1,112 matches
-
poloneze și legea cu privire la libertatea religioasă care fusese adoptată în timpul interregnum". Ca condițiile pentru alegerea sa, el a fost obligat să semneze "Pacta conventa" și articolele Henrician, promițând toleranță religioasă în comunitatea polono-lituaniană. Henric a fost iritat de restricțiile puterii monarhice în sistemul politic polono-lituanian a "Libertății de Aur". Anna Jagiellon, sora regelui decedat Sigismund al II-lea Augustus, a cerut parlamentului polono-lituanian să-l aleagă pe Henric pe baza înțelegerii că Henric s-ar căsători cu Anna după aceea. În
Henric al III-lea al Franței () [Corola-website/Science/312075_a_313404]
-
un val național de ușurare pentru salvarea regelui și a fiilor lui, și a inspirat în viitorul parlament un spirit de loialitate și bunăvoință, pe care Salisbury l-a exploatat cu iscusință pentru a obține finanțări mai generoase pentru instituția monarhică decât a obținut (cu excepția unei singure ocazii) Elisabeta în timpul domniei ei. Walter Raleigh, care zăcea în Turn din pricina implicării sale în , și a cărui soție era verișoară cu Lady Catesby, a declarat că nu știa de conspirație. Episcopul de Rochester
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
acestui aspect exterior de simplitate, sprijinul său a venit din partea burgheziei bogate. La început, el a fost iubit și numit "Regele Cetățean" și "monarhul burghez", dar popularitatea lui a suferit, guvernul său a fost perceput ca fiind din ce în ce mai conservatoar și monarhic în ciuda deciziei sale de a aduce în Franța rămășițele lui Napoleon.<br> Sub conducerea sa, condițiile claselor muncitoare s-au deteriorat iar diferența de venituri a crescut considerabil. Criza economică din 1847 a condus la Revoluția din 1848 și abdicarea
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
Contele a trăit mai mult decât se așteptau. În momentul morții lui, în 1883, suportul pentru monarhie era în declin iar opinia publică era pentru continuarea celei de-a Treia Republicii ca formă de guvernământ. Unii au sugerat o restaurare monarhică sub contele de Paris după căderea regimului de la Vichy însă acest lucru nu s-a întâmplat. Majoritatea monarhiști francezi privesc pe descendenții nepotului lui Ludovic Filip care deținea titlul de conte de Paris, ca pretendenții de drept ai tronului; alții
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
l-au ales pe Nicolae Rădescu președinte. . Prin statut, liga își definea activitatea în modul următor: " " are drept scop să lupte pentru liberarea Patriei de sub jugul străin și tirania comunistă și pentru restabilitea unei Românii independente, întregite, democratice și constituțional monarhice.<br> În acest scop liga se va strădui:"<br> "a.- să înmănuncheze, într-un spirit de frăție și strânsă colaborare, pe toți românii care sunt călăuziți de principiile definite în acest Statut, coordonând activitatea lor închinată apărării drepturilor neamului românesc
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
Restaurația () este numele dat perioadei din Istoria Franței între 1814 și 1830. Restaurația reprezintă revenirea regimului monarhic, suveranitatea fiind exercitată de către monarh în limitele Cartei din 1814. Regimul a luat naștere în urma abdicării lui Napoleon Bonaparte la data de 6 aprilie 1814 și durează pînă în anul 1830. Aliații coaliției antinapoleoniene consideră că este inoportună revenirea la
Restaurația franceză () [Corola-website/Science/309682_a_311011]
-
din instituțiile britanice. Ludovic al XVIII-lea, fratele lui Ludovic al XVI-lea moștenește coroana Franței iar regatul revine la frontierele din 1792. Carta din 1814 aliează o serie de idei moderate ale revoluției franceze cu elemente moderate ale tradiției monarhice. Chiar dacă forma de guvernământ dorită de majoritate este o monarhie legitimitatea regală este fragilă iar țara este foarte agitată. La început, gesturile lui Ludovic al XVIII-lea de acceptare a numeroase reforme legale, administrative și economice ale perioadei anterioare i-
Restaurația franceză () [Corola-website/Science/309682_a_311011]
-
a se lua în calcul malul vestic al Rinului, și Principalitatea Erfurtului, anexate de Imperiul Francez. Conform tratatului, confederația urma să fie condusă de corpuri constituționale comune, dar statele individuale (în special cele mari) doreau suveranitate absolută. În locul unei conduceri monarhice, precum Sfântul Imperiu Roman, cea mai înaltă poziție în cadrul confederației era ocupată de Karl Theodor von Dalberg, fostul Mare Cancelar, care acum deținea titlul de Prim Prinț ("Prince-Primate") al confederației. Astfel, el era președinte al Colegiului Regilor și lider al
Confederația Rinului () [Corola-website/Science/309746_a_311075]
-
