1,213 matches
-
vaca e bună de muls și a nimănui, s-au organizat în echipe, pe specialități, au furat cum s-ar zice cu metodă, au întocmit chiar o strategie de delapidare profesionistă și igienică, adică în urma furtului rămâne curat ca la morgă. Ideea i-a venit securistului care îi "monitoriza" înainte de revoluție, au avut încredere în el, toată lumea știe că este un om informat, un om foarte serios, temeinic în tot ceea ce face, și teroarea a construit-o cu un fel de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
hotelului, care te poate duce la aeroport, când ai să dorești... Instantaneu, îl înșfăcă, trântindu-l între perne și, ținându-l strâns în brațe, îi comunică înfiorată noutatea: Cât pe ce era să fii dus nu la aeroport, ci la morgă! Nu cu taxiul, ci cu ambulanța: nu știu ce l-a apucat pe bărbatul meu să-mi facă așa o vizită inopinată. Dacă ne prindea în exercițiul funcțiunii, aleluia! Poartă pistolul la el permanent. Și nu ar fi prima dată când umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lumea. Și pe urmă i-am văzut pe stradă. Aveau toți cizme negre și duceau de zgardă câini. ― Asta e tot ce știi? ― Tot. M-am sculat și am dus lada la magazie. Când m-am întors, nu mai aveam morga judecătorului. Ieșisem din rol. ― Azi am terminat cu martorii, fetițo. Mâine voi fi procuror, i-am spus. Voi pronunța rechizitoriul. 16. A doua zi, Eleonora s-a așezat din nou pe aceeași bancă. Am adus din magazie lada care trebuia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
obținând efecte noi, un fel de cine fură azi un ou la nevoie se cunoaște. Într-o lume pe dos, vechile judecăți își pierd sensul, nu vrei să fii surprins.Ă Cum îți așterni... nu s-a potrivit. Depus la Morgă, trupul Astrologului a dispărut! Doar câteva minute fusese lăsat singur! Fereastra avea gratii, ușa - sunt martori - încuiată. Stațiunea e în pericol real. Profeția Cititorului în stele - nemuritor - se poate adeveri oricând. ROMANCIERUL. Idiotul ăsta de Astrolog mi-a încurcat socotelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dispus să audă: „Stațiunea nu va mai dura până la...”. Atât. Și a murit. Cu adevărat; l-au sucit câțiva inși pe toate părțile. Doctorul l-a ascultat cu urechea. Șeful Gărzilor Reunite a decis ca trupul să fie dus la Morgă și a instalat o pază. Carnavalul a început cu o crimă, dar câte festivități grandioase nu încep sau nu sfârșesc la fel? O serbare de nouă zile nu se contramandează pentr-un cap spart. Ministrul Provinciilor a renunțat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vezi cum, fără să fii vinovat de ceva, te învinovățești și de faptul că ești. Petru se simțea parte dintr-un șotron nepășit până la capăt. Trupul: carne, oase, sânge, fire de păr, într-un sac de polietilenă, primul sertar frigorific, morgă, demisol, camera 2, spitalul de urgență, răsucești cheia, apuci de mânerul, tragi spre tine, trupul șotronului un contur de lumină albă deșirat din inima Tatălui: Doamne, m-am născut să fiu al ei, nu al lor. Vine în fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câteva acte de constatare, apoi, împreună cu obștea, a urcat în duba jandarmeriei. Erau triști, abătuți, osteniți, deprimați, erau precum niște sfinți martiri duși spre jertfelnic. Din 25 au rămas 20. Părintele stareț își relaxa hoitul într-un sertar confortabil de morgă (nu avea pe nimeni în lume), posibil urma să fie topit în crematoriu, posibil îl vor tranșa studenții de la chirurgie (așa viață așa moarte!), stârvul hodorogului nu merita un bulgăre de pământ negru în gură. Părintele econom, cenușă sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zeci de reporteri se aflau În stradă luând la Întrebări pe fitecine care le apărea În cale, În timp ce În redacțiile În fierbere telefoanele se agitau și zbârnâiau cu aceeași frenezie iscoditoare. S-a sunat la spitale, la crucea roșie, la morgă, la pompele funebre, la secțiile de poliție, la toate secțiile, cu excepția, lesne de Înțeles, a celei secrete, dar răspunsurile se produceau În aceleași cuvinte laconice, Nu sunt morți. Mai mult noroc avea să aibă reporterița