1,878 matches
-
pe terasă, era inutil să protestezi cu Buonocore, un tip Îngâmfat care se credea Dumnezeu pe pământ, dar apoi mama Îi luase cu ea și nu i-a mai văzut nimeni. Dar astea nu sunt voci de copii. Un cântecel monoton, psalmodic. Un bărbat, fără Îndoială. Poate că Buonocore e beat mort și nu e În stare să răspundă la telefon sau să deschidă nenorocita asta de ușă. Poate că se jucase cu pistolul din dotare și a tras un foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mecanic: mama! mama! mama! Pentru ea, acest cuvânt nu mai avea nicio semnificație. Ploaia își continua repertoriul, deși vântul se mai domolise nițel. Drumul îngust devenise pustiu. Doar o fetiță de zece ani și un câine mare, lățos tulburau noaptea monotonă de toamnă. Pățeau alături ca doi vechi prieteni pe care îi aștepta un drum lung. Gândul nebunesc care îi străbătu pentru câteva secunde mintea se risipi. Se maturizase brusc, privind viața cu alți ochi. Tata avea acum nevoie de sprijin
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că venea din adâncuri, nea desfătat pe tot drumul de apă. Era muzica valurilor. Dacă nu ai iubi nespus marea, dacă nu ai fi ochi și urechi la detaliile din jurul tău, ai spune că o plimbare pe apă este destul de monotonă. Nu este deloc așa. Am fost foarte atent la cei din jurul meu. Voiam să văd cum reacționează turiștii la tot ce este atât de diferit pe apă. Cineva a fotografiat continuu, aveam impresia că nu mai are vreme să mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pământului mă trezește din visul meu... O ultimă strigare de lumină, o rază de pasiune și totul se ascunde în umbra nopții! E ireal! Câtă durere, chin, jale! Departe, se vedea satul ca într-o ceață subțire învăluit de cântecul monoton al orologiului din sat care anunță venirea nopții. Dar această dură neliniște este potolită de revărsarea feerică a luminii lunii palide și ivirea stelelor aurii pe cer ca un zbor luminos. Mă întorc într-o parte și văd cum florile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
toate jucăriile din pluș pe care le văd in magazine. Dar nu aceasta este singura explicație... Tu te-ai gândit vreodată serios la acest lucru? Vei deveni adult. Ești pregătit să lași toate aceste lumi ale copilăriei pentru o lume monotonă si ostilă, unde nimeni nu se mai bucură de viață? Eu m-am străduit mult să caut explicații și am să-ți dau răspunsuri la toate aceste întrebări. Să spunem că tu ești o stea, care acum, în primul capitol
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În brațele lui David; buzele lor erau apropiate. Lungit sub cort, Michel așteptă zorile. Spre sfârșitul nopții izbucni o furtună violentă și fu surprins să constate că-i era puțin frică. Apoi cerul se liniști, Începu să cadă o ploaie monotonă și lentă. Picăturile loveau cu un zgomot surd pânza cortului, la câțiva centimetri de fața lui, dar el era la adăpost. Avu dintr-o dată presentimentul că toată viața lui va semăna cu momentul acesta. Va cunoaște emoțiile omenești, uneori va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nevoie de cinci persoane ca să-l imobilizeze. În aceeași seară, era internat În spitalul psihiatric din Angoulême. Bruno se trezi brusc pe la ora trei, ieși din cort; era scăldat În sudoare. Campingul era liniștit, era lună plină; se auzea orăcăitul monoton al broaștelor. Pe malul lacului, Bruno așteptă să se facă ora pentru micul dejun. Înainte de zori, i se făcu puțin frig. Atelierele de dimineață Începeau la ora zece. Pe la zece și-un sfert, se Îndreptă spre piramidă. Ezită la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
promise că va veni. Era sâmbătă, 1 august. 9 Contrar obiceiului său, Bruno o luă pe drumuri lăturalnice. Puțin Înainte de Parthenay, făcu o pauză. Simțea nevoia să se gândească; da, dar În fond, la ce? Se oprise În mijlocul unui peisaj monoton și calm, lângă un canal cu apa aproape nemișcată. Plante acvatice creșteau sau putrezeau, era greu de spus. Liniștea era tulburată de vagi țârâieli - În aer erau, probabil, insecte. Se lungi pe taluzul ierbos, remarcă un foarte slab curent acvatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care hăcuiseră și Înfulecaseră o handicapată mintal - era ceva mai palpitant, totuși. La sfârșitul fiecărei ședințe, mă sfătuia să fac sport, o obsesie a lui - el Însuși, trebuie spus, Începea să facă burtă. În fine, ședințele era agreabile, dar cam monotone; singurul lucru ce-l Înviora un pic era tema relațiilor dintre mine și părinții mei. La Începutul lui februarie, i-am povestit o Întâmplare cu adevărat interesantă. Era la Mai Lin, În sala de așteptare; intrând, m-am așezat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
