1,712 matches
-
ea însăși de sine;/ Fructe senzuale cu viermi/ În cărnile dulci de rușine..." Îmbinarea erotismului cu tragicul deconstruiește canonul unui romantism diafan, în care iubirea își găsea întotdeauna locul în natură, apropiindu-se mai mult de o estetică a urâtului, modernistă. Totul pare degradat sub influența senzualității, lenea, descompunerea, moartea fiind elementele noii lumi a poetei, influențată sau nu de ideologie, dar care încearcă din răsputeri să își adune ultimele rămășițe pentru a recompune realitatea caldă, interioară, a sufletului. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ceva de spus, fiind o prezență, pe cât de puternică în impunerea conceptelor filosofice în poezie, pe atât de discretă, în promovarea lor. Rigoarea textului său are ceva aproape canonic, Ileana Mălăncioiu folosind și ea transferul semantic în deconstrucția canonului paradigmatic modernist. De asemenea, la fel ca în cazul Anei Blandiana, "la această poetă de excepție și excepții, biogafia curată nu este chemată să valorifice superior o operă mai perisabilă, să-i aducă, în conștiința publicului, puncte suplimentare (cazul poeziei lui Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
bancuri, băieții de pe Calea Victoriei,/ pește oceanic, Cântarea României,/ totul". (Totul) O autentică scriere în stil postmodern, în care biografismul își face loc pretutindeni și în care universul liric se remarcă printr-o încercare de recuperare a puterii limbajului cotidian. Elitismul modernist este înlocuit de populismul postmodern, în care cuvintele desemnează realități obișnuite, care, însă, redate fragmental sau fragmentarist conduc la instituirea de imagini reprezentative pentru spațiul comunist. Poemul poate fi interpretat oricum, atâta timp cât nu se îndepărtează de context: cu iz de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
85 Ibidem, p. 56. 86Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 34, "Mai recent, teoreticienii postmodernismului tind să-l definească prin "esteticismul" său, înțeles ca modalitatea existentă de opoziție, față de dominanta rațiunii, un estetism care nu mai are, însă, nimic din elitismul modernist, și nici din puritatea formală clasică a aceluia, ci e expresia gustului societății de consum, absorbind "atâtea teme ale culturii de masă și valori dominante ale societății de consum". (Cf. F. Jameson, The Ideologies of Theory, Essays, Minneapolis, 1988, cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1941-2000), București, Editura Mașina de Scris, 2005, 1176 p. 94 Ibidem, p. 397. 95Ibidem, p. 397. 96"Deși face parte dintr-o generație de poeți care a repudiat raționalitatea discursului liric (și aceasta nu numai pentru a satisface exigențele esteticii moderniste, ci și pentru a da o replică sfidătoare pretențiilor formulate de autoritățile culturale ale epocii), Ana Blandiana a reintrodus în poezie reflecția, adevărata reflecție, aceea pe care mari poeți, ca Eminescu sau Blaga, au considerat-o adeseori o diafană materie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
considerând că perioada contemporană este una care se distinge prin particularități clare de celelalte. În 1958 și 1960, Irving Howe și Harry Levin scriu despre fenomenul postmodern ca despre un tip de "desprindere" din ceea ce se poate numi "marea mișcare modernistă", și tot în aceeași perioadă termenul este utilizat de către Leslie Fiedler și Ihab Hassan. Susan Sontag 43 atenționează asupra "noii sensibilități" (Best și Kellner amintesc faptul că această sintagmă a fost utilizată prima dată de Howe), care face apel la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
anii 1940 și 1950 în mod ocazional pentru a indica tipuri noi de poezie sau arhitectură, de abia în 1960 și 1970 este întâlnit constant în domeniul teoriei culturale cu scopul de a descrie artefacte care se opun radical canonului modernist. Dacă elanul revoluționar al anilor '6046 a asimilat cu rapiditate în vocabularul său multe post-isme, anii '70 și '80 au consolidat într-o anumită măsură utilizarea postmodernismului atât în critica arhitecturală 47, unde a cunoscut o largă dezvoltare, cât și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fenomen care se întâmplă de abia astăzi în consecință, Nietzsche nu ar fi vorbit de fapt despre postmodernitate, ci despre chiar presupozițiile de bază ale Iluminismului, el nefiind un precursor, ci mai degrabă un gânditor care a radicalizat complet proiectul modernist. Pentru o mai clară demarcație a conceptului de modernitate radicalizată de cel de postmodernitate, Giddens oferă o perspectivă sintetică prin intermediul unui tabel comparatist, în care asumpțiile fundamentale ale celor doi termeni se află în opoziție: O comparație a concepțiilor de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
efemerității născut din evoluția tehnologiei și incoerența identităților. Într-o manieră similară, Best și Kellner preferă evitarea confuziei conceptuale, prin tranșarea între postmodernism văzut ca descriind mișcările și artefactele din domeniul culturii, ce se deosebesc de mișcările, textele și practicile moderniste și postmodernitate cu referire la epoca ce urmează după modernitate. Dacă pentru postmodernismul estetic sunt oferite exemple precum arhitectura lui Robert Venturi și Philip Johnson, experimentele muzicale ale lui John Cage, discursul artistic al lui Warhol și Rauschenberg, filme precum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
