2,533 matches
-
o duzină de eșecuri sentimentale. Monahismul creștin nu e nimic din toate acestea, deși pentru cei mai mulți oameni el începe prin semnarea unei declarații de faliment. Totuși, monahismul nu este doar un răspuns dat negativității. Dacă toți cei îmbrăcați în haina monahală ar fi pornit în „viața îngerească” având doar gustul ratării, câți ar mai fi rezistat până la capăt? Pe lângă cartea Ecleziastului sunt necesare și fericirile din predica de pe munte a lui Iisus. Dezgustul de lume și pregustarea unei bucurii veșnice îi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
frecvent neglijată - au rolul de a cerne vocația autentică de situațiile improprii sau, mai grav, de atentatul la impostură. Monahismul nu este un târg de consolări sentimentale, tânguiri de pension sau eroisme prost plasate. Dimpotrivă, ceea ce caracterizează o adevărată obște monahală - ne sugerează arhimandritul Emilianos - este verva bucuriei, entuziasmul necondiționat și prospețimea scânteietoare a dăruirii desine. Nunta filocalicătc " Nunta filocalică" Ca orice cununie, monahismul e o alegere liberă, nu o impoziție conjuncturală. Fecunditatea vieții călugărești fiind pur spirituală, monahismul este deschis
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adevărat monah sunt, pentru starețul de la Simonos Petras, veselia inimii, „schimbarea rărunchilor” (imaginea biblică pentru interioritatea ultimă a omului) și ținerea de mână a lui Dumnezeu, alături de prietenii lui Hristos. Călugărul este un bărbat îndrăgostit de frumusețea înțelepciunii divine. Existența monahală se distinge printr-o strălucire filocalică. În Hristos, unirea firii omenești cu firea dumnezeiască este „neîmpărțită, nedespărțită, neamestecată și neschimbată”. Monahii trăiesc cu darurile care cad din mâna lui Dumnezeu. Ce l-ar putea despărți pe Făcător de istoria plăsmuirilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
n-a legitimat delirul autocratic al unor inși convinși de propria infailibilitate, slujiți cu servilism și teamă? De aici și îndemnul Sfântului Pavel: „Cu preț ați fost cumpărați. Nu vă faceți robi oamenilor” (I Corinteni 7, 21). În tradiția autentic monahală a Bisericii, starețul nu este un legiuitor, ci doar un însoțitor. Adevăratul părinte duhovnic asistă la formarea novicelui printr-un simplu act de învecinare. Fără discernământ și dragoste, această pedagogie subtilă a faptei care, adesea, ia locul cuvântului s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nivel individual sau doar în planul exteriorității. Votul sărăciei reflectă chemarea evanghelică la simplitate, fiind de mare ajutor în efortul monahului de a îmbrățișa, în carne și oase, soarta umanității pentru care Hristos a murit pe cruce. Fără sărăcie, viața monahală își pierde statutul respectabil și devine pricină de sminteală pentru poporul credincios și necredincios. Sărăcia este pandantul chenozei și premisa acestei mărturisiri din timpul jertfei liturgice: „ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate”. Ascultarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
direct al Sf. Siluan pentru opt ani de zile, învățând de la acest teolog de statura unui Antonie sau Macarie Egipteanul marea artă a rugăciunii, a contemplației naturale și dumnezeiești. În esență, Sf. Siluan îi predă cheia de înțelegere a existenței monahale, care rămâne deșartă atunci când nu are în vedere porunca iubirii de vrăjmași, căutarea smereniei lui Hristos și, mai ales, rugăciunea pentru lumea întreagă. Desigur, preotul Sofronie își va nutri sufletul și din învățăturile tradiției ascetice a Bisericii Ortodoxe (Patericul, Filocalia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui în viața omului”). La fel, de înțelegerea sensului cuprinzător al pocăinței depinde și dezbaterea asupra dinamicii vieții spirituale în teologia starețului Sofronie (cap. III, IV), prezentarea vieții în Hristos ca pogorâre întru iadul smereniei ascetice (cap. II), a căii monahale și a modurilor rugăciunii (cap. V, VI, VIII). Ar fi cu neputință ca într-un singur articol să facem dreptate bogăției de teme și profunzimii cu care această carte ne surprinde la fiecare pas. Cu discreție, fără să facă operă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
alcătui un îndreptar și de a găsi o cheie pentru bunul mers al căsniciei. Ca și la alți prozatori ai secolului, moravurile sociale sunt adesea surprinse adecvat. Pentru acest tip de observații, critica îndreptându-se de astă dată spre viața monahală, merită menționată și nuvela Sora Agapia sau Călugăria și căsătoria, inspirată poate de nuvela Le Religieuse a lui Diderot sau mai curând de Soeur Anne a lui Paul de Kock. SCRIERI: Câteva ore de colegiu, București [1846]; Florica, București, 1847
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
