1,744 matches
-
sentimente paternaliste și clasiciste. Este un discurs, cu toate cărțile lumii pe masă, al scriitorului conștient că romanul său se scrie în postmodernitate prin rapel, juxtapunere și aglutinare de fișe de lectură, intuiții, probe de memorie, idiosincrazii, bricolaje în incurabil, morbid, visceral și umoral, totul în lumina obsesiilor sale, a râvnei sisifice de a da un stil și un viitor vieții și morții sale: Chiar de n-aș fi hotărât eu așa, sau n-aș fi voit, scrierea asta trebuia să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și pervers. Puținele referințe subiective, pasionale, patetice chiar (subiectul are 21 de ani) pe adresa Mirandei nu trebuie să ne înșele; ele n-au de-a face cu normale efuziuni afective sau erotice, ci sunt variante din idiomul colecționarului, atașant-științific, morbid, posesiv și expert când vine vorba de raritatea și nuanțele frumuseții unor specii de fluturi țintuiți în insectar. Suntem în Anglia anilor '50. Orfan de tată (alcoolic) și părăsit de mamă (adulteră), Fred este crescut de la doi ani cu severitate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
reface dosarul clinic al abuzivului temnicer, iluminându-i viclenia șantajistă, perversă, frustrările de paria, fixația de a poseda exclusiv exterioritatea delectabilă a viului, prostul-gust sepulcral, mimetismul clișeelor verbale, nevroza de clasă, nevroza sexuală. Un "înger" terorist, ce în numele unei inocențe morbide, nu pregetă să martirizeze o ființă liberă cu proiecte, vitală, o conștiință prodigioasă gată să-și egaleze modelul, celebrul pictor G. P., lider al elitei artistice londoneze. Tentativă de supraviețuire lucidă, dar și testament al profețiilor de moarte și iubire
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
agresivitatea, necurățeniile, bacteriile ș.a.m.d. În fine, își ia inima-n dinți și părăsește camera și clădirea în care locuia, cu gândul să nu se mai întoarcă acolo, persecutat de ideea traiului sub același acoperiș cu acel porumbel. Singurătatea morbidă în care se exilase își spune cuvântul. Jonathan nu avea prieteni, nici iubită, nu comunica decât strict utilitar și profesional, nu îngăduia vreun contact fizic, era de o castitate suspectă în relațiile sale cu ceilalți, având comportament de automat, robot
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lunga epopee a Baaadului, "un veritabil complex al lui Oreste" (?!). Nici vorbă însă de vreo dorință de anihilare sau de agresare a maternității. Dorința de cealaltă ca manifestare perfectă a animei sfârșește, ce-i drept, adesea în reverie întunecată, chiar morbidă: "!să se topească trupul râvnit ca untdelemnul,/ să curgă-ncet spre mine să-mi scalde carnea-n el,/ ca sex matern să mă redea acum și-n ceasul morții mele", citim în Copilăria lui Ario Paradis. Dar fantasma intens erotizată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
San Juan de la Cruz și Tereza de Avila), de poeți damnați precum François Villon, Charles Baudelaire și Lautréamont, de Bacovia, Blaga, Arghezi și Emil Botta, el "alipind nuclee acuzat romantice (care vizează coborârea în sinele ființei, erosul thanatic și mariajul morbidului cu Witz-ul), sentimente tipice lirismului modern (cultivarea absurdului existențial, a metamorfozelor și a "țipătului" în cadre expresioniste, "serializarea" poeziei) și caracteristici de extracție barocă (meraviglia, conceptualism ș.a.m.d.)" (Dan C. Mihăilescu). Într-un mod paradoxal, chiar și originalitatea (totuși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de proporții a fost deseori menționată în literatura de specialitate, preferându-se imaginarul animalier și vegetal 45. Nana este transfigurata în mare zeița care corupe, în sex simbol, într-o iapa de lux pentru cursa, într-o musca de aur morbida în final. Ea canalizează în ființă să de star al Imperiului al Doilea un ansamblu de forțe sociale și sexuale care fac din ea, o biată față din strada la origini, un simbol și un mit. Transformarea femeii pariziene într-
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și Flaubert, a activat după revoluția din 1848, care a marcat eșecul speranțelor populare, si a construit caractere negative, sortite eșecului. 74 Mai trebuie remarcat faptul că, în ansamblul operei lui Zola, puține personaje nu sunt atinse de o pasiune morbida. Fiecare român are o scenă de exces, în care se manifestă pe deplin imaginarul zolist, cum ar fi scenă în care Gervaise în L'Assomoir se deda chefului ce-i aduce pierzania. 75 Termen-cheie al poeticii balzaciene, tipul este definit
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
