115,804 matches
-
fii pila directă a directorului, a profului făcător de subiecte, a președintelui sau a vicepreședintelui de comisie. Ori a inspectoratului. Dac-ați ști ce jale metafizică se așterne în școli când se schimbă directorul! Vai, mafia se dă de ceasul morții: dar dacă următorul e corect? Știți ce înseamnă într-o școală a fi corect și omenos? A fi ciumat! Dar schimbările astea nu au loc niciodată în perioada examenelor. Atunci e important ca sistemul să funcționeze ca uns!" Nu sunt
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
fiind numai și numai de ceea ce vei scrie despre el. Mai exact, de laudele pe care i le vei aduce - căci o critică severă, cu demontarea producției "artistice" și demonstrarea mediocrității sale funciare, îl va face să te urască până la moarte. Sau până la primul elogiu. Cum e greu de crezut că-mi va plăcea vreodată poezia Carolinei Ilica, mă resemnez în avans. Speram ca antologia ei Puțin mai mult (55 de poeme), fie și publicată la o editură cu un nume
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
se observă în poeziile sale "de atmosferă", în care apar, din loc în loc, termeni dintr-un alt decor verbal. Stridențele sunt imediat perceptibile: Abia gust vinul. Nu iau din bucate,/ De parc-aș bănui c-ai pus otravă./ Vorbim de moarte. Cu intimitate." (Zburător); De la-nceputul lumii-ascunde/ O taină-n veci ținută,/ În care nimeni nu pătrunde./ Precum o surdo-mută." (Luna); "plopi foarte drepți/ lumânări până-n cer/ având frunzele-n formă de inimi/ în fibrilație..." (Împădurire). Dacă aici câte un cuvânt
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
asumate: "acolo perfecțiunea atinge apogeul/ fructele coapsa femeii piatra și crupa calului/ sînt diamante forme șlefuite de uneltele/ vîntului născut în violoncelul cu corzi de infinit/ acolo simbolurile își arată învelișul transparent// acolo nu există bîte steaguri himene sfîșiate// acolo moartea este arhitectură muzicală/ o nesfîrșită trenă de miresme rare" (ibidem). Să fie "arta de-a îmbătrîni", specificată de poet, arta de-a "visa frumos"? La început de mileniu, Petre Stoica face figura unui clasic al poeziei românești din a doua
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
dansul din buric formulele de "entertainment" preferat ale multor români, dar, din păcate pentru ei, soarta țării e legată de Occident și de strategiile acestuia - inclusiv cele militare. A crede că dau o lovitură politică mizând pe caracterul emoțional al morții unui soldat căzut la datorie nu e tocmai lucrul cel mai onorabil pentru un politician de vârf. E ca și cum n-ai înțelege esența carierei militare. Oricine îmbrățișează meseria armelor știe - sau ar trebui să știe - la ce se expune. În
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
căzut la datorie nu e tocmai lucrul cel mai onorabil pentru un politician de vârf. E ca și cum n-ai înțelege esența carierei militare. Oricine îmbrățișează meseria armelor știe - sau ar trebui să știe - la ce se expune. În armată, riscul morții se află înscris în primele rânduri ale "îndatoririlor de serviciu". A fi soldat nu mai înseamnă - ca pe vremea comunismului - a te dedulci la infinite jocuri de table, ori la a fi trimis cu dispreț la culesul porumbului și la
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
Buhagiar: obiectele lui, toate pe capul nostru, de sus cade ploaia cu trăsnete, peste noi vin din înalturi copiii-păpuși rusești, și ne sparge retina ochiul transformat în tun, și ne tulbură adânc viorile de Reghin, negre, purtând în creștet însemnul morții și deasupra noastră, a tuturor, strălucește încă steaua roșie a unei ideologii cu adepți pe mapamond și portretul în balans al lui Troțki, și Lenin în creion cu vocea lui reală, și masa cu mâini și picioare, ca "masă de
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
personalul lui, nu mai apucase să intre în stația următoare, care era o gară importantă, să tragă pe o linie secundară, să scape, presupunând că impiegatul următor ar fi fost avertizat de greșeala ivită. O luptă pe viață și pe moarte începe. Farurile din urmă se apropie vertiginos. Bătrânul, disperat, dă peste cap regulatorul de aburi. Fochistul său, mai bătrâior, pe care-l chema Toader, zvârle în cuptor lopeți peste lopeți de cărbuni, să obțină cât de cât viteza salvatoare, locomotiva
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
mecanicului i s-a făcut rău, iar locomotiva a luat-o razna. Acceleratul din urmă se apropie cu o iuțeală turbată, bătrânul își biciuie personalul. Peste o mie de pasageri sunt în cele două trenuri angajate într-o cursă a morții. Mai e puțin-puțin și personalul ar intra în stație... Impiegatul dinainte s-o fi prins și va trage în ultima clipă de macaz, băgând trenul pe o linie secundară?... Măcar de nu ar fi ocupată și aceea, cine știe cum. Că se
