2,922 matches
-
sociologice” din Occident. Nu ne luăm în serios, nici pozitiv, prin valorificare, nici critic. Izolarea comunicațională a sociologilor este îngrijorător accentuată. Comunitatea sociologilor români este vital fundată pe comunicarea profesională, iar aceasta este dramatic scăzută. Literatura noastră dă impresia de monologuri ale surzilor. Nu avem discuții publice pe problemele esențiale ale societății românești, dar și ale sociologiei noastre. 2. Inflația de publicații. Nu există o statistică a numărului de pagini publicate pe sociolog activ. Impresia mea este că sociologul român cercetător
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
stropiți, ocrotiți și cârmuiți”. Și VIAȚA ELEGANTĂ a izbucnit!... Și s-a avântat, nespus de strălucitoare, nespus de nouă, nespus de veche, nespus de tânără, nespus de mândră, nespus de spilcuită, nespus de Încuviințată, Îndreptată, sporită și reînsuflețită de acest monolog uimitor de moral, religios, monarhic, literar, constituțional, egoist: „Stropesc cu noroi, ocrotesc...” etc. Căci principiile după care se conduc și trăiesc cei care au talent, putere sau bani nu vor semăna niciodată cu cele ce cârmuiesc viața vulgului. Or, nimeni
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
natura lor antisocială, nu se luptă pentru legitimitate, ci luptă una Împotriva celeilalte pentru controlul efemer asupra discursului ritual, care acum nu mai este centralizat și controlat (M. Harkin, 1996, p. 294). Contestarea simbolică a ierarhiilor nu ia forma unui monolog (nu este o simplă inversare a monologului hegemonic al claselor și grupurilor dominante), ci apare ca un dialog polifonic, ca o confruntare a pozițiilor și discursurilor sociale. Într-o analiză detaliată a paradelor carnavalești din New Orleans, G. Lipsitz (1990
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
legitimitate, ci luptă una Împotriva celeilalte pentru controlul efemer asupra discursului ritual, care acum nu mai este centralizat și controlat (M. Harkin, 1996, p. 294). Contestarea simbolică a ierarhiilor nu ia forma unui monolog (nu este o simplă inversare a monologului hegemonic al claselor și grupurilor dominante), ci apare ca un dialog polifonic, ca o confruntare a pozițiilor și discursurilor sociale. Într-o analiză detaliată a paradelor carnavalești din New Orleans, G. Lipsitz (1990, pp. 247-248) identifică mecanismele simbolice prin care
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
până la pastișă, atitudini lirice pașoptiste (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu) sau eminesciene. Legendele lui Bolintineanu sunt și modelul poemelor dramatice închinate lui Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, 1892, și Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, 1908). Poemele, convenționale, notabile totuși pentru fluiditatea monoloagelor versificate, cu unele scene nu lipsite de dramatism, eșuează în cele din urmă în stridente exaltări patriotice. Ușurința de a versifica este vizibilă și în traducerea, în cadențe cam săltărețe, a tragediei Cidul de Corneille, în 1883. Pentru „junimea studioasă
DRAGHICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
promotor al naționalismului. Vârsta înaintată a făcut ca după al doilea război mondial să nu fie adus în fața justiției. C. este fără îndoială printre cei dintâi epigoni eminescieni. În multe dintre „romanțele” sale sună inconfundabilele acorduri ale maestrului. La fel, „monologurile” (Monologul unui calic, Monologul unui vagabond) și Satiră relevă ceva din sarcasmul „scrisorilor” eminesciene, iar ciclul Cogitanda descinde direct din Glossă. Ucenicia la „Contemporanul” nu a rămas nici ea fără urmări. Declarația atee și resentimentul proletar sunt frapante în unele
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
