori, ca să prindă păstrăvi mari În locuri din care nici măcar nu avea cum să-i scoată. Malurile mlaștinii erau sterpe, coroanele cedrilor unindu-se deasupra, așa Încât lumina soarelui nu pătrundea până la pământ decât În mici petice. În apele repezi și adânci, În semiobscuritate, pescuitul devenea un ritual tragic. Pescuitul era o aventură tragică În mlaștină. Nick n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i scoată. Malurile mlaștinii erau sterpe, coroanele cedrilor unindu-se deasupra, așa Încât lumina soarelui nu pătrundea până la pământ decât În mici petice. În apele repezi și adânci, În semiobscuritate, pescuitul devenea un ritual tragic. Pescuitul era o aventură tragică În mlaștină. Nick n-avea chef de așa ceva. N-avea chef să mai iasă la râu azi. Își scoase cuțitul, Îl deschise și-l Înfipse În buștean. Apoi ridică sacul, băgă o mână Înăuntru și scoase un păstrăv. Simțindu-l viu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Urcă pe malul celălalt și o luă prin pădure spre dâmbul lui. Se-ntorcea la cort. Privi În urmă. Râul abia dacă se vedea printre copaci. Avea destule zile În față În care să se poată duce la pescuit În mlaștină. Expulzatul Regele lucra În grădină. Păru foarte bucuros să mă vadă. Ne-am plimbat prin grădină. — Ți-o prezint pe regină, mi-a spus. Ea tundea o tufă de trandafiri. — Încântată să vă cunosc, mi-a zis. Ne-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În mal, acolo unde cedrii Împiedicau lumina soarelui să treacă și nu era nici urmă de iarbă, doar pământ umed și sterp, și deseori nu găseam nici un vierme. Dar mereu găseam altfel de momeală totuși, Însă o dată, când eram În mlaștină, n-am găsit nimic, și atunci a trebuit să tai unul din păstrăvii pe care-i prinsesem și să-l folosesc pe el drept momeală. Uneori găseam insecte În pajiștile de pe lângă mlaștină, În iarbă sau sub vreo ferigă, și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de momeală totuși, Însă o dată, când eram În mlaștină, n-am găsit nimic, și atunci a trebuit să tai unul din păstrăvii pe care-i prinsesem și să-l folosesc pe el drept momeală. Uneori găseam insecte În pajiștile de pe lângă mlaștină, În iarbă sau sub vreo ferigă, și le foloseam pe ele. Găseam cărăbuși și niște insecte cu picioarele ca niște fire de iarbă, și mai găseam viermi În buștenii putreziți. Găseam niște viermi albi, cu capete maronii, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
întemeierii sau de vechimea însăși a localității; căci din câte se știe, vechiul târg era așezat la poalele pădurosului Copou, a cărui margine sudică forma un mic promotoriu, sau mai bine zis o insulă în mijlocul unor mari pâraie, iazuri sau mlaștini.” ( N. A. Bogdan-Orașul Iași, Monografie) Cerințe: 1. Explicați sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text . 2. Continuați cu 15 rânduri textul: Când a ajuns în Copou soarele era sus pe cer. Se ridicase mândru și zâmbitor pentru încă o zi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și să umple lumea cu cetăți!" 22. "Eu mă voi ridica împotriva lor, zice Domnul oștirilor, și voi șterge numele și urma Babilonului, pe fiu și nepot", zice Domnul. 23. "Voi face din el un culcuș de arici și o mlaștină, și îl voi mătura cu mătura nimicirii", zice Domnul oștirilor. 24. Domnul oștirilor a jurat, și a zis: Da, ce am hotărît se va întîmpla, ce am pus la cale se va împlini. 25. Voi zdrobi pe Asirian în țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
din fire toarse din coconi de salamandră. Acest comerț luase o astfel de amploare încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota". Degeaba cutreiera potera munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia stuful bălților și inunda galeriile peșterilor; frecventele răufăcătorii ale tâlharului erau singurele dovezi ale existenței sale. Până la urmă se apelă la serviciile și la dibăcia babei Sempronia, care-i făcu farmece de dragoste. Meșteri o păpușă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zilele noastre arbuștii și stuful.21 Credința că Pământul naște oameni este universal răspîndită.22 În multe limbi, numele dat omului înseamnă "născut din Pămînt". Se crede că pruncii "vin" din adâncurile Pământului, din peșteri, grote, prăpăstii, dar și din mlaștini, izvoare ori râuri. Credințe asemănătoare se mai păstrează încă în Europa, sub formă de legende, superstiții sau doar metafore. Fiecare ținut și aproape fiecare oraș ori sat are o stâncă sau un izvor care "aduc" copiii: Kinderbrunnen, Kinderteiche, Bubenquellen etc.