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
este maximă, certitudinile tinereții se relativizează, condiția omului se revelează ca fiind una slabă, de pascaliană trestie aflată în bătaia vântului. Pe măsura trecerii timpului, întrebările se înmulțesc, revelațiile devin tot mai dureroase pentru că - nu-i așa? - bătrânețea, ca și moartea, este o chestiune care îi privește exclusiv pe ceilalți: "accelerează încetinind și pe zi ce trece mai/ insistent revenind/ ca de la înflăcăratele baluri ale adolescenței/ cu o purpură de confuzie-n jurul ochilor// ... uimirea de a te vedea bătrân// cine
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
haiku. În cea de-a doua secțiune a volumului, amplitudini de probabilitate, registrul poetic suferă mutații semnificative. Dacă în o neglijență a atenției (aproape) totul se reducea la trăire, acum accentul cade pe cunoaștere. Poetul a luat act de inevitabilitatea morții și, din înălțimea cunoștințelor sale multidisciplinare (geometrie, filosofie, astrologie, fizică), are chiar o tentativă de revoltă împotriva acestei fatalități care guvernează în mod absurd destinul oricărei ființe. Bogați sau săraci, proști sau deștepți, fericiți sau nefericiți, toți ajung mai devreme
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
multidisciplinare (geometrie, filosofie, astrologie, fizică), are chiar o tentativă de revoltă împotriva acestei fatalități care guvernează în mod absurd destinul oricărei ființe. Bogați sau săraci, proști sau deștepți, fericiți sau nefericiți, toți ajung mai devreme sau mai târziu, în ghearele morții. Nici un muritor nu a ratat întâlnirea finală. De aceea, eul liric ajunge să se declare învins și pe cale rațională, ceea ce nu poate decât să augmenteze deriva sa existențială: "iar dacă și apa îmbătrânește/ în metauniversurile care ne umilesc/ eternitatea mea
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
urc și eu/ laolaltă cu ceilalți muritori/ (bețivi/ fanfaroni/ sinucigași)/ iar săgeata spre viitor trasă tot în trecut ajunge/ cu o melancolie inexplicabilă// degeaba încerc să pătrund înțelesul celor/ 50 de mase Plank și al norului inițial/ de particule grele// moartea tot își depune larvele/ în această densitate iar eu tot rămân/ gustarea ei gratuită. Nici teoriile științei moderne, nici filosofia nu pot găsi remediul împotriva morții. Și, firește, această constatare nu este în măsură să înlăture depresia. Dimpotrivă. Ceva mai
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
pătrund înțelesul celor/ 50 de mase Plank și al norului inițial/ de particule grele// moartea tot își depune larvele/ în această densitate iar eu tot rămân/ gustarea ei gratuită. Nici teoriile științei moderne, nici filosofia nu pot găsi remediul împotriva morții. Și, firește, această constatare nu este în măsură să înlăture depresia. Dimpotrivă. Ceva mai luminos este ciclul Grădini. Explozia de verde a naturii trimite cu gândul la perioada paradisiacă petrecută într-un sat din Transilvania în urmă cu foarte mulți
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
că timpul îngheață în momentul plecării sale și chiar dacă se întoarce după zeci de ani se așteaptă să găsească lucrurile exact așa cum au rămas în amintirea lui), întoarcerea în timp. Impresionant și reprezentativ pentru acest ciclu este poemul scris la moartea tatălui său. Voi cita doar finalul acestui amplu și impresionant poem: " te zăresc din nou pe o pantă a muntelui/ dinaintea cailor îndemnîndu-i/ să frâneze fără teamă căruța cu fân// până la capăt ți-ai dus vechea lume/ proptind-o cu
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
jurnal în care își spunea oful...". Din nou, cititorul dinaintea mea glosează: nesincer. și cam are dreptate... Din toate foile de cartotecă vivantă, încheiate, aproape întotdeauna, cu două rînduri ca de necrolog, de parcă viața, de la cunoștința cu Peltz pînă la moarte, se comprimă într-o evocare, scoate capul o lume aproape bună, cît s-ar strădui, peste ani, cronicarul ei s-o altoiască, să-i exhibe putreziciunea burgheză. Și un îndreptar de lume literară, încheiat la Capșa, la o masă. Capșa
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
Chintelnic îi numește fără falsă sfială și pe mai tinerii autori la care "ucenicește în continuare", autori ce configurează o nouă constelație a spiritualității autohtone împărtășită de factorii religiei. Să recunoaștem, un fapt rareori întîlnit: "După douăzeci de ani de la moartea Părintelui Nicolae experiez o altă ucenicie. Ucenicie la cîțiva tineri. Mi-am rupt coatele, cum se spune, pe cărțile și eseurile lor. H.-R. Patapievici, Cristian Bădiliță, Ion I. Ică jr., Robert Lazu, Mihail Neamțu, Teodor Baconsky, Al. Baumgarten, Mircea
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