considerate strategii interne postmodernismului și tocmai de aceea o conotație principală cu care se asociază acest curent de gândire pentru cei mai mulți intelectuali este aceea de formă de critică, reevaluare a stării precedente sau chiar revoltă împotriva stării provocate de mișcarea modernistă. De pildă, în domeniul postmodernismului filosofic este încetățenită ideea că alături de Heidegger, Nietzsche 164 este un precursor marcant al postmodernismului, în special prin ferventa destructurare a valorilor de tip modern și a metafizicii moderniste 165. Trecând prin Nietzsche și Heidegger
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
revoltă împotriva stării provocate de mișcarea modernistă. De pildă, în domeniul postmodernismului filosofic este încetățenită ideea că alături de Heidegger, Nietzsche 164 este un precursor marcant al postmodernismului, în special prin ferventa destructurare a valorilor de tip modern și a metafizicii moderniste 165. Trecând prin Nietzsche și Heidegger, respingerea valorilor absolute va duce la ceea ce Vattimo numește "pensiero debole" ("gândirea slabă"), o teorie care privește ființa și raționalitatea ca fiind incluse într-un proces de diminuare, de "slăbire". Introducerea unei gândiri "negative
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a formulării lui Baudelaire [...], exprimând în același timp un scepticism profund la adresa oricărei prescripții particulare cu privire la măsura în care ar trebui reprezentat sau exprimat eternul și imuabilul"181. Această idee pare a fi susținută și de faptul că atât gânditorii moderniști, cât și cei postmoderni își construiesc teoriile, sensibilitățile și practicile estetice plecând de la contextul material oferit de modernizarea capitalistă situație care îi confirmă lui Harvey faptul că postmodernismul nu înregistrează o modificare esențială a condițiilor de ordin social, ci poate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
privește rubricile moderne versus rubricile postmoderne din "POSTmodernISM: A Paracritical Bibliography", viziunea sa a fost de multe ori nuanțată, astfel încât nu poate fi încadrată foarte simplu într-o paradigmă de interpretare. Dacă uneori a acceptat teza depășirii și contestării discursului modernist (în acest sens întrebându-se dacă "postmodernismul este doar o tendință artistică sau, de asemenea, un fenomen social, poate chiar o mutație în umanismul occidental?"183), în alte poziționări a considerat că postmodernismul poate fi chiar numele schimbării în interiorul modernismului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dar arată că "această gândire de tipul "ori/ori" sugerează o rezolvare pentru ceea ce văd ca fiind contradicții nerezolvabile din interiorul postmodernismului. De exemplu, eu l-aș vedea mai puțin ca pe un joc postmodernist în opoziție cu un scop modernist, cum pretinde Hassan, ci mai mult ca pe un joc cu un scop. Lucru valabil pentru toate opozițiile sale: postmodernismul este procesul de făurire a produsului; este absență în cadrul prezenței, este dispersatul care necesită o centrare pentru a fi dispersat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Jameson, Best și Kellner, care susțin atât continuitatea, cât și discontinuitatea dintre cele două curente studiate. Douglas Kellner afirmă chiar că ne situăm într-o "epocă de tranziție de la modernism la postmodernism", astfel încât apropierea și cunoașterea strategiilor și a teoriilor moderniste, precum și a celor postmoderniste reprezintă o necesitate a cercetării. Chiar dacă este de acord cu faptul că "trăim într-o nouă eră istorică a postmodernismului", iar discursurile postmoderne sunt extrem de relevante pentru interpretarea societății și culturii, Kellner consideră că din acestea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pregnante ale culturii și societății, totuși ipoteza unei noi rupturi postmoderniste în societate și istorie este exagerată"191, iar soluția cea mai bună și care oferă cele mai adecvate instrumente de lucru este "o combinație între cele mai bune teorii moderniste și unele perspective postmoderniste"192. Din perspectiva criticului și nu a autorului postmodern, probabil că aceste abordări se impun de la începutul cercetării (în timp ce autorii postmoderni vor avea rareori asemenea luări de poziție și clarificări metateoretice). Alături de Steven Best, D. Kellner
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
față de "Europa de la Maastricht" sau de la Nisa se transformă pur și simplu într-una de respingere a construcției, am putea asista la deconectarea dintre spațiul public transnațional și spațiile publice naționale. Primul corespunde noilor niveluri de putere și implică partidele moderniste și categoriile sociale deschise către nou, în timp ce spațiile publice naționale ar apăra suveranitatea națională clasică, reunind în jurul convingerilor și izolării lor categoriile sociale cele mai ostile construcției europene. Marele merit al construcției europene este acela de a fi prezentat identitățile