traversează în fugă drumul, se oprește și ne privește cu doi ochișori galbeni imenși, după care dispare după gardul viu. — Și cum e bocetul ? zic. — Cam așa ceva. Își drege glasul, după care începe să cânte cu voce joasă, tristă și monotonă. Vai, vai. S-a dus, bietul de el. Îmi dă ghes un râs nebun, dar fac eforturi să mă abțin. — Și dacă e vorba de o femeie ? — Bună întrebare. În acest caz, cântăm un alt bocet. Trage aer în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tot bălmăjește tipul ăsta În costum gri, de lîngă mine. Plus că am uitat deja cum Îl cheamă. Și am făcut cunoștință cu el abia acum zece minute. — Noi credem În alianțele logistice formative, spune, cu o voce nazală și monotonă, atît above, cît și below the line. — Categoric! răspund cu Însuflețire, de parcă aș vrea să spun: Nu asta face toată lumea ? Logistice. Adică cum ? O, Doamne. Dacă mă Întreabă ? Nu fi proastă, Emma. N-o să te Întrebe din senin „Ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
CU VOAL: Unde scrie că e interzis fumatul? Eu nu văd să scrie nicăieri că e interzis fumatul. BĂRBATUL CU ZIARUL: După câte văd aici nu e interzis nimic. D-aia ne-omoară dumnealui cu violoncelul. (Pauză. Nervozitate crescândă. Melodia monotonă și obsedantă pare că pătrunde sâcâitoare până la oase.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, eu zic că trebuie să facem ceva. Doar n-o să putem aștepta toată viața în halul ăsta. BĂTRÎNUL CU BASTON: Mai ai puțină răbdare. O să obosească el până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
decât ar fi presupus simpla dorință de-a prosti un nătărău. Tocmai pozam pentru acest portret când a venit Jones să mă viziteze. Kraft vărsase o sticlă cu terebentină. Am deschis ușa să iasă mirosul. Și o foarte stranie cântare monotonă a început să vină plutind în sus pe casa scărilor și prin ușa deschisă. Am ieșit pe palier și m-am uitat în jos peste balustradă la spirala de stejar și ipsos a casei scărilor. Tot ce-am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
persoane - mâini care se mișcau în sus pe balustradă. Grupul se compunea din Jones și trei prieteni. Cântarea stranie era corelată cu înaintarea mâinilor. Mâinile avansau cam un metru în sus pe balustradă, se opreau și atunci începea cântarea. Cântarea monotonă era o numărătoare gâfâită de la unu la douăzeci. Doi dintre însoțitorii lui Jones, garda de corp și secretarul lui, erau cardiaci. Pentru a-și împiedica bietele inimi să explodeze, ei se opreau la fiecare câteva trepte și își cronometrau odihna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ai Constituției Americane de către răposatul August Krapptauer, pivnița doctorului Lionel J. D. Jones, D.C.D., D.T. Undeva, sus, mergea o presă care tipărea exemplare din Luptătorul creștin alb. Dintr-o altă încăpere de undeva din pivniță, insuficient izolată fonic, veneau împușcăturile monotone de la un antrenament de tir. După bătaie, primul ajutor îmi fusese acordat de tânărul dr. Abraham Epstein, doctorul din clădirea unde locuiam eu, cel care constatase moartea lui Krapptauer. Din apartamentul lui Epstein, Resi îl chemase la telefon pe dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de vină era contrastul dintre adresa din Chiswick de unde mă luase și destinația din Holloway, ca să nu mai zic de rochia mea elegantă și etola din blană falsă. De obicei, ținuta mea era suficient de neglijentă încât fațada din beton monotonă, fără ferestre, a studioului să pară cel puțin un acoperiș plauzibil deasupra capului cuiva care arăta ca mine, oricât de profund neprimitor ar fi fost ca locuință. La început, șoferul m-a întrebat, cu o expresie șireată, dacă vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Se gândi la cei o sută de mii de oameni ieșind de la lucru, vârâți în paltoane cenușii, cu ochii în pământ și zoriți, înțepeniți de frig, sufocați de fum, înghesuiți în fața ușilor de la metrou și de la autobuze, blestemând fiecare gest monoton și repetat de mii de ori în viața lor; și atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier“ a după-amiezii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