neînțelegere și izolare. S-a subliniat nu o dată importanța relației dintre biografia artistului - marcată de o sănătate șubredă, alunecări în alcoolism, instabilitate mentală ereditară - și arta sa. Munch a ilustrat mereu propriile traume psihice, de la confruntarea în anii copilăriei cu moartea mamei și sorei sale, căzute amândouă pradă tuberculozei - Moarte în cameră (1893), Copil bolnav (1896) - la relații amoroase nefericite, încărcate de violență - Metabolism (1899), Sărutul (1892), Vampir (1893), Cenușă (1894) -. În același timp, Munch a știut să transceadă particularul propriilor
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
relației dintre biografia artistului - marcată de o sănătate șubredă, alunecări în alcoolism, instabilitate mentală ereditară - și arta sa. Munch a ilustrat mereu propriile traume psihice, de la confruntarea în anii copilăriei cu moartea mamei și sorei sale, căzute amândouă pradă tuberculozei - Moarte în cameră (1893), Copil bolnav (1896) - la relații amoroase nefericite, încărcate de violență - Metabolism (1899), Sărutul (1892), Vampir (1893), Cenușă (1894) -. În același timp, Munch a știut să transceadă particularul propriilor experiențe lansându-se într-o profundă examinare a ceea ce
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
datorează atât de mult lui Munch. Ultima parte a expoziției este dedicată autoportretelor. Exemplele alese acoperă întreaga carieră a artistului. La început, un tânăr de 19 ani privește lumea cu o privire calmă, ușor sfidătoare, ușor suspicioasă. Cu doi înainte de moarte, o siluetă foarte dreaptă este încadrată de un pat, propriile tablouri aflate în fundal și un ceas uriaș care, lipsit de limbi, este deja în eternitate. Ciudat, pentru un artist cu asemenea putere de introspecție, autoportretele lui Munch alunecă destul de
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
ritual. În Piața Universității ne-am inițiat, unii, în căutarea libertății, începînd să o căutăm pe cea interioară. Am căutat, atunci, și drumul firesc către o democrație posibilă. La capătul acelui interval am găsit bîte în cap și urlete monstruoase: Moarte intelectualilor! Moarte studenților! Vis-ŕ-vis de Universitate, Andrei Șerban pleca, și el, proaspăt întors din exil, într-o aventură artistică și umană, deopotrivă, numită O trilogie antică. Cu altfel de discursuri, călătoream, de fapt, pe același drum, în același spațiu geografic
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
Piața Universității ne-am inițiat, unii, în căutarea libertății, începînd să o căutăm pe cea interioară. Am căutat, atunci, și drumul firesc către o democrație posibilă. La capătul acelui interval am găsit bîte în cap și urlete monstruoase: Moarte intelectualilor! Moarte studenților! Vis-ŕ-vis de Universitate, Andrei Șerban pleca, și el, proaspăt întors din exil, într-o aventură artistică și umană, deopotrivă, numită O trilogie antică. Cu altfel de discursuri, călătoream, de fapt, pe același drum, în același spațiu geografic, să-i
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
o las să aștepte/ fals în acte. am vertebre așezate împotriva naturii/ nu mi-a văzut nimeni trupul din care copiii ies prin capota aurie pe care o port/ deasupra pîntecului" (Ghipsuri de flori). Problemele de fertilitate (,maternitatea mea e moarte/ în pîntecul surogat/ placenta e un bulb cranian/ fără viitor"), de mariaj (,uit căsnicia/ terminată pe patul unui tablou în care sînt înjunghiată"), bisexualitatea, angoasele și tendințele suicidare ale artistei apar ca niște consecințe mai mult sau mai puțin directe
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
mai mult sau mai puțin directe ale corpului mecanomorf greu de stăpînit, aflat într-un proces de degradare articulară ce impune limite sociale, dar și sentimentale. Există un permanent balans între vivacitatea curajoasei femei captive în propriul trup și semnalele morții acestuia, între seducția pentru ambe sexe și repulsia față de corpul înjumătățit, între inspirația unei mitologii proprii și temerile contactului anonim cu lumea, un balans care conferă feminității atribute stranii și o sexualitate deschisă, eliberată de orice constrîngeri, gata să se
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
să facă trecerea, lipsit de subtilitate, trădînd un egocentrism reprimat în restul cărții: "viața e verde urîtă/ sunt femeie/de europa/de românia/ între noi două este doar o arteră/ suntem separate/ la capătul venei/ renunț la Andra și la moartea europeană/ rămân o statuetă indigenă/ să expun părțile corporale/ scrijelite cu sîngerări". Altfel, Într-un pat sub cearșaful alb este un volum despre care am spus prea puține, un volum de citit și încă de explorat, cu o miză peste
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]