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
accelerării urbanizării, mobilității populațiilor și dezrădăcinărilor corelative, soldate nu numai cu progrese. Se cam ignorau stagnările și regresele. Termenul de "avangardă" a fost preluat din tactica militară. Acolo, el indica formațiile care cercetau situația inamicului înaintea începerii atacului propriu-zis. Artiștii moderniști s-au intitulat astfel pentru experimentele preconizate în noile Manifeste, menite să depășească operele "realiștilor" și "tradiționaliștilor" secolului al XIX-lea. Unul din motivele opoziției față de înaintași era principiul mimesis ului, asociat cu voința de conservare a vechilor mituri ce
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
al doilea val simbolist din care fac parte Cecilia Cuțescu-Storck, Theodor Pallady, iar în sculptură primul val simbolist și singurul. Destinul unui sculptor precum Paciurea este singular, iar dimensiunea simbolistă a chimerelor sale alunecă spre o tot mai pronunțată definiție modernistă. În acest interval, 1902-1916, simbolismul în artele plastice și nu numai își consumă febril existența și ultimele resurse fără a fi scutit de contestații care se intensifică pe parcurs. În acest sens pot fi urmărite articolele lui Tudor Arghezi, un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
afinitatea de expresie vizionară a sculptorului și poetului pe filiera unei sensibilități simboliste care se îndreaptă către modernismul brâncușian. În același timp, ca studiu de caz, Paciurea reprezintă o fază de tranziție de la decadentism, simbolism în sculptură spre faza ei modernistă, ilustrată magistral de esențialismul-abstracționist brâncușian, iar această metamorfoză tematizată în sculpturile sale "chimerice" poartă în "genă" ceva din sensibilitatea decadentă. În ceea ce privește simbolismul în sculptură, se poate vorbi de o întreagă generație simbolistă, care-i include pe Horia Boambă, Filip Marin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acuzând imoralitatea tabloului, drept expresie a unei civilizații pentru care arta constituie o dimensiune fundamentală, și nu în cele din urmă, politică. "La Viena, marele pictor Gustav Klimt a expus de curând faimosul său tablou Medicina. Klimt este un pictor modernist; tehnica și concepția sa se deosebesc de tehnica și concepția obișnuită. [...] E drept că unora tabloul nu le-a plăcut; aceștia erau credincioșii admiratori ai vechilor formule academice. E drept că altora tabloul le-a inspirat un fel de groază
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Brâncuși. Spre deosebire de pictura simbolistă, sculptura lui nu este narativă. El elibereaza imaginile sale din narațiunile iconografice care preced opera simboliștilor. Prin respingerea acestui sens vechi, Paciurea restabilește autonomia himerelor față de originea lor culturală. Aceasta, în opinia mea, este gestul fundamental modernist al lui Paciurea: (...) Aceste himere nu mai exprimă o semnificație clară pentru aer, pământ și apă, ci refac ambiguitatea eternă a acestor elemente primordiale ale lumii noastre la momentul potrivit pentru noi"348. Există însă un referent textual, invocat prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
locui, parterul devenind chiar atelierul pictoriței. Jurnalul consemnează anii 1897-1899, petrecuți într-una din capitalele secession-ului german, München-ul, în plină efervescență secesionistă. Pictorița este o vizitatoare asiduă de muzee și expoziții și, cu siguranță, aici face cunoștință cu tendițele moderniste din arta plastică. La München se aflau, printre alții, și pictorii români Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu, Ștefan Popescu și Frederic Storck. În jurul datei de 24 iunie 1898 ea vizitează, la Viena, o expoziție Böcklin, în compania unei prietene (baroana d
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai mult sau mai puțin incisivi înregistrau corect schimbarea de paradigmă estetică pe care expoziția ruso-finlandeză o propunea. De altfel, Aleksandr Blok discuta într-un alt articol irelevanța sensului peiorativ atribuit decadentismului, care pentru poet era asociat, mai degrabă, tendințelor moderniste în literatură și artă. Concomitent, criticul susținea ca o prioritate a noii direcții afirmarea individualismului în artă, dar și a unui "spirit național" care se acordă cu prelucrarea elementului folcloric și în special al universului feeric al bâlinelor, fapt care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aur), arta constituie pentru Przybyszewski un reflex al Absolutului, iar misiunea artistului este să reveleze "sufletul gol goluț" (naga dusza) și să dea glas "strigătului" individului"484. Tot Stanisław Przybyszewski expune teoria cu privire la "naturalismul psihic" (psychic naturalism) într-o interpretare modernistă, care-l situează la confiniile cu decadentismul și expresionismul, marcând astfel un câmp de tensiuni în arta poloneză modernă. Asimilarea și integrarea noului curent simbolisto-decadent, cât și a tematicii fin de siècle în contextul tradiției propriei sale culturi și în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]