1,257 matches
-
în străfundurile sufletești ale acestuia, stfel încât trecutul devine, printr-o miraculoasă forță artistică a geniului, prezentul imediat, fără eforturi, ci în mod spontan și natural: o voluptate sufletească îl cuprinse mai întâi i se păru c-aude șoptirea acelor moșnegi bătrâni care, pe când era mic, îi povesteau în timp de iarnă, ținându-l pe genunchi, povești fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal și pare c-a fost ieri, ieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ipotești. Mormintele membrilor familiei Eminovici (Raluca, Gheorghe, Iorgu și Nicolae Eminovici) Aforisme cu autograf Mihai Eminescu (Fondul documentar al Memorialului Ipotești) Panoramă Ipotești CUPRINS Cuvânt înainte 5 Preambul 7 I. FEȚELE REALITĂȚII 13 1. De când eram copii [...] Și ne spuneau moșnegii povești 15 2. O casă de piatră, dar cam strâmbă... Și destinul ei 43 3. Capela noastră, cu vârfurile aurite 85 4. Țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume... 116 II. IPOSTAZE ALE SUBLIMĂRII 139 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
În seara când ne-am despărțit, Plângea pădurea și zefirii Plângea și lacul liniștit. Tu nu m-ai înțeles pe mine Și nici n-ai vrut să mă-nțelegi; Dar când ne vom cunoaște bine, Vom fi bătrâni, vom fi moșnegi. Mă vei uita că-s prea departe Și pentru prea mult timp pornești: Mă vei uita, căci și uitarea E-nscrisă-n legile-omenești. Numai un murmur de chitară Îți va trezi păreri de rău; Și vei gândi întâia-oară La cel ce te-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
2013, dându-ne explicații și la versurile pe care ni le alătura epistolei sale: Cerbul cu stea în frunte A fost odată-ntr-o pădure Un om bătrân cu baba lui, Trăiau săraci ca vai de lume În adâncimea codrului. Moșneagul nu mai vrea nimic Ci numai moartea și-o dorea; Iar baba ar fi vrut să aibă Un suflet tânăr lângă ea. Să fie un copil cuminte, Un cățeluș sau un pisoi. Dar vreau s-aud și eu cum suflă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și-am plecat cu transsiberianul. Și-am reușit și-am găsit și satul în care lucrase bunicul. Dar în cimitir, caută acul în carul cu fân! Jumătate din cruci putreziseră. Cealaltă jumătate nimeni nu scriseseră nimic decât semnul crucii... Un moșneag de vreo 85 de ani, știrb tot, surd și gângav, a pretins că și-l amintește el, pe Emilian Neda. Și m-a dus să-mi arate o movilă și o cruce, pe care nu scria nimic... Și cu pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o bună recomandare să fiu vărul părințelului, nu al lui Laur, da’ uite ce tâmpenie, că n-am apucat să-i spun că femeii ăleia m-am prezentat drept frate-său. — Și ăsta-i văr-tu, murmură ca pentru sine moșneagul ăsta bățos. Toți trei sunteți veri... — Suntem În familie, bre, așa-i cel mai bine. Zici că-l băgăm? Îl băgăm, aprobă el mecanic, continuând să se zgâiască la fiarele de pe masă și de sub masă, care părură să-i dicteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lui și a fraților săi, Alexandru și Vlăduț, unde bătrânii lui părinți trebăluiau, „supravegheați”, zi și noapte, de milițieni înțesați prin șură, cotețe și șoproane, poate pun mâna pe „bandit”. Când..un tufar, la marginea pădurii, se mișcă și, un moșneag ca din cărțile de povești cu poze, din copilărie se ivi urcând, cu fereală, în inima pădurii. Era un bătrân venerabil, cu barbă și mustăți albe, lungi, încins peste mijlocul încă drept, cu un chimir, lat de o palmă domnească
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de amintirea, doar a unora dintre minunații și inegalabilii noștri profesori, m-am uitat pe fereastră, afară, în curtea școlii, în „Patratul cu castani”. Am tresărit.. Castanii care mi-au ocrotit întreaga copilărie și adolescență la umbra lor,.. păreau niște moșnegi, împovărați de ani, frânți de șale și lipsiți de vlagă. Era mai mult decât deprimant, să-i vezi cât de scunzi au ajuns. Rezemat de pervazul ferestrei, cu mâinile împreunate și sufletul plin de dragoste, i-am mulțumit lui Dumnezeu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
caldă, pentru octombrie. Soarele se suise pe cer, aproape de amiezi. Vântul mângâia frunzele îngălbenite ale bătrânilor castani, cu un foșnet blând... abia șoptit. Castanii, care ne-au ocrotit copilăria și adolescența la umbra lor deasă, împovărați de ani.. păreau niște moșnegi frânți de șale, istoviți și lipsiți de vlagă. Desfrunziți, cu trunchiul noduros și crengile strâmbe, sucite într-o coroană împuținată, păreau niște ființe fantastice încremenite, cătând spre cer. Era mult prea întristător, să-i revezi astfel.. Poate că.. ne așteptau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