5 ianuarie 1938, Roma) a fost rege al Spaniei din 22 noiembrie 1975 până pe 19 iunie 2014, conform constituției Spaniei, care îl recunoaște ca simbol de unitate națională și legitim moștenitor al dinastiei istorice. Juan Carlos I are ca titlu monarhic (Juan Carlos Alfonso Victor Maria de Borbon y Borbon-Dos Sicilias) este nepotul lui Alfonso XIII și fiul lui Juan de Borbon, Conte de Barcelona și al Mariei de las Mercedes de Borbon și Orleans, Prințesă a celor două Sicilii. La
Juan Carlos I al Spaniei () [Corola-website/Science/309110_a_310439]
-
de irigație. A favorizat crearea unei industrii siderurgice și potențarea industriei textile. A reformat armata prin intermediul colaboratorului său, generalul Alfonso La Marmora, a construit Arsenalul Militar Maritim al orașului La Spezia. În politica internă a fost un făuritor al ordinii monarhice constituționale, toate reformele sale erau dictate de dorința sa de a împiedica orice insurecție democratico-republicană. Convins susținător al unei Biserici libere într-un Stat liber, a fost interesat în a redimensiona puterea bisericii în înapoiatul regat al Sardeniei, a promovat
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
încearcă să pună capăt opresiunilor și nemulțumirilor prin plângeri repetate la împărat și la autoritățile locale dar ele nu pot fi soluționate până în jurul anului 1850, când este abrogată vechea constituție austriacă și începe perioada de 11 ani a absolutismului monarhic. Evoluția edilitară și urbanistică a localității Dorna este puternic marcată de descoperirea uriașelor rezerve de ape minerale răspândite pe o suprafață de mai multe zeci de kilometri pătrați și cunoscute de ciobanii locului încă din anul 1750, fiind botezate de
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
Proprietatea privată era considerată sacră și inviolabilă. Ce a fost confiscat și nu a fost vândut a fost retrocedat proprietarilor. Deși catolicismul era considerat religia oficială de stat, în constituție era enunțată și libertatea religioasă. Charta Constituțională enunța că restaurația monarhică era un regim politic de compromis pentru a-și asigura niște baze solide în concepția regelui. Regele avea prerogative legislative și putea să emită ordonanțe regale. În martie 1815, Napoleon revine la conducere timp de 100 de zile, însă după
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
-lea votându-l pe ducele de Orléans, Ludovic-Filip drept rege al Franței. Monarhia de Bourbon a căzut definitiv. Ducele d’Orleans, Louis Phillipe I, a profitat de pe urma revoluției. O mică grupare dorea instaurarea republicii. Marea majoritatea politicienilor aveau însă convingeri monarhice. La începutul lui iulie 1830, Ducele de Orleans, Louise Phillipe I este proclamat ca rege al francezilor:Ludovic-Filip al Franței. Este impusă o nouă constituție prin care era garantată suveranitatea națională, iar regele era depozitar al suveranității naționale. Drapelul oficial
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
prima modelare a orașului după 1944. În intervalul dintre sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial și Revoluția Română din 1989, conducerea politică a României a aparținut unui regim comunist impus de Uniunea Sovietică după 23 august 1944. Desființarea instituției monarhice (1947) și aplicarea unei ideologii opuse ca orientare politică sub controlul unei cenzuri politice opresive au generat o criză asupra României ale cărei efecte nu au fost depășite până în prezent. Situația orașului București, prosperă și întrucâtva stabilă în anii 1950-1960
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
fost la un moment dat membrii ai acestei organizații. (Notă: Napoleon al III-lea, în tinerețe, a luptat de partea „Carbonarilor”.) Două figuri remarcabile în mișcarea de unificare au fost Giuseppe Mazzini și Giuseppe Garibaldi. Printre cele mai conservatoare figuri monarhice constituționale se aflau și Cavour și Victor Emmanuel al II-lea, care mai târziu va deveni primul rege al Italiei unite. Activitatea lui Mazzini în cadrul mișcărilor revoluționare i-au adus încarcerarea imediat după ce s-a implicat în acestea. În timp ce era
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
de a construi punți emoționale între grupări. Așa cum făcuse și în 1819, după asasinarea lui Kotzebue, Metternich s-a folosit de demonstrația populară de la Hambach pentru a promova politici conservatoare. „Cele Șase Articole” din 28 iunie 1832 reafirmau principiul autorității monarhice. La 5 iulie, Dieta din Frankfurt a votat încă 10 articole, care reiterau regulile existente de cenzură, restricționarea organizațiilor politice și limitarea activităților publice. Mai mult, statele membre cădeau de acord să trimită ajutor militar oricărui guvern amenințat de tulburări
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
adică a nobilimii conservatoare și clericale. Cuvintele cheie ale Congresului au fost „restaurație“ și „legitimism“. "Restaurația" consta în readucerea pe tron a dinastiilor care fuseseră îndepărtate în urma unor revoluții sau a altor evenimente cu rezonanță, iar "legitimismul" era o teorie monarhică ce considera drept principiu fundamental al statului dreptul la tron al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora. Ședințele oficiale au început la 1 noiembrie 1814, fiind purtate între cancelarul Klemens von Metternich al Imperiului Austriac, lordul Castlereagh al Angliei
