1,270 matches
-
919-934)). 59 Mă tem că este destul de probabil că politica lui Williams, un gânditor extrem de atent și pătrunzător în alte ocazii, de a nu elimina orice echivoc în interpretarea tezei "priorității moralului asupra politicului", a fost, precum și în cazul altor moraliști, una intenționată (fapt ce nu constituie, în mod evident, o practică filosofică respectabilă). 60 Eva Erman și Niklas Möller, "Political Legitimacy in the Real Normative World: The Priority of Morality and the Autonomy of the Political", în British Journal of
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
observații ridică importante semne de întrebare și asupra definirii moralismului - sau cel puțin a unei versiuni a lui - drept "derivarea de prescripții politice din idealuri etice pre-politice" (Rossi și Sleat, "Realism in Normative Political Theory", p. 689). Pe lângă faptul că moraliștii - sau cel puțin moraliștii pe care îi critică de obicei realiștii - nu prea scriu pe tema "prescripțiilor politice" pe care le implică "idealurile lor etice pre-politice", ei nu împărtășesc opinia, așa cum sugerează această definiție, că "prescripțiile politice" (sau, în termenii
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de întrebare și asupra definirii moralismului - sau cel puțin a unei versiuni a lui - drept "derivarea de prescripții politice din idealuri etice pre-politice" (Rossi și Sleat, "Realism in Normative Political Theory", p. 689). Pe lângă faptul că moraliștii - sau cel puțin moraliștii pe care îi critică de obicei realiștii - nu prea scriu pe tema "prescripțiilor politice" pe care le implică "idealurile lor etice pre-politice", ei nu împărtășesc opinia, așa cum sugerează această definiție, că "prescripțiile politice" (sau, în termenii lui Cohen, regulile de
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Hurka. 32 Jonathan Floyd, "Should Political Philosophy be more Realistic?", în Res Publica 16, 3 (2010), pp. 337-347. 33 Mai mult, unii realiști (i.e., Mark Philp) au atras ei înșiși atenția asupra faptului că realismul este - și trebuie să fie - moralist în acest sens și - ca atare - că antimoralismul realist nu trebuie înțeles și ca anti-utilitarism sau anti-consecințialism (Mark Philp, "Realism without Illusions", în Political Theory 40, 5 (2012), p. 633). Vezi, în această chestiune, și Hans-Jörg Sigwart, "The Logic of
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
B. Guy Peters și Jon Pierre (Palgrave Macmillan, Londra, 2015), pp. 136-147). Cele mai interesante întrebări în acest context sunt însă următoarele: au oare realiștii, în baza unei simple diferențe metodologice în fundamentarea teoriilor lor, mult mai multe șanse decât moraliștii de a avea un impact "aici și acum" asupra politicienilor? Nu este oare aceasta o asumpție sau expectație nerealistă? Să ne reamintim de teoria "selectoratului" dezvoltată de Bruce Bueno de Mesquita și colaboratorii săi (Bruce Bueno de Mesquita, Alastair Smith
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și James D. Morrow, The Logic of Political Survival (MIT Press, Cambridge, 2003)). Dacă această teorie este corectă, șansele realiștilor de a influența "aici și acum" deciziile politicienilor sunt, de fapt, tot atât de mici (i.e., aproape nule) ca și cele ale moraliștilor (vezi și supra, primul capitol, nota 71). În acest context, opinia lui Matt Sleat (din "What Is Realism For? Recovering the Intellectual Context of Political Realism", Draft, 2015, https://sheffield.academia.edu/ MattSleat, p. 1), potrivit căreia adoptarea realismului "îi
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Dreptatea ca echitate se focalizează asupra politicului (sub forma structurii de bază), care nu reprezintă decât o parte a domeniului moralului" (John Rawls, Justice as Fairness: A Restatement (Belknap Press, Cambridge, 2001), p. 14). 18 De vreme ce cei mai mulți dintre filosofii politici moraliști sunt adepți ai ceea ce John Rawls a numit "liberalism comprehensiv", i.e., își întemeiază (și consideră că sunt îndreptățiți să-și întemeieze) teoriile politice în baza unor concepții morale particulare despre ceea ce face ca o viață să fie lăudabilă, înfloritoare sau
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
comprehensiv", i.e., își întemeiază (și consideră că sunt îndreptățiți să-și întemeieze) teoriile politice în baza unor concepții morale particulare despre ceea ce face ca o viață să fie lăudabilă, înfloritoare sau valoroasă. Altfel spus, în termenii lui Robert Talisse, cei mai mulți moraliști se încadrează în "tradiția modernă a filosofiei politice care, de la Locke, Montesquieu, Rousseau, Hume, Smith, Jefferson, Kant sau Mill și până astăzi, este unită în concepția potrivit căreia există o justificare morală solidă pentru liberalism" (Robert B. Talisse, Democracy and
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