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
EDITURA SCARA · ***, Ortodoxia și internaționalismul religios · Slobodan Mileusnici, Ruinele Ortodoxiei, Iugoslavia 1991 - 2000 · ***, ROMFEST 2000 - Întâlnirea românilor de pretutindeni (catalog cu conferințele și studiile manifestării) · Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari · Părintele Nicolae Grebenea, Amintiri din întuneric · Dumitru Bordeianu, Mărturisiri din mlaștina disperării · Părintele Liviu Brînzaș, Raza din catacombă · Radu Gyr, Poezii/Pesme, ediție bilingvă · Constantin Papanace, Mica antologie aromânească · Fritjof Tito Colliander, Calea Asceților · Ivan Ostrumov, Istoria Sinodului Ferara - Florența · Firmilian Gherasim, Ion Vlăducă, Ortodoxia și eroarea evoluționistă · Părintele Cleopa, Predici
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nou. Se văzură înaintând pe un teren moale și dezolant, o câmpie în care nu se vedeau urmele prezenței umane, cu suprafața fărâmițată de nenumărate bălți rotunde, înconjurate de trestie și desișuri de arini. Se găsiră curând într-o adevărată mlaștină, în care Divicone era singurul capabil să se orienteze. Copitele cailor se afundau în pământul mocirlos, iar cărarea pe care o străbăteau se strâmta, pe unele porțiuni, într-atât, încât îi constrângea pe Sebastianus și pe tovarășii săi să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întuneric, observă el către bagaud. Sper că știi unde ne duci. Celălalt îi răspunse fără să se întoarcă: Ceva mai încolo e o colibă. Putem înnopta acolo. Ca un ecou, răsună din spate vocea lui Metronius: — Minunat! Un bivuac în mlaștină. Țânțarii or să ne mănânce de vii. Divicone se abținu să dea replica. își urmară drumul până la apus. Liniștea serii se întinsese de acum peste mlaștină, când bagaudul, ca întotdeauna în frunte, se opri, făcând semn cu bărbia înainte: — Priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acolo. Ca un ecou, răsună din spate vocea lui Metronius: — Minunat! Un bivuac în mlaștină. Țânțarii or să ne mănânce de vii. Divicone se abținu să dea replica. își urmară drumul până la apus. Liniștea serii se întinsese de acum peste mlaștină, când bagaudul, ca întotdeauna în frunte, se opri, făcând semn cu bărbia înainte: — Priviți! Spuse. E acolo, vedeți? Să numești colibă construcția mică ce țâșnea de pe o mică stâncă aflată la cincizeci de pași de ei însemna de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prin apă, luminând cu o lucire roșiatică, în întunericul nopții, pereții din ramuri ai colibei și caii împiedicați, care, neliniștiți, porniseră să se agite. Alte umbre, conturate de flăcările torțelor, se apropiau din diferite direcții, înaintând printre mărăcinișuri ori prin mlaștină. Sebastianus și ai săi văzură cum unii dintre vizitatorii necunoscuți dezlegau caii și îi împingeau ca să se ducă de acolo; în vreme ce animalele se îndepărtau, plescăind prin apa putredă, torțele fură aruncate pe acoperișul de trestie al construcției. însă la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vine cu noi. Ridică privirea la cerul care se lumina și îl bătu pe umăr pe Metronius. — Acum e deja ziuă și sigur nu mai doarme nimeni. Așa că e vremea să pornim la drum. Să ne pregătim! 5 Ieșiră din mlaștină câteva ore mai târziu, pătrunzând într-o regiune unduitoare, cu sol argilos, la fel de dezolantă și la fel de îmbibată de ape, dar în care începea să se facă simțită prezența omului. Mergeau pe sub cerul limpezit într-o zonă de stepă, pe cărări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