francezi, spanioli, americani, asiatici așteaptă disciplinați pe peronul vechii gări Îmbarcarea În trenul „de vacanță”, cum este denumit de localnici. În vagon mai urcă și un grup de francezi cu mai mulți copii zburdalnici. Trenul pufăind din greu, ca un moșneag gârbovit de ani, se pune În mișcare Încet, Încet... Peronul dispare din raza ochilor noștri, rămânând În urmă, ca un țărm Îndepărtat. Ne Înghesuim cu toții la geamurile deschise, asemenea unui stol de porumbei, avizi de a gusta apa nemuritoare a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
noastră este pe măsură. Mergem mai departe. Nu putem rata explorarea acestui „univers” animalier. Unele viețuitoare au intrat În vizuinile lor subpământene sau În scorburile arborilor seculari, ale căror crengi trosnesc sub povara stropilor repezi, ca un oftat prelungit de moșneag. Alte animale se mișcă nervos, cu ochii scăpărând, gata de harță, În căutarea posibilei victime. O familie de lei Își face discret siesta, privind cu indiferență la spectacolul din jur; o panteră neagră cu ochi verzi de smarald, cocoțată pe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În picioare și parcă aud, În susurul apei, povești de dragoste, scene de gelozie, invidii de mult uitate. În urma seismului din 2006, o mare parte din zidurile Înnegrite de vreme s-au prăbușit, precum ultimele măsele din gura gârbovită a moșneagului. În apropiere, o moschee subterană, datând dintr-o perioada mai Îndepărtată când apele lacului Îi bătea frenetic 418 zidurile, oferă și astăzi popas de Închinăciune pentru credincioșii lui Allah. O construcție ingenioasă care a Înfruntat intemperiile timpului... Orice oraș oriental
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Într-alta, nu fără dureri de cap, după vreo jumătate de oră, când soarele scăpătase dincolo de coamele munților ce par albăstrui sub marama Înserării, ajungem la mica stațiune montană Bromo, așezată la poalele vulcanului omonim, ce fumegă dormitând, ca un moșneag moțăind cu pipa În colțul gurii știrbite. Ne culcăm imediat după ce servim cina la cabană. Este cu mult mai rece afară decât ne-am așteptat. Se simte răcoarea nopții montane. Ne cuibărim În așternuturile reci și umede, trăgând pătura peste
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
rețetele de conserve de toamnă și prăjituri de casă, se poate citi și un reportaj despre pelerinajul ocazionat de sărbătoarea din 15 august la Mănăstirea Nicula, intitulat „Hram Nicula. Ortodoxia trăiește în noi”. Autorul menționează întâlnirea cu un pelerin, „un moșneag care a ales să facă drumul smereniei”. Contrar a ceea ce se putea aștepta cititorul, „nu-i deloc fericit”. Motivul îl aflăm imediat : „Anu’ aista nu fui vrednic. N-a fost chip să mă închin. Fură iarăși domnii cei mari primii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
le, noi nu putem să mergem. Starea sănătății nu ne permite, noi nu putem să mergem”. Erau prea bătrâni, de-abia se mișcau: „Nu putem, noi rămânem aici, ce va fi va fi, ce-o să ne facă nouă, la niște moșnegi de 75 de ani?”. Ei, nu - nu rămâneți aici. Cum să te duci cu copii mici? Eu eram născut În ’32, aveam 8-9 ani, sora mea e cu 3 ani mai mică... Bunicii au rămas deci În Siret. Bunicii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
activitate și lumea a fost scoasă în curte, să facă primirea și să cunoască pe „trimisul partidului din ilegalitate”. Bătrânul se numea Antonescu, iar copiii l-au numit moș Antonescu. Cei mai mulți au fost cuprinși de milă, alții zâmbeau îngăduitori. Bietul moșneag, după aparențe avea 60 ani, dar părea consumat, a privit la copii cu un zâmbet străin de el însuși, și ridicând pumnul stâng a strigat, cât îl mai ajutau puterile, cu glas subțiat și nehotărât, împleticindu-și limba: Tlăiască paltidu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lui Moș Toma (copiii satului românizaseră titlul povestirii lui Mark Twain). O căsuță mică acoperită cu stuf, cu prispă de pământ, o ușă în canaturi care dădea în două cămăruțe mici, ca cele din basme, unde o băbuță și un moșneag își duceau traiul, culcându-se o dată cu găinile și sculându-se la cântatul cocoșului. În casă, pe unul din pereți, aceleași cusături în arnici roșu și negru care reprezentau un interior cu o gospodină dereticând. O știam de când deschisesem ochii, pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