problemele ridicate de condițiile dezacordului rezonabil generalizat Cea de a doua întrebare ce ar putea fi ridicată cu privire la argumentul lui Waldron este aceea dacă dezacordul din cadrul societăților liberale este atât de generalizat pe cât presupune el, alături de mulți alți liberali, fie moraliști, fie realiști. David Miller pare să creadă că o astfel de poziție exagerează dimensiunea dezacordului rezonabil din cadrul societăților liberale. Din punctul său de vedere, ideea dezacordului rezonabil generalizat este doar rezultatul luării mult prea în serios a luptelor pentru putere
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
moralismului este "sever incorectă", că realiștii tind "să interpreteze în mod greșit obiectivele, susținerile, ambițiile și metodele curentelor de opinie din teoria politică pe care le critică" și că "multe dintre obiecțiile realiste sunt obiecții împotriva unor poziții pe care moraliștii nu le împărtășesc" (Maynard și Worsnip, "The Realist Narrative"). 34 Mă refer aici la Edward Hall și la argumentarea sa din "The Limits of Bernard Williams's Critique of Political Moralism", în Ethical Perspectives 20, 2 (2013), pp. 217-243, invocată
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și în una dintre notele de subsol din finalul primului capitol. 35 De altfel, nu spun nimic nou dacă amintesc că, în ciuda legitimării lor pe căi diferite - argumentarea de tip instrumental vs. argumentarea prin apel la anumite teorii morale ideale -, moraliștii și realiștii (cu orientări politice similare) ajung adeseori la exact aceleași recomandări pe termen scurt sau pe termen lung pentru practica politică. Realiștii și moraliștii "de stânga" argumentează pentru (aproximativ aceleași) politici publice sau idealuri de organizare politică "de stânga
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
căi diferite - argumentarea de tip instrumental vs. argumentarea prin apel la anumite teorii morale ideale -, moraliștii și realiștii (cu orientări politice similare) ajung adeseori la exact aceleași recomandări pe termen scurt sau pe termen lung pentru practica politică. Realiștii și moraliștii "de stânga" argumentează pentru (aproximativ aceleași) politici publice sau idealuri de organizare politică "de stânga", în vreme ce realiștii și moraliștii "de dreapta" argumentează pentru (aproximativ aceleași) politici publice sau idealuri de organizare politică "de dreapta". Cea mai bună comparație în acest
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
orientări politice similare) ajung adeseori la exact aceleași recomandări pe termen scurt sau pe termen lung pentru practica politică. Realiștii și moraliștii "de stânga" argumentează pentru (aproximativ aceleași) politici publice sau idealuri de organizare politică "de stânga", în vreme ce realiștii și moraliștii "de dreapta" argumentează pentru (aproximativ aceleași) politici publice sau idealuri de organizare politică "de dreapta". Cea mai bună comparație în acest sens mi se pare comparația între John Rawls (A Theory of Justice. Revised Edition (Belknap Press, Cambridge, 1999) sau
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
10.1177/1755088215626738) și Baderin, "Two Forms of Realism". Dacă am înțeles bine, și cred că am înțeles bine, Baderin, care oferă cea mai atentă și detaliată analiză a obiecției, a argumentat, în esență, că ea denaturează felul în care moraliștii înțeleg statutul teoriilor lor (și modul în care acestea "rezolvă" dispute sau conflicte de opinie între cetățeni) în relație cu politica democratică, sprijinindu-se pe o imagine caricaturizată a acestora ca filosofi râvnind, cu aroganță și lipsă de respect pentru
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Dinu Murguleț pentru a-i deposeda de pământ. Dacă Tănase Scatiu evoluează în capodopera Viața la țară, el își va întregi profilul în volumul următor care-i poartă numele (Tănase Scatiu). Ca și Filimon, Duiliu Zamfirescu dovedește remarcabile calități de moralist, sancționându-și personajul cu severitate. Tănase este brutal, vulgar, insensibil, venal. El este dominat de un singur țel: averea, parvenirea. Îi dă bani cu camătă chiar lui Mihai, ruda lui, pentru a-i acapara averea. Prin acest prim roman ciclic
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
supratitlul Arabescuri este o relatare cu momente patetice, de exaltare romantică (sub influența lui Lamennais și Mickiewicz), despre trimiterea în exil a unor fruntași pașoptiști. V. e un cozeur fin, adesea spiritual, cu fraza ușoară și elegantă, cu ochi de moralist. Așa se înfățișează el cititorilor revistei „România literară” în două corespondențe literare, O duminică în Paris și O plimbare la băile din Pirenei (1855). Interesat de teatru, în special ca traducător, încearcă, într-un articol de oarecare finețe disociativă, Cugetări
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
partidul a format-o la „cursuri serale”. în Gândirea captivă Czeslaw Milosz îi împarte pe acești scriitori în patru tipuri. „A” (Andrzejewski) caute să domine spiritele; el ar fi preferat purpura cardinalilor, dar trebuie să se mulțumească cu rolul de moralist în slujba partidului: admirator în taină al ordinii al cărei călugăr-soldat s-ar vrea, el să mândrește cu propriu-i servilism și cere mereu mai multe constrângeri. „B” (Borowski) e prototipul acelor tineri „contaminați de moarte” în timpul ocupației naziste; acolo