În spațiul Europei de Răsărit, prestigiul Constantinopolului fiind copleșitor, „modelul bizantin” se va impune în toate compartimentele civilizației, contribuind la introducerea unor trăsături distincte de viață și de artă monastică, a unor tipuri proprii de așezări, precum și a cunoscutelor „republici monahale”, dintre care renumită va fi fost aceea de la Athos. Să nu uităm apoi că același Constantinopol, care în secolul al XVI-lea număra 400 de moschei, numeroase grădini publice, școli, biblioteci, asemuit fiind de călătorii occidentali cu Saint-Germain-ul sau cu
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de gândire, de polihistorul italian Francesco Griselini. Și nu e singura surpriză ce ne-a oferit-o emanciparea lui homo religiosus. Școlile și mănăstirile catolice înființează numeroase biblioteci pe întreg cuprinsul Transilvaniei și Banatului. E drept, majoritatea au un caracter monahal, sunt revelatoare însă din punct de vedere al posibilităților de legătură cu Europa. Unele, și vom avea prilejul să observăm concret cum stau lucrurile, lasă să se întrevadă nu numai receptarea culturii pur religioase, ci și apelul constant la cartea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
bogăția de carte a episcopatului de Timișoara și Cenad. Pe toată durata secolului al XVIII-lea, Biserica Catolică exercită încă o puternică influență, îndeosebi în Europa Centrală și Est-Centrală; un mecenat pe scară mare ce se resimte și în construcțiile monahale. Ridicată în 1756, sub influența stilului baroc germano-austriac, mănăstirea franciscanilor de la Radna este un ecou vizibil al imperialismului catolic. Însăși așezarea bisericii pe dealurile ce împresoară mica localitate, turnurile înălțate viguros spre cer, adăpostind două clopotnițe, masivele clădiri anexe, unde
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
magistrului Thomas, predat editurii Eminescu în 1985, a apărut abia în 1995. Dubla vocație a eseistului, literatura română și cea europeană, hermeneutica și comparatismul, apare aici cât se poate de tranșant: prima jumătate a cărții îi abordează pe Arghezi (experiența monahală, complexul arhetipal al dialogului cu divinitatea), Liviu Rebreanu (prezența catalitică a lui I. L. Caragiale în nuvelistica autorului Răscoalei, metaforele timpului citite prin Schopenhauer, ciclicitatea, hazardul, violența, moartea - „tulburătoarea chemare a tenebrelor” și neliniștea sufletului scindat), Camil Petrescu (Morfologii imaginare în
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
idilismul, cât și anarhia avangardistă și care e întrupat perfect de creația lui T. Arghezi. Ulterior, viitorul poeziei e întrevăzut în reconcilierea dintre „ermetic” și „elegiac”. Tematica și imagistica argheziană sunt recognoscibile în poeme ca Stih, Har, Duh, Fast, Panteism monahal. Nu de puține ori se recurge însă și la tehnica barbiană a ermetizării. În mai mare măsură trimit la Joc secund, dar și la versurile lui Stéphane Mallarmé și Paul Valéry, Hamlet, Ofelia, Revizuiri, Intermezzo, Destin, Semne șa. Ultimele poezii
BOTTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
o descriere întunecată, ea devine parcă mai izbutită, curgând mai liber. Scriitorului îi convin „ceasurile de seară”, care trezesc întrebări despre „taina vieții”. Contrastul este vizibil, între lumină și întuneric, între viață și moarte. Crepusculul generează întrebări fundamentale, precum recluziunea monahală. Nocturnul produce o stare de detașare spirituală, însă mereu supravegheată. Prăpastia, golul înnegurat devin un simbol etic, al absorbției în nefericire. Scriitorul are o concepție sumbră despre existență, fără a intra totuși în opoziție radicală cu meliorismul creștin, căci, după
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
se înșiruiau supușii, urmând să primească și ei botezul împreună cu stăpânii lor. La stânga și la dreapta altarului se aflau unchiul și verii lui Velasco care fuseseră aleși drept nași de botez și câte un rând de călugări îmbrăcați în haine monahale castanii și cu brâie legate în jurul mijlocului. Întrucât și mirenilor obișnuiți li se îngăduise să ia parte la slujbă, lumea ocupase toate locurile, înghesuindu-se până aproape de intrare, dar cei mai mulți dintre cei de față erau rude de-ale lui Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
avusese un vis în care îi apăruse imaginea unui schit departe de lume, într-o peșteră în vârful munților. "Dumnezeu îmi trimite un semn. Mă cheamă la el", își zisese și se călugărise spre stupoarea a lor săi. De viață monahală cu problemele, restricțiile și adesea cu ipocriziile ei, se simțise străin. Părăsise mănăstirea în sutană, însoțindu-se doar de un toiag și de un vas de alamă. Peregrina fără vreo direcție anume, ajutând viața în toate manifestările ei: o plantă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