perspectivă etimologică, la sensul de ‘bărbat’ din greaca veche al substantivului comun ahdraz, prin care s-a motivat substantivul propriu Andreaz. Deosebiri semantice Având numai denotat nu și sens, substantivele proprii doar denumesc obiectele, în timp ce substantivele comune le și descriu: moșneag = om + caracteristica vârstei miner = om + caracteristica profesiunii casă = obiect + caracteristica finalității tren = obiect + caracteristica finalității Substantivele proprii pot fi interpretate ca elipse: elipsa numelui clasei din care s-au detașat și a verbului exprimând actul denumirii: Mircea = un student/frate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
amaruri și de chin?” (M. Eminescu, I, p. 51), „În faptă lumea-i visul sufletului nostru.” (M. Eminescu, P.L., p. 25) Se caracterizează prin cunoaștere realizată în timpul desfășurării comunicării lingvistice: • substantive reluate în succesiunea sintactică a textului: „Era odată un moșneag și o babă; și moșneagul avea o fată și baba iar o fată...” (I. Creangă, p. 233), „Un om legase o vacă cu funia de gât și suindu-se pe o șură, unde avea aruncat oleacă de fân, trăgea din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu, I, p. 51), „În faptă lumea-i visul sufletului nostru.” (M. Eminescu, P.L., p. 25) Se caracterizează prin cunoaștere realizată în timpul desfășurării comunicării lingvistice: • substantive reluate în succesiunea sintactică a textului: „Era odată un moșneag și o babă; și moșneagul avea o fată și baba iar o fată...” (I. Creangă, p. 233), „Un om legase o vacă cu funia de gât și suindu-se pe o șură, unde avea aruncat oleacă de fân, trăgea din răsputeri de funie, să urce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.” Substantivele-nume de ființe umane care implică numaidecât opoziția determinare definită - determinare nedefinită nu se înscriu în această dependență prepozițională; ele primesc articol nehotărât sau își reorganizează opoziția la nivelul unei sintagme nominale: „M-am întâlnit cu un prieten, copil, moșneag, italian etc.” „Mă duc la un prieten etc.”. Substantivele denumind ocupații se subordonează condiționărilor prepoziționale: „Am plecat cu preotul (cizmarul etc.)”: „Am plecat la preot, cizmar etc.”; în amândouă tipurile de enunțuri, sensul este de ‘cunoscut’. Negarea acestui sens se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și cad/ Iluzii ca și frunza pe undele de vad.” (M. Eminescu, IV, p. 432) sau substantival: „Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri/ Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată/Cununa cea de paie îi atârna uscată - /Moșneagul rege Lear.” (M. Eminescu, I, p. 63) Morfemul al realizează sensul de determinare din perspectiva sensurilor de ‘posesie’, ‘apartenență’, proprii cazului genitiv sau pronumelui posesiv; realizează această funcție de morfem al determinării, când substantivul în genitiv precede substantivul-centru al sintagmei: „Al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ule dezvoltă diferite valori stilistice, în stilul conversației, exprimând atitudinea subiectului vorbitor față de interlocutor: ironie, desconsiderație, admonestare, dar și afecțiune, intimitate; forma în -e identifică: copile, băiete, ciobane, poete, moșnege, bătrâne etc., forma în -ule descrie: copilule, băiatule, ciobanule, poetule, moșneagule, bătrânule etc. Comportându-se adjectival, substantivele cu vocativul în -ule se caracterizează prin mutații semantice de tip metaforic, în planul lor lexical; substantivul copilule nu mai are ca referent extralingvistic un ‘copil’ ci o ființă umană înscrisă în această categorie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin care se realizează: • „obiectul” care a provocat o anumită reacție din partea subiectului vorbitor: „Halal de Piscupescu! zic în gândul meu.” (I.L. Caragiale, III, 256) • „obiectul” pasiv al acțiunii exprimată de planul semantic al interjecției: „Eu atunci haț! de sumanul moșneagului, să-mi plătească pasărea.” (I. Creangă, 37) • destinatarul obiectului exprimat prin complement direct: „- Harap Alb, pentru că ești așa de bun (...), na-ți aripa asta, și când îi avea vrodată nevoie de mine, aprinde-o...” (I. Creangă, 224) Când determină un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acțiunii verbale: „Am deplâns împreună cu bravul meu amic amăgirea vieții lui întregi.” (I.L. Caragiale, III, 203), A pregătit concertul fără ea. • asocierea (neasocierea) la complementul direct: „ -Da’te mătură Tazlău, domnișorule, ca pe-o așchie, cu cal cu tot, răspunse moșneagul...” (C. Hogaș, 274), L-a întâlnit fără ea la concert. Când planul semantic al verbului regent (prin conținutul său lexical sau prin situarea lui la diateza reciprocă) implică desfășurarea acțiunii în reciprocitate (sau asociere), realizarea complementului sociativ este cerută de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]