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Astfel, Jean Jaurès, nu foarte marxist totuși, desemnează în 1901 socialismul ca pe voința de „a-i substitui capitalismului comunismul de producție”, în sensul de colectivizare a mijloacelor de producție. Sunt date uitării atacurile lui Marx împotriva „socialismului idealist și moralist” al lui Proudhon, împotriva „colectivismului insurecțional” al lui Bakunin sau „socialismului de stat” al lui Lassalle. Afișarea unui marxism deschis „aranjamentelor” ideologice lasă să se creadă, un timp, în reconcilierea curentelor politice provenite din Internaționala I și a II-a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Oricât de mult din teoria realismului politic ar fi fost greșit înțeleasă și interpretată, nu este contestată atitudinea sa intelectuală și morală specifică în chestiunile politice. Din punct de vedere intelectual, realistul politic susține autonomia sferei politice, așa cum economistul, juristul, moralistul le susțin pe ale lor. Gândește în termeni de interes definit ca putere, așa cum economistul gândește în termeni de interes definit ca bogăție; juristul se raportează la conformitatea acțiunii cu regulile legale; moralistul, la conformitatea acțiunii cu principiile morale. Economistul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
susține autonomia sferei politice, așa cum economistul, juristul, moralistul le susțin pe ale lor. Gândește în termeni de interes definit ca putere, așa cum economistul gândește în termeni de interes definit ca bogăție; juristul se raportează la conformitatea acțiunii cu regulile legale; moralistul, la conformitatea acțiunii cu principiile morale. Economistul se întreabă: „Cum afectează această politică avuția societății sau a unei părți din ea?”. Juristul se întreabă: „Se conformează această politică regulilor dreptului?”. Moralistul: „Este această politică în acord cu principiile morale?”. Iar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
juristul se raportează la conformitatea acțiunii cu regulile legale; moralistul, la conformitatea acțiunii cu principiile morale. Economistul se întreabă: „Cum afectează această politică avuția societății sau a unei părți din ea?”. Juristul se întreabă: „Se conformează această politică regulilor dreptului?”. Moralistul: „Este această politică în acord cu principiile morale?”. Iar realistul politic se întreabă: „Cum afectează această politică puterea națională?” (sau a guvernului federal, a Congresului, a partidului, a agriculturii, după caz). Realistul politic nu ignoră existența și importanța standardelor de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de stat nu vor găsi tot timpul un ecou favorabil în mentalitatea populară. El trebuie să gândească în termenii interesului național, conceput ca putere între alte puteri. Nerealizând distincția subtilă a gândirii decidentului, mentalitatea populară gândește deseori în termenii simpliști, moraliști și legaliști, ai binelui și răului absolut. Omul de stat trebuie să aibă în vedere perspectiva pe termen lung, acționând încet și indirect, plătind cu mici pierderi obținerea marelui avantaj; trebuie să fie capabil să temporizeze, să ajungă la compromisuri
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sau africanul, „viclean, leneș, neglijent” și care „este condus de voința arbitrară a stăpânilor săi”. În momentul În care, În celebra sa lucrare despre Originea speciilor (1859), Darwin ridică problema hibridității (capitolul VIII), el menționează opinia comună a naturaliștilor și moraliștilor, conform căreia „Încrucișările Între specii diferite au fost anume afectate de sterilitate pentru a Împiedica Încurcarea tuturor formelor de viață”. El pare să adopte astfel o argumentație foarte veche, ce conferă conținut moral și filosofic unei constatări care este pur
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și istorie ar fi incompletă fără a-l menționa pe Karl Barth, socotit cel mai important teolog al secolului al XX-lea. Dezamăgit de teologia protestantă liberală, care punea accent pe "viața interioară a lui Iisus", redus la statutul de moralist sau iluminat, Barth, sub influența existențialismului lui Kierkegaard, reafirmă teandria lui Iisus, Dumnezeu și om. După ce, încă din 1914, dezavuase sprijinul acordat de numeroși teologi Kaiser-ului, văzând în aceasta falimentul teologiei liberale, Barth publică în 1919 comentariul său la
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și personajele sale. (b) p. 114 în completarea unor rezerve formulate în prefață, referitoare la posibilitățile criticii "biografice", aș menționa cîteva lucrări românești care - transformînd biografia în portret, adică în configurarea unui destin uman, înțeles nu în sensul tipizant al moraliștilor clasici, ci în sensul de cristalizare a unor fapte atît de viață cît si de operă într-o personalitate concretă, urmărită în istoria ei - aduc o profundă cunoaștere, dinăuntru, a scriitorului, și implicit a operei lui, revelîn-du-j unele semnificații secrete
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]