astfel de situație, spuse, devenind extrem de serios. Ce s-a întâmplat? îi răspunse Sebastianus, deja coborât de pe cal, deși nimeni nu-l invitase să o facă: — El și alți cinci tovarăși de-ai lui ne-au atacat noaptea trecută în mlaștină, în vreme ce veneam aici. El e singurul supraviețuitor. Ambarrus se întoarse spre Divicone: — E adevărat? — Da. Din păcate, e limpede că cineva nu voia să venim aici să vorbim cu voi. întunecându-se, căpetenia bagauzilor încuviință cu gravitate: — Bine; acum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din fire toarse din coconi de salamandră. Acest comerț luase o astfel de amploare încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota". Degeaba cutreiera potera munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia stuful bălților și inunda galeriile peșterilor; frecventele răufăcătorii ale tâlharului erau singurele dovezi ale existenței sale. Până la urmă se apelă la serviciile și la dibăcia babei Sempronia, care-i făcu farmece de dragoste. Meșteri o păpușă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
important care m-a făcut să mă despart de poeme și să le dau spre publicare e, într-un fel, mult mai puțin emoțional și mai curând fizic. (Și duce, mă fălesc ca un păun s-o spun, drept în mlaștinile retoricii.) Efectele particulelor radioactive asupra organismului uman, atât de actuale în anul 1959, nu constituie nici o noutate pentru vechii iubitori de poezie. Folosit cu moderație, un vers de prima calitate este o formă excelentă și rapidă de terapie prin căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lumină pentru crimă. Era ceață, fum. Soarele Încercase să se ridice. Oameni Începuseră să cadă și Sammler fugise. Mai fuseseră alți doi supraviețuitori. Unul făcuse pe mortul. Celălalt, ca și Sammler, găsise o deschidere, și fugise pe acolo. Ascuns În mlaștină, Sammler se Întinsese sub un trunchi de copac, În mâl, sub mâzga apei. Noaptea părăsise pădurea. Riscase cu Cieslakiewicz a doua zi. (Fusese doar o zi? Poate fusese mai mult.) Petrecuse acele săptămâni de vară În cimitir. Apoi apăruse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
presupune, adică nu, nu presupune ci implică o anume corvoadă, griji peste griji, mai toate părând mărunte, zi de zi, te trezești deodată cu visele măcinate sub roți grosolane de piatră, îmbătrânită inutil, și în locul castelelor visate te-alegi cu mlaștini fără sfârșit. Eu nu cred, cum credeți dumneavoastră, în existența nemuritoare a spiritului. Nimic din câte sunt în lumea asta nu-mi confirmă o asemenea existență”. - „Dar de unde știți în ce cred eu? Nu v-am vorbit niciodată despre așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
treizeci de ani de atunci. Am venit pentru o moștenire, într-un târgușor de pe-aici, am uitat cum îi zice. Într-o zi, neavând ce face, am luat pușca și am pornit-o razna, peste câmpuri, prin beldii, prin mlaștini, pe miriști... Era tot toamnă, așa, pe vremea asta. Era chiar ca astăzi. O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni, pe șesuri și văi, și o pâclă de toamnă învăluia totul. Soarele nu se vedea, dar o lumină dulce sta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în tăcerea pușcelor și ascultam; voiam să aud vreo trâmbițare de cucoș sau vreun lătrat de câne. Dar păream pierdut în mijlocul unei singurătăți, nici cel mai mic zvon de viață nu se simțea. Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini, am sărit pâraie mâloase care curgeau pe sub sălcii neclintite, m-am încurcat într-un făgițel tufos, apoi am dat de fânețe cosite, pe care înnoia otava. Pășeam drept înainte, la întâmplare. Lumina scădea; negurile se întunecau. Și tocmai când însera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mele la Iezer. Întăia vânătoare n-a fost cu nici un folos. Mi-am lăsat calul la crâșmă, în marginea satului, ș-am coborât spre apă, în apropierea liniei. Rețeaua albă a podului de fier se întindea până departe, dincolo, peste mlaștină. În bălți pline de țipirig stăteau până la piept cai, mestecând leneș verdeața care plutea în mănunchiuri pe luciu. Pe urmă, după bălțile acestea scăzute, se deschideau deodată marile lunci de sălcii bătrâne, incluzând ochiuri largi și adânci de apă. Mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]