proastă - cea „înaintată“. Cină frugal, se spălă în lagună, potrivi cu grijă perdeaua de trestii care lăsa să treacă aerul, apărându-l de liliecii-vampiri, și, după alte cinci minute de lectură, stinse lumânarea și adormi. Afară, broaștele începuseră o simfonie monotonă, întreruptă doar de cântecul „bombardierelor“, de chemarea la împerechere a unei bătrâne curci și de mârâitul, îndepărtat, al unui tânăr jaguar. În aer plutea miros de frică. Nu era adus de briză, în dimineața liniștită nu se simțea nici o adiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu-i trecea prin minte să comenteze decizia vecinului său. La început, a fost ca un bâzâit de țânțar. Apoi, îi aminti de huruitul înăbușit al unui avion zburând jos, dar, încetul cu încetul, sunetul ca un „puf-puf“ devenea din ce în ce mai monoton, mai tare, mai clar. Își ridică privirea. La vărsarea râușorului, stârci și papagali se înălțau în zbor, speriați de zarva ciudată ce cotropea selva, și vreo sută de „maimuțe-păianjen“ fugiră din ramură în ramură, zbierând isterice. Minutele, secundele deveniră infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lagună și lăsă ca cealaltă să ardă câteva minute, până când ploaia, furioasă, îl transformă în cărbune întărit. Într-o dimineață, un soare violent dădu o crâncenă bătălie ca să se impună; scoase sclipiri din lagună, pictă selva în culori, transformă cenușiul monoton al orizontului în mii de culori verzi, diferite, și începu să usuce pământul luminișurilor, dar strădania lui a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile întregi, pentru săptămâni, pentru luni, fără ca nimeni și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-l obișnuiască, îl mâncau, și cu asta, basta. Sări din hamac, se dezmorți icnind și se îndreptă spre mal să se spele pe față. Un grup de copii, stând pe vine la umbra unui frumos mahon, ascultau atenți îngânarea monotonă a unui bătrân și, apoi, o repetau, cuvânt cu cuvânt. Era o școală a selvei, Universitatea yubani-lor, unde bunicul le povestea copilașilor tot ce știa despre lume, cunoștințe de care ei vor avea nevoie mai târziu ca să se descurce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Mirosul dens al tropicului era diferit, închis acolo, prizonier între pereții coșcoviți și cenușii; căldura umedă devenea apăsătoare, îmbibând trupul într-o sudoare ce părea că ia naștere chiar din oase, iar de la parter venea hărmălaia dezacordată a unei cumbia monotone și obsedante, cu vorbe porcoase și instrumentație ordinară. Începu să blesteme în gând momentul în care s-a lăsat vârât într-o încurcătură care îl împiedica să doarmă în coliba lui din lagună, prin care trecea mereu o adiere fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vreo cincisprezece ani când l-am citit, eram un băiat romantic și mi s-a părut cea mai frumoasă declarație de dragoste care putea exista - își fixă ochii în tavanul avionului, își încruntă sprâncenele reamintindu-și și recită cu voce monotonă: „Pământul tribului crow se află exact în locul cel mai potrivit. are munți înzăpeziți și văi însorite, tot felul de clime și recolte bune. Când vara pârjolește pășunile, refugiul lui e în aerul curat, la poalele munților, cu râuri cristaline și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
clipe și reveni la colibă. Desprinse de pe o grindă cearșaful vechi, o acoperi pe fată și luă pe sus trupul ușor. Căpetenia tribului și femeile îl priviră în tăcere. Când ieși cu povara și se îndepărtă, încetară să mai îngâne monoton și se întoarseră la ocupațiile lor, încheind chestiunea. A fost un marș greu, deschizându-și drum pe poteca îngustă, împiedicându-se de rădăcinile pe care nu reușea să le vadă, fiindu-i peste putință să dea de o parte tufișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și le făcu un semn ajutoarelor sale, care apucară toți patru un enorm recipient de lut și se îndreptară spre malul mlaștinii. Începură să-l umple cu căușul mâinilor și de fiecare dată când o făceau repetau o ciudată îngânare monotonă. — Ce spun...? — „Umplu vasul cu apa lui güio“, îl lămuri José Correcaminos. Este formula magică... Aburul pestilențial al anacondei va alunga spiritele care încă mai caută să se răzbune. Spiritele par deja biruite când îi permit lui Xudura să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]