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
Palatul Regal este o clădire monumentală din București, situată pe Calea Victoriei. Fiind inițial un centru al puterii monarhice în România, palatul și-a schimbat de-a lungul timpului destinația, actualmente găzduind Muzeul Național de Artă al României. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a plănuit o refacere completă a Pieței Palatului, pentru a pune în valoarea
Palatul Regal din București () [Corola-website/Science/305915_a_307244]
-
semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României. Legea adoptată în 1990 de parlamentul dominat de FSN și promulgată de Ion Iliescu a avut în vedere pe de o parte combaterea simpatiilor legate de tradiția monarhică a României, cu sărbătoarea națională istorică pe 10 mai, dar și contracararea solicitării opoziției anticomuniste, de adoptare a zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională. Alegerea zilei de 1 decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei
Ziua națională a României () [Corola-website/Science/303454_a_304783]
-
Științifică și enciclopedică, București, 1984, 568-569). Nobilimea funciară instituie republica aristocratică (conform tradiției în 683/682 i.e.n.) (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 200). Guvernarea era exercitată de același consiliu care existase și în perioada monarhică - Gerusia (Sfatul regelui - acum Sfatul Bătrânilor) compus după criterii care variau de la un polis la altul (în epoca monarhică era alcătuit din capii marilor familii aristocratice). Acest consiliu administra justiția, controla administrația și numea înalții funcționari pe o perioadă de
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 200). Guvernarea era exercitată de același consiliu care existase și în perioada monarhică - Gerusia (Sfatul regelui - acum Sfatul Bătrânilor) compus după criterii care variau de la un polis la altul (în epoca monarhică era alcătuit din capii marilor familii aristocratice). Acest consiliu administra justiția, controla administrația și numea înalții funcționari pe o perioadă de un an - magistrați care la Atena se numeau arhonți (Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
din modul de organizare al curții: o anume rigiditate și multă grandoare, firești pentru momentul de maximă expansiune. Din acest motiv arhitectura este solemnă, deseori pompoasă, caracteristici care nu reușesc să-i anuleze calitățile. Faptul că francezii și alte țări monarhice au optat pentru clasicism, nu-și găsește încă justificare în organizarea unei fastuoase curți regale. Motivele evoluției arhitecturii de acest gen, nu numai în Franța, spre clasicism sunt altele: slaba influență a contrareformei într-o țară cu biserică gallicană, care
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
ordine, devine modelul clasicismului francez. Servind glorificarea puterii regale, viziunea artei clasice franceze este monumentală, folosindu-se pentru acesta de jocul echilibrat dintre orizontale și verticale, spre deosebire de dinamica liniei curbe a barocului. Palatul Versailles, de dimensiuni impresionante, simbol al autorității monarhice absolute, precum și al raționalismului, a adunat pentru construirea și decorarea sa pe arhitecții și decoratorii cei mai reprezentativi pentru noul stil: Charles Le Brun (1610-1690), Louis Le Vau (1612-1670), precum și François Mansart (1598-1666). Palatul Toldalagi-Korda din Cluj-Napoca (strada I.C. Brătianu
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
României - a editat amintiri și discursuri ale lui Take Ionescu, a editat împreună cu Sanda Tătărescu-Negropontes "Mărturii pentru istorie" din moștenirea scrisă a lui Gheorghe Tătărescu. El se numără printre intelectualii de frunte care sprijină ideea restaurării în România a sistemului monarhic constituțional sub dinastia Hohenzollern. ٭ "Fontes Historiae Daco-Romanae, III, Scriptores Byzantini saec. XI-XIV" (împreună cu Al. Elian), Editura Academiei, București, 1975
Nicolae-Șerban Tanașoca () [Corola-website/Science/313589_a_314918]
-
în sfera culturală a creștinismului occidental. În afară de marile cuceriri realizate în timpul domniei sale (care s-au dovedit a fi fundamentale pentru viitorul Poloniei), Mieszko I a fost renumit pentru reformele sale interne, care au vizat extinderea și îmbunătățirea așa-numitul sistem monarhic de război. Potrivit unor surse, Mieszko I a fost un politician înțelept, un talentat lider militar și un conducător carismatic. El a folosit cu succes diplomația, încheind prima oară o alianță cu Boemia și apoi cu Suedia și cu Sfântul
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]