un rege fără regat, părăsit de apropiați, trădat de fiicele moștenitoare și de supuși. "Nimicul" inaugural al Cordeliei se răsfrînge asupra sa precum un destin de tragedie antică. Bufonul regal singurul care îl mai urmează pe monarh în peregrinările sale morbide îi spune, la un moment dat, stupefiat, eroului: "Eu sînt Bufon. Tu nu ești nimic" (Shakespeare I, 5, 190-1, 1183). În transferul puterii dinspre realitate către reprezentare, protagonistul nu și-a pierdut numai autoritatea de vîrf al piramidei, ci însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în literatura universală. În Studiul introductiv, Liviu Cotrău sublianiază particularitatea lui Poe în contextul veacului al XIX-lea peste Ocean. Subiectele lui "grotești" nu au fost întotdeauna pe gustul publicului (nu foarte pregătit atunci, să recunoaștem, pentru subtilitatea și rafinamentul morbid profesat de autor), iar voluptatea "farselor" literare și publicistice practicate cu unii dintre contemporani i-au adus numeroși inamici. Frecvent, chiar scriitori celebri, din imediata sa posteritate, au avut rezerve vizavi de valoarea intrinsecă a operei poești (Henry James și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scriitori) vădită de Baudelaire pentru goticul poesc duce la o multitudine de tălmăciri ale textelor autorului lui Annabel Lee în limba marii culturi europene a timpului, impunîndu-l atenției unei audiențe elevate, mult mai sensibile la finețea artistică a straniului și morbidului decît americanii secolului romantic. Editorul și traducătorul majorității prozelor din prezentul volum constată fără echivoc: "E foarte probabil ca fără fervoarea fraternă a lui Charles Baudelaire, Stéphane Mallarmé și Paul Valéry, scriitori aflați în căutarea unui spirit tutelar, Poe să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în programele de americanistică de la marile universități din lume, autorul Corbului rămîne cel mai citit și discutat creator de literatură tradițională!) nu pare, neaparat, un accident istoric. Lumea lui Poe devine, avant la lettre, un construct postmodern. În interiorul paradigmelor sale morbide ne regăsim mai convingător decît, poate, bănuim în intimitate. Bibliografie E.A. Poe Masca Morții Roșii și alte povestirii. Schițe, nuvele, povestiri 1831-1842. Traduceri de Liviu Cotrău ș.a.. Ediția a II-a îngrijită (și revizuită), studiu introductiv, note, comentarii de Liviu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ochi nu face decît să stîrnească vechile antipatii și accese de furie. Într-una dintre acestea, încercînd să lovească animalul, fatal, cu o secure, naratorul își va ucide soția, intrigat de interpunerea ei disperată între agresor și victima inițială. Plasticitatea morbidă a descrierii lui nu pare să lase loc remușcărilor: Am îngropat securea în creierul ei" (p.80). De asemenea, cu calmul imperturbabil al criminalului din The Tell-Tale Heart, el ascunde cadavrul în interiorul unui perete gol, din pivniță, tencuind cu măiestrie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
putem susține, pînă la un punct, contra-riul) The Narrative of Arthur Gordon Pym of Nantucket/ Povestea lui Arthur Gordon Pym din Nantucket și The Journal of Julius Rodman/Jurnalul lui Julius Rodman. Ambele opere duc înclinația autorului american către misterul morbid (transformat, în buna tradiție romantică europeană, în sursă de creație estetică exemplară) la un apogeu artistic, constituindu-se în repere fundamentale (în ciuda preferinței criticii mai degrabă pentru epicul poesc scurt!) ale literaturii de peste Ocean. Pym, romanul exotic și prin excelență
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sclavului Babo între el și Cereno, căpitanul american intuiește că la mijloc ar putea fi ceva necurat (mai ales după ce, bărbierindu-l pe Don Benito, Babo a lăsat briciul să alunece încet pe jugulara stăpînului său, în butaforia vagă, dar morbidă, a unei amenințări enigmatice). Ca atare, el simulează părăsirea vasului chilian, oferind totuși, într-o sugestie destul de evidentă, căpitanului sud-american ocazia de a sari în barca sa pentru vînat balene. Cereno nu ezită și, deși rănit de Babo pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rău și devine, în acord cu rigorile umanității, o entitate expusă ambiguităților și contradicțiilor etice), pînă la Bleak House/ Casa umbrelor (parabola sofisticată nu doar a unui sistem juridico-social supus corupției, ci a unui întreg mentalism pernicios ce se hrănește, morbid, din propria sa maladie). Între ele, Great Expectations/ Marile speranțe (reeditat constant și în versiune românească*) ocupă un loc special, deschizînd, după cum voi încerca să demonstrez mai jos, un segment fundamental din istoria romanului european. Apărut între 1860 și 1861
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