al naționalismului. Vârsta înaintată a făcut ca după al doilea război mondial să nu fie adus în fața justiției. C. este fără îndoială printre cei dintâi epigoni eminescieni. În multe dintre „romanțele” sale sună inconfundabilele acorduri ale maestrului. La fel, „monologurile” (Monologul unui calic, Monologul unui vagabond) și Satiră relevă ceva din sarcasmul „scrisorilor” eminesciene, iar ciclul Cogitanda descinde direct din Glossă. Ucenicia la „Contemporanul” nu a rămas nici ea fără urmări. Declarația atee și resentimentul proletar sunt frapante în unele poezii
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
înaintată a făcut ca după al doilea război mondial să nu fie adus în fața justiției. C. este fără îndoială printre cei dintâi epigoni eminescieni. În multe dintre „romanțele” sale sună inconfundabilele acorduri ale maestrului. La fel, „monologurile” (Monologul unui calic, Monologul unui vagabond) și Satiră relevă ceva din sarcasmul „scrisorilor” eminesciene, iar ciclul Cogitanda descinde direct din Glossă. Ucenicia la „Contemporanul” nu a rămas nici ea fără urmări. Declarația atee și resentimentul proletar sunt frapante în unele poezii. Totuși, ca structură
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
scrutează, în documente, pe teren și în propriile-i trăiri, o cale spre a înțelege misterul „prințului de aur”. Căutarea sfârșește în identificare: protagonistul din planul prezentului interiorizează destinul eroului istoric văzut ca simbol. Compozițional, romanul este conceput ca un monolog interior, formulă adecvată atâta timp cât nu coboară în idealizare naivă și în simplă explicitare. În Capriciu (1972), C. exersează o altă formulă, subsumabilă romanului de analiză psihologică, iar Dumnealui și Eva (1973) e un roman ironic și umoristic. Scriitorul reia și
CUZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
dintre realitate și imaginație într-o construcție complexă și flexibilă. Dovedind spirit și virtuozitate tehnică, autorul are gustul experimentului literar și pare la fel de stăpân pe mijloacele sale când descrie scene naturaliste sau când recurge la analize psihologice minuțioase, în lungi monologuri interioare de tip joycean. Nu lipsită de calități estetice, dar marcată ideologic se dovedește a fi piesa Credința (1980; Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei Române), scrisă parțial în maniera lui Brecht. Recurgând la procedeele teatrului în teatru și ale colajului istoric
COJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
salon. Pentru opera bufă Hatmanul Baltag (1884), cu muzică de Eduard Caudella, C. a scris textul în proză, iar Iacob Negruzzi, versurile. „Instantaneul” Începem!... (1909) are un caracter ocazional, fiind destinat a marca inaugurarea Companiei Davila. Se adaugă Modern, un monolog burlesc, și alegoria 100 de ani, „revistă istorică națională a sec. XIX”, de fapt o însăilare de versuri și proză din autori români. Ca traducător de opere dramatice, în afară de Roma învinsă de A. Parodi, C. a mai realizat versiunea românească
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
ideii de ficțiune. Cartea abundă în definiții concentrate, spirituale, ironice, solemne, ocolind cărările deja bătute, despre „eseu”, „poezie”, „act creator”, „frumos”, „estetica limbajului”. Aserțiunile, oricât de șocante, se sprijină pe un temenic arsenal teoretic. Dacă romanul Oglinzile sparte este un monolog despre existență, iar Literatura. Povestea unei ficțiuni, un monolog despre creația artistică, Nedespărțirea de Borges (2000) este un monolog pe tema cunoașterii omului contemporan din perspectiva conștiinței lui. Apelul la numele scriitorului argentinian corespunde unei subtile complementarități, sugerând o autorizare
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
