1,470 matches
-
Gaston și a primei lui soții, Marie de Bourbon. Cunoscută sub numele de "Mademoiselle" ea avea o avere imensă și a respins anterior pețitori cum ar fi Carol al II-lea al Angliei. Născută în 1627, ea a fost unica moștenitoare a mamei sale care a murit la naștere. Mademoiselle a refuzat căsătoria plângându-se că întotdeauna Filip stătea lângă mama sa ca și cum ar fi fost "un copil". Mademoiselle a rămas nemăritată, iar Filip s-a căsătorit cu o altă verișoară
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
și Gotha, unchiul ei matern Prințul Augustus, Duce de Sussex, mătușa ei maternă Prințesa Mary, Ducesă de Gloucester și bunica ei maternă Victoria, Ducesă de Kent. Ca fiică a unui suveran britanic, Victoria era prințesă britanică și în momentul nașterii moștenitoare prezumtivă a tronului Regatului Unit înainte de nașterea fratelui ei mai mic, Prințul Albert, viitorul Eduard al VII-lea. În 1841, regina a numit-o Prințesă Regală, dându-i titlul pe care-l primea cea mai mare fiică a unui suveran
Prințesa Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/312914_a_314243]
-
În ianuarie 1861, la moartea unchiului său fără copii, Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei și a accederii tatălui său la tron ca regele Wilhelm I, Prințul Frederic a devenit Prințul moștenitor al Prusiei iar Victoria a devenit Prințesă moștenitoare. Cu toate aceste, noul cuplu de Prinți moștenitori au fost izolați politic; punctele lor de vedere liberale și anglofile erau în opoziție cu regulile autoritare ale primului ministru pruscac, Otto von Bismarck. Simpatiile lor au creat o ruptură în rândul
Prințesa Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/312914_a_314243]
-
în litigiu: Schleswig și Holstein. La Versailles, la 18 ianuarie 1871, căpeteniile victoriose ale Confederației Germania de Nord au proclamat Imperiul German cu Regele Wilhelm I al Prusiei ca împărat german ereditar; Frederic și Victoria au devenit Prințul și Prințesa Moștenitoare cu titlul de Alteță Imperială și Regală (Kaiserliche und Königliche Hoheit). La moartea tatălui său la 9 martie 1888, Prințul Moștenitor a urcat pe tron ca împăratul Frederic al III-lea (și ca Regele Frederick al III-lea al Prusiei
Prințesa Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/312914_a_314243]
-
avut un fiu, Heinrich, cu William în jurul anului 1790 însă William nu a fost la Hanovra la momentul în care ea pretinde și povestea este considerată neplauzibilă. Adâncit în datorii, ducele a făcut mai multe încercări pentru căsătoria cu o moștenitoare bogată, dar planurile sale au fost respinse. Totuși, atunci când nepoata Ducelui, Prințesa Charlotte, a doua în linia de succesiune la tron, a murit la naștere în 1817, regele care a avut 12 copii, nu avea nici un nepot legitim. Era nevoie
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
o femeie și o femeie va fi responsabilă pentru pierderea coroanei. Această declarație și-a dovedit adevărul mai târziu, dar nu prin Maria a cărui fiu de fapt a devenit regele Angliei. Sofia de Hanovra, fiica Elisabetei Stuart a devenit moștenitoarea reginei Anne a Marii Britanii iar fiul ei George a devenit rege al Marii Britanii, înlocuind Casa de Stuart în Anglia. Maria a fost botezată la biserica St.Michael, situată în apropierea palatului, la scurt timp după naștere. Zvonurile s-au răspândit