locuință, apoi, la insistențele lui Maartens însuși și a soției lui, Katy, ambii atașați afectiv, treptat, de tînărul protagonist, înțelegerea ajunge permanentă). Intrarea lui John în casa lui Maartens are certe conotații inițiatice. Spațiul în cauză pare cînd exotic, cînd morbid, purtînd, în ansamblu, amprenta unei sugestii a descompunerii graduale. Naratorul provine dintr-o familie cu rigori morale majore. Crescut doar de mama vaduvă o femeie ultrareli-gioasă, cu coduri puritane de educație -, John a fost, pînă la vîrsta de douăzeci și opt de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a vorbit despre fondul "intertextual" și "contextual" al acestui roman legat nemijlocit de o povestire a lui Edgar Allan Poe, The Fall of the House of Usher/Prăbușirea Casei Usher. Acolo, un narator își pierdea, similar, identita-tea, intrînd în casa morbidă a gemenilor Roderick și Madeline Usher. Nu numai asemănările de atmosferă (descompunerea, atrofierea decorului) atrag atenția în cele două texte, ci și substratul simbolic. O analiză atentă a cripticei nuvele poești trimite la probabila folosire a opiumului de către narator, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tat ca "real" în roman) trebuie privit cu circumspecție. Ideea a dus la aprecierea controversatului American Psycho (interzis, în unele țări și chiar în unele state americane, pentru violența sa!) drept relatarea ficțională a unui psihopat captiv în interiorul viziunilor sale morbide (Patrick Bateman, naratorul-protagonist, ne povestește, cu amănunte terifiante, multitudinea de crime săvîrșite într-un fel de transă psihotică; funcționar de bancă în timpul zilei, el devine un Mr.Hyde postmodern noaptea, ucigînd femei frumoase, parteneri de afaceri, homeless people, indivizi întîlniți
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
același timp, despre fapte care-ți stăruie în minte de pe vremea adolescenței, această viziune narativă restrictivă mi s-a părut extrem de potrivită /.../." În sfîrșit, ambele "falii" ale narațiunii (obiectul și vocea) reușesc să coaguleze misterul de ansamblu, producînd un spectacol morbid, de comedie neagră. Familia Lisbon practică un izolaționism impropriu vieții de suburbie, în America postbelică. Lumea acestui univers al clasei de mijloc (forța motrice a societății americane, de aproape un secol) e una a spiritului comunitar, a simbiozei și comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
descen dența, cît prin natura sa rebelă, îl consideră absurd și irelevant în raport cu ideea "dragostei de țară" pentru el, o noțiune goală și stupidă!). Alienarea și inadaptabilitatea ajung acum pretexte pentru o investigație mai amănunțită a Los Angeles-ului sordid și morbid, un oraș puțin cunoscut elitelor financiare ale locului sau micilor burghezi americani. Chinaski nu reușește să comunice cu nimeni (în paralel, scrie enorm, în ciuda refuzului constant al editorilor de a-l publica), "retrăgîndu-se" în băutură și intersecții pasagere cu "sufletele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în Marea Britanie și preluarea ei de către Germania (episodul închiderii uzinei din Longbridge, cu toate traumele psihologice și jocurile politice pe care le declanșează în roman, e o aluzie la acest fapt), a tragediei americane de la World Trade Center (ca simbol morbid al debutului unei noi ere, descinsă din recuzita butaforică a "milenariștilor" apocaliptici, eră prezumtiv sîngeroasă) și a începutului războiului irakian (ca premisă a dispariției suveranității Angliei în politica internațională). Ele accentuează starea de "final", de "sfîrșit al istoriei", pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și a iraționalității aparent nemărginite individul poate, ultimativ, supraviețui, fără a-și mutila, în structura sa de adîncime, personalitatea. Moartea pingui nului se încadrează, în opinia unanimă a comentatoriilor (cu precădere occidentali), în profilul estetic al unei "comedii negre", unde morbidul și umorul interacționează cu rafinament. Aș spune că romanul este chiar mai mult decît atît, stabilind filiații discrete, dar vizibile, cu acea atmosferă de suprarealism macabru, nelipsit însă de profunzime filozofică și de intensitate dramatică, din Suflete moarte a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Poe nu sînt deloc întîmplătoare. Se știe că romanticul american s-a căsătorit cu verișoara lui minoră, încălcînd toate convențiile etice ale epocii. Al doilea roman cu încărcătură subliminală erotică, scris de Nabokov, în anii șaizeci, Ada, împinge, cum spuneam, morbidul sexual mult mai departe, trimiterile indirecte la Poe fiind aici și mai intense. Povestea relatată fie neutru, fie sub forma memoriilor protagonistului (psihologul de renume Van Veen), memorii intersectate cu notele Adei sau cele ale unui editor necunoscut se focalizează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
confortabil, ca la poeta congeneră, ci este unul apăsător, închis. Obsesia aceasta pentru drama propriului trup se estompează vizibil, însă, odată cu avansarea în volume. Astfel încât, "Linia vieții (1982) atenuează duritatea și nuditatea emoției, orientându-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine, din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura sentimentului metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama propriului trup, de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]