ironice, solemne, ocolind cărările deja bătute, despre „eseu”, „poezie”, „act creator”, „frumos”, „estetica limbajului”. Aserțiunile, oricât de șocante, se sprijină pe un temenic arsenal teoretic. Dacă romanul Oglinzile sparte este un monolog despre existență, iar Literatura. Povestea unei ficțiuni, un monolog despre creația artistică, Nedespărțirea de Borges (2000) este un monolog pe tema cunoașterii omului contemporan din perspectiva conștiinței lui. Apelul la numele scriitorului argentinian corespunde unei subtile complementarități, sugerând o autorizare literară și rezumând un crez. Personalitatea lui Borges trece
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
creator”, „frumos”, „estetica limbajului”. Aserțiunile, oricât de șocante, se sprijină pe un temenic arsenal teoretic. Dacă romanul Oglinzile sparte este un monolog despre existență, iar Literatura. Povestea unei ficțiuni, un monolog despre creația artistică, Nedespărțirea de Borges (2000) este un monolog pe tema cunoașterii omului contemporan din perspectiva conștiinței lui. Apelul la numele scriitorului argentinian corespunde unei subtile complementarități, sugerând o autorizare literară și rezumând un crez. Personalitatea lui Borges trece prin cărțile lui C. cu fabulosul determinărilor profunde ale gândirii
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
lirică și barocă a unui tânăr moralist sastisit deja de filosofie și, mai ales, de filosofi: „Filosofii sunt prea orgolioși pentru a-și mărturisi frica de moarte [...] este o prefăcută seninătate în considerațiile lor asupra morții.” Cartea - în fapt un monolog - cuprinde 41 de fragmente care, în esență, întorc pe dos toate ideile primite, valorile acceptate. De la existență la religie, totul este pus în discuție. O propoziție, aleasă la întâmplare: „Faptul că exist eu dovedește că lumea n-are nici un sens
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
în întregime”; „prima și ultima-nvățătură e moartea”; „numai cel ce ignoră știe să uite”. În Manualul bunului singuratic (1997), sunt cultivate strategii lirice diverse: de la nostalgia cuvântului primordial la sublimarea metaforică și aforistică concentrată, de la sentență la parabolă și monolog, de la notația concentrată la invocația amplă. Retractilitatea contemplativă se întâlnește cu firescul răbufnirilor de orgoliu poetic, descinderile în necunoscut își găsesc reversul într-o profundă stare de însingurare, iar aceste două pulsiuni opuse sunt conciliate în intensitatea emoțională a versurilor
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
1975) echivalențe în românește din poezia clasică a lui Bialik, Alterman, Rahel și Lea Goldverg. Antologia La marginea cerului (1981) este o selecție din lirica israeliană actuală - Haim Guri, Iehuda Amihai, Natan Zah, Dalia Ravicovici, alături de alte voci reprezentative ale monologului aspru și dramatic al luptelor cu eul și cu realiile. SCRIERI: Femios, București, 1969; Pașaport pentru moarte (în colaborare cu Ion Maximilian), București, 1970; Acuaforte (în colaborare cu Ion Maximilian), București, 1971; Detectivul duce tava (în colaborare cu Ion Maximilian
COSTIN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
Gh. Crăciun, Simbolismul bacovian de la conformism la erezie, ST, 1995, 3; Agatha Grigorescu-Bacovia, George Bacovia. Posteritatea poetului, București, 1995; Ioan Milea, Lecturi bacoviene și alte eseuri, București, 1995, 7-87; Pop, Recapitulări, 12-21; Popa, Estuar, 64-71; Ion Deaconescu, George Bacovia sau Monologul pe mai multe voci, Iași, 1996; Lucian Tamaris, Plânsul lui Bacovia. O interpretare psihanalitică, București, 1997; Daniel Dimitriu, Bacovia după Bacovia, Iași, 1998; Dicț. analitic, I, 216-219, 256-259, II, 328-329, III, 350-352, IV, 14-15, 98-100, 150-153; Liviu Chiscop, Paharul cu
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