altele, suferea de epilepsie, iar crizele sale convulsive i-au înspăimântat de la bun început pe confrați, până într-atât încât i-au determinat să vadă în ele, în ciuda mustrărilor părintești ale abatelui, adevărate și caracteristice manifestări demonice, pe care viața monahală nu părea să le liniștească în vreun fel. Cu toate acestea, credința sa oarbă, inteligența ascuțită, cunoașterea limbii grecești - prețioasă pentru interpretarea numeroaselor texte sacre, pe care confrații le primeau cu bucurie din partea presbiterilor din vale sau de la pelerinii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avusese un vis în care îi apăruse imaginea unui schit departe de lume, într-o peșteră în vârful munților. "Dumnezeu îmi trimite un semn. Mă cheamă la el", își zisese și se călugărise spre stupoarea a lor săi. De viață monahală cu problemele, restricțiile și adesea cu ipocriziile ei, se simțise străin. Părăsise mănăstirea în sutană, însoțindu-se doar de un toiag și de un vas de alamă. Peregrina fără vreo direcție anume, ajutând viața în toate manifestările ei: o plantă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
întrebat-o pe Nan O’Shea de ce începuse să ne chinuie abia acum și am avertizat-o să nu spună cumva că nu știe nici ea. A zis că fusese „plecată“ mulți ani. De aproape, aduce a călugăriță fără veșmântul monahal, ca și cum n-ar fi exclus să se fi alăturat unei misiuni, bătându-i la cap pe sărmanii oameni din Africa, dar s-a dovedit că locuise la Cork și lucrase pentru ESB1 din 1962. De curând a „ieșit la pensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu aspect de peșteră, aproape În ruină, care făcea parte din moștenirea tatălui său, un industriaș ce se Îmbogățise din fabricarea de armament și, se spunea, din promovarea războaielor. Departe de a trăi În lux, Miquel ducea o existență aproape monahală, dedicat cheltuirii acelor bani, pe care Îi considera mînjiți de sînge, pentru restaurarea de muzee, catedrale, școli, biblioteci, spitale și asigurîndu-se că operele prietenului său din tinerețe, Julián Carax, erau publicate În orașul lui natal. — Banii Îmi prisosesc, iar prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
biserici despărțite de ape ca o livadă tăiată în două de cutremur ca ziua cu două versante (Dimineața și Seara) trupuri în aceeași rochie transparentă Eu sunt sculptată în piatră, ea e sculptată în foc amândouă disprețuim sabia, iubim amurgurile monahale Iată, sosesc tineri și mă întreabă de Maria‐ Basaraba. Mâinile o caută, gura o rostește, soarele o răs are. Ne tragem din același cerc, din flacăra aceleia și lumânări, din întunericul acelorași haine de doliu Sunt Ana. Sora mea geamănă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vom găsi relatate câteva aspecte din viața politică a Moldovei din timpul lui Gheorghe Duca, împliniri în plan economic, social, cultural și bisericesc; apoi, pe parcursul a mai multor capitole vom găsi amănunte despre ctitoria lui: Mănăstirea Cetățuia; despre continuitatea vieții monahale din această chinovie, ne vom forma în minte după descrierea ucenicilor, câteva chipuri de părinți din secolul al XX-lea; într-un capitol am prezentat câteva obiecte de cult care au aparținut mănăstirii și despre care astăzi nu se știe
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
din poziția sa de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a militat ca această mănăstire să nu se desființeze. Celelalte chinovii din Iași în timpul regimului comunist au devenit parohii sau au ființat ca muzeu. Singura chinovie unde s-a continuat viața monahală a fost Cetățuia și aceasta se pare s-a datorat patriarhului care s-a justificat autorităților comuniste că este dator toată viața să-i poarte de grijă, deoarece s-a călugărit în această chinovie. IX. Viața monahală. Portrete de cuvioși
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a continuat viața monahală a fost Cetățuia și aceasta se pare s-a datorat patriarhului care s-a justificat autorităților comuniste că este dator toată viața să-i poarte de grijă, deoarece s-a călugărit în această chinovie. IX. Viața monahală. Portrete de cuvioși contemporani Viața monahală ortodoxă în Moldova după descoperirile arheologice și documentele vechi își are începuturile încă din primele decenii ale secolului al XIV-lea. Alexandru cel Bun la începutul secolului al XV-lea ridica mănăstirile Bistrița și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Cetățuia și aceasta se pare s-a datorat patriarhului care s-a justificat autorităților comuniste că este dator toată viața să-i poarte de grijă, deoarece s-a călugărit în această chinovie. IX. Viața monahală. Portrete de cuvioși contemporani Viața monahală ortodoxă în Moldova după descoperirile arheologice și documentele vechi își are începuturile încă din primele decenii ale secolului al XIV-lea. Alexandru cel Bun la începutul secolului al XV-lea ridica mănăstirile Bistrița și Moldovița, iar Ștefan cel Mare, Putna
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]