Maria Stuart () [Corola-website/Science/310063_a_311392]
-
fiicei regelui Henric al VIII-lea al Angliei, regina Maria I a Angliei, în noiembrie 1558, ea a fost succedată de sora ei vitregă, Elisabeta I. În conformitate cu A Treia Legea de Succesiune, trecută în 1543 de către Parlamentul Angliei, Elisabeta era moștenitoarea Mariei I a Angliei; de asemenea, ultimul testament al lui Henric al VIII-lea a exclus dinastia Stuart de la succesiunea asupra tronului englez. Cu toate acestea, în ochii multor catolici, Elisabeta era nelegitimă, și , ca descendentă senior a surorii mai
Maria Stuart () [Corola-website/Science/310063_a_311392]
-
la 6 septembrie 1561 era dominat de lideri protestanți; numai patru dintre ei erau catolici. Maria l-a trimis pe William Maitland de Lethington ca ambasador la curtea Angliei pentru a pune în discuție cazul ca Maria să fie numită moștenitoare prezumptivă a tronului englez. Elisabeta a refuzat s-o numească moștenitoarea ei temându-se că acest lucru ar fi o invitație pentru conspiratori s-o înlocuiască cu succesorul desemnat. Maria Stuart și-a îndreptat atenția pentru a-și găsi un
Maria Stuart () [Corola-website/Science/310063_a_311392]
-
dintre ei erau catolici. Maria l-a trimis pe William Maitland de Lethington ca ambasador la curtea Angliei pentru a pune în discuție cazul ca Maria să fie numită moștenitoare prezumptivă a tronului englez. Elisabeta a refuzat s-o numească moștenitoarea ei temându-se că acest lucru ar fi o invitație pentru conspiratori s-o înlocuiască cu succesorul desemnat. Maria Stuart și-a îndreptat atenția pentru a-și găsi un nou soț din regalitatea Europei. Când unchiul ei, Cardinalul de Lorena
Maria Stuart () [Corola-website/Science/310063_a_311392]
-
accent deosebit pe ideea că Hmelnițki a hotărât să intre în uniunea cu Țaratul Rusiei ca urmare a dorinței de a „reunifica” Ucraina cu „patria mamă”. Această viziune corespundea cu teoria oficială a Moscovei asupra dreptului de a se considera moștenitoarea Rusiei Kievene și a teritoriilor pe care le stăpânise aceasta. Dat fiind acest punct de vedere, Hmelnițki a fost privit ca un erou național al Rusiei, pentru faptul că a adus Ucraina în „uniunea eternă” a „tuturor Rusiilor”: Rusia Mare
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
În timp ce aristocrațiile militare europene se concentrau asupra cruciadelor, Alfonso al VI-lea a cerut ajutorul nobilimii franceze pentru a lupta contra maurilor. În schimb, trebuia să-și căsătorească fiicele cu liderii acelei expediții, iar ceilalți să primească privilegii regale. Astfel, moștenitoarea regală Urraca de Castilia s-a căsătorit cu Raimond al Burgundiei, fiul cel mic al Contelui de Burgundia, iar sora sa vitregă, prințesa Teresa de León, s-a căsătorit cu vărul lui, un alt cruciat francez, Henric al Burgundiei, fratele
Afonso I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310186_a_311515]
-
Afonso al II-lea, nu era de așteptat ca el să moștenească tronul, ci se credea că acesta îi va reveni fratelui său mai mare, Sancho. A trăit mare parte a vieții în Franța, unde s-a căsătorit cu Matilda, moștenitoarea Boulognei, în 1238, devenind astfel Conte de Boulogne. În 1246, conflictele dintre fratele său, regele și Biserica, deveniseră insuportabile. Papa Inocențiu al IV-lea a ordonat ca Sancho al II-lea să fie înlăturat de pe tron, și înlocuit cu Contele
Afonso al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310197_a_311526]
-
Eduard a părăsit Regatul Unit pentru Austria. Fratele său, Prințul Albert, Duce de York, i-a succedat la tron ca George al VI-lea. Fiica cea mare a lui George, Prințesa Elisabeta, a devenit prima în linia de succesiune ca moștenitoare prezumptivă. La 12 decembrie 1936, George al VI-lea a anunțat că-l numește pe fratele său "Duce de Windsor". Voia ca acesta să fie primul act al domniei sale deși formal documentul nu a fost semnat până la 8 martie al
Eduard al VIII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310243_a_311572]
-
proclamat Regină a Portugaliei în timpul Crizei din 1383-1385, care s-a încheiat cu ascensiunea la tron a unchiului ei, Ioan I al Portugaliei. La începutul lui 1383, situația politică în Portugalia era una tensionată. Beatrice era singurul copil al regelui, moștenitoarea tronului după moartea fraților ei în 1380, respectiv 1382. Mariajul său era problema politică cea mai importantă, și la palat s-au creat atunci facțiuni. Ferdinand a aranjat și anulat apoi de mai multe ori căsătoria fiicei sale, înainte să
Beatrice a Portugaliei () [Corola-website/Science/310253_a_311582]
-
de mai multe ori căsătoria fiicei sale, înainte să îl aleagă pe cel sugerat inițial de soția sa, regele Ioan I al Castiliei. Ioan își pierduse soția, pe Infanta Leonora de Aragon, și a fost bucuros s-o accepte pe moștenitoarea portugheză. Nunta a avut loc pe 17 mai 1383, în orașul portughez Elvas. Beatrice avea pe atunci unsprezece ani. Regele Ferdinad a murit la scurt timp după, pe 22 octombrie 1383. Conform tratatului dintre Castilia și Portugalia, Regina Mamă, Leonora
Beatrice a Portugaliei () [Corola-website/Science/310253_a_311582]
-
și a găsit din nou un aliat în Portugalia; dar, conform analiștilor de pe Continent, englezii și-au ofensat atât inamicii, cât și aliații; Ferdinand a semnat pe cont propriu pacea la Badajoz în 1382, în tratat menționându-se că Beatrice, moștenitoarea lui Ferdinand, se va căsători cu regele Ioan I al Castiliei, asigurând astfel uniunea celor două coroane. Ferdinand a murit fără a avea nici un moștenitor masculin, pe 22 octombrie 1383, și dinastia burgundiană, care ocupa tronul din timpul lui Contelui
Ferdinand I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310252_a_311581]
-
documente ce o dezmoșteneau. Henric al III-lea face în așa fel ca toate bunurile Caterinei de Medici să fie date lui Carol de Valos, fiu natural a lui Carol al IX-lea. Margareta avea însă documente care o făceau moștenitoarea universală a Caterinei.În 1606 reușește să pună mâna pe întreaga moștenire. În 1607 pune să se construiască pe malul stâng al Senei, în fața Luvrului, un hotel, care astăzi nu mai există cu excepția capelei din curtea Bonaparte. Dă recepții fastuoase
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
e un spirit pur care vrea dreptate. Seira poate fi asemănata cu o lalea portocalie, dar și cu un trandafir portocaliu din cauza că e sora Sarei. Dar dacă e comparată cu un trandafir, această plantă nu are spini. Seira e moștenitoarea de drept a tronului și nu Sară, după cum se spune. Ea e o reincarnare a Sarei Înainte ca Sară să dispară misterios îi cere lui Luchia să o învețe pe Seira tot ce trebuie să știe.
Mermaid Melody Pichi Pichi Pitch () [Corola-website/Science/309026_a_310355]
-
mai multe ori la reuniunile grupului Bilderberg. Mai multe muzee, centre de expoziții, școli de muzică și spitale din Spania îi poartă numele. Regina Sofía reprezintă adesea familia regală spaniolă la nunți regale europene, cele mai recente fiind nunta Prințesei Moștenitoare Victoria a Suediei cu Daniel Westling în 2010 și nunta Prințului William, Duce de Cambridge cu Kate Middleton din 2011. Pasionată de sport, regina a participat la finala masculină de tenis de câmp de la Wimbledon din 2010, câștigată de spaniolul
Regina Sofía a Spaniei () [Corola-website/Science/309124_a_310453]
-
interbelică. Liderii formațiunii s-au remarcat printr-o retorică rasistă și xenofobă, ceea ce a dus la scoaterea formațiunii în afara legii. Liderii Gărzii Maghiare au declarat că doresc «"să apere Ungaria pe plan fizic, moral și intelectual"», Garda fiind considerată drept moștenitoarea Partidului Crucilor cu Săgeți datorită uniformei negre, a jurământului de credință, și a utilizării "drapelului alb striat cu roșu", emblemă legendară a liderului tribal Árpád, emblemă instrumentalizată ideologic de Partidul Crucilor cu Săgeți. În Harghita, câțiva tineri mai exaltați au
Garda Maghiară () [Corola-website/Science/309158_a_310487]
-
Roma, personalități de seamă ale culturii române transilvănene (George Bariț, Alexandru Papiu-Ilarian, David Urs de Margina, Iosif Sterca-Șuluțiu, Ioan Rațiu, Alexandru Vaida-Voevod ș.a.). Episcopul Inocențiu Micu-Klein a obținut în data de 3 aprilie 1734 de la baroana Anna Maria de Hochberg, moștenitoarea lui Wilhelm Krall, un teren pe strada Înfrățirii ("Freundschaftsgasse"), în apropierea actualei biserici. Primarul și sfatul orășenesc al Sibiului s-au opus acordării autorizației de construcție pentru o biserică română unită, au prețuit terenul la 40 de florini, după care
Biserica dintre Brazi din Sibiu () [Corola-website/Science/310592_a_311921]
-
Prințul William, Duce de Gloucester, care era al doilea în linia de succesiune la tronurile Angliei și Scoției, a murit la vârsta de 11 ani. Prin termenii "Act of Settlement" din 1701, mama lui George, Sofia, a fost desemnată ca moștenitoare a tronului Angliei de către monarhul de atunci William al III-lea și de cumnata sa, Prințesa Anne (mai târziu regina Anne). Succesiunea a fost astfel desemnată deoarece Sofia era cea mai apropiată rudă protestantă a familiei regale britanice. În august
George I al Marii Britanii () [Corola-website/Science/310769_a_312098]
-
șase săptămâni, cel mai apropiat pretendent catolic la tronurile Angliei și Scoției, fostul rege Iacob al II-lea, a murit. Regele William al III-lea a murit în martie următor și a fost succedat de regina Anne. Sofia a devenit moștenitoare prezumptivă a noii regine a Angliei. Sofia avea 71 de ani, era mai în vârstă decât Anne cu 35 de ani, însă era sănătoasă și în formă și a investit timp și energie în asigurarea succesiunii pentru fiul ei. La
George I al Marii Britanii () [Corola-website/Science/310769_a_312098]
-
Saxa-Lauenburg a unchiului lui George care a murit fără moștenitori, a fost recunoscută de către britanici și olandezi. Deși atât Anglia cât și Scoția au recunoscut-o pe Anne ca regină a lor, numai parlamentul engez a recunoascut-o pe Sofia ca moștenitoare prezumptivă. Parlamentul scoțian nu a soluționat în mod oficial problema succesiunii pentru tronul scoțian. În 1703, parlamentul scoțian a trecut un proiect de lege care a declarat că alegerea lor pentru succesorul reginei Anne nu ar fi același individ ca
George I al Marii Britanii () [Corola-website/Science/310769_a_312098]
-
mai ales sub pseudonimul de Júlio Dinis. Categoriile sociale din românele sale sunt: burghezia comercială din Porto, cea rurală și mării proprietari absenteiști. Opera: "Uma Família Inglesa", "Aș Pupilas do Senhor Reitor" (Pupilele d-lui Rector), "A Morgadinha dos Canaviais" (Moștenitoarea stufăriei), "Os Fidalgos da Casă Mourisca" (Nobilii de la conacul maur). Pe la jumatatea secolului al XIX-lea în Franța se manifestă o reacție împotriva romantismului, mai ales împotriva unui anumit fals idealism și a înfrumusețării fanteziste a realității. Expresia majoră a
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]