amplă compoziție pledând pentru ideea de unitate națională, este declarată „dăunătoare” de autoritățile maghiare, care ordonă, în 1914, arestarea autorului. Cu toții una, poezie frecvent republicată între 1914 și 1945 (uneori și cu alte titluri), omagiază jertfele ostașilor români. Inclusă ca monolog al lui Zefir în Trandafirii roșii, declanșa, la fiecare reprezentație, manifestări de entuziasm patriotic. Primele încercări epice ale lui B., declamatorii, romantice, sunt găzduite de „Gazeta Transilvaniei” (1900). Va continua să publice, în diferite periodice, cu deosebire proză scurtă, în
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
Acțiunea din Se face ziuă, plasată „în ultima noapte a anului 1784”, surprinde un moment din răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Piesa este mai mult una de comentariu și de atmosferă, decât de acțiune. Sunt vizibile, în câteva monologuri, influențe din teatrul lui Delavrancea. Dacă, în pofida popularității de care s-a bucurat, Se face ziuă a alunecat în uitare, Trandafirii roșii (1915), scriere dramatică în trei acte și în versuri, cu o carieră scenică remarcabilă, se bucură încă de
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
întregul limbaj al piesei, orientat către declamația pompoasă. A doua tragedie, Amilcar Barca, generalisim al Cartaginei (1894), a împrumutat subiectul din romanul lui Flaubert, Salammbô. Încercând să compună o piesă de meditație, autorul nu realizează decât o firavă însăilare de monologuri. Ceva mai reușită, Silvina Doamna (1897) reia subiectul unei piese mai vechi, Despina, reprezentată cu peste douăzeci de ani mai înainte. Prefigurare a Doamnei Clara din Vlaicu-Vodă a lui Al. Davila, eroina continuă șirul unor personaje tradiționale ale teatrului românesc
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
visul tinereții” - temă centrală și în proza de început, în perioada deschisă de volumul Nuvele (1903), care s-ar putea numi „Bassarabescu înainte de Bassarabescu”. În afară de nuvele și schițe, a mai scris parabole pentru copii, note de călătorie, poeme în proză, monoloage satirice și epigrame sălcii. Două comedioare de Georges Courteline, Taina familiei și Liniștea casei, traduse de el, au fost puse în scenă în stagiunea 1908-1909. Comedia Ovidiu Șicană (1908) este o adaptare liberă după La Farce de maître Pierre Pathelin
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
parte sunt inserate numeroase epistole ce denunță întâmplări din culise. Scrisorile substituie povestirea autorului. Textul Istoriei ieroglifice e împânzit de apologuri cu tâlc, de factură orientală. Discursurile personajelor sunt reproduse în stil direct sau rezumativ asumate de autor, mai ales monologurile. Se ivesc din când în când pagini cu rimă interioară de o mare frumusețe poetică, precum Elegia Inorogului sau caracterizarea aceluiași psalmodiată de un alt personaj. Fondul de înțelepciune nu se rezumă la cele 760 de sentenții anunțate pe copertă
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
ultimul act, a novelei lui Negruzzi. ACTELE 1, 2, 3, Uzurparea tronului. Luarea în căsătorie a Rocsandei. Tăierea boierilor. Act IV Scena ult[imă] Alecsandru se roagă să-l călugărească și apoi moare. Act V 1. Călugărul său un inamic - monolog. A căzut. Espunere. 2. Scularea lui și anunțarea că e călugăr. 3. Furia și declararea că e domn. Momentul în care vrea să omoare pe D[oam]na și copilul. 4. Mitropolitul o consilie să puie venin. Ea toarnă tremurând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
culme. Devine gelos - Ivirea lui Despot Vodă - Despot Vodă ca epizod înlăuntru*. Alex[andru] revine. Timon, partea a doua. X Ruxanda Doamna. Bogdan orb, caracter blând,.... Stingerea neamului Mușatin. II 1 2286 CATILINA .................... CATILINA E-un vierme-n planul lumei... Monolog: Răutatea și egoismul conduc; popoarelor - izvor de mărire și de decădere. CIC[ERO] Se face că e ademenit de vorbele lui Catilina pentru a-l fulgera în urmă. [CICERO] Aici e Roma eternă, tu - trecător. AMANTĂ Freja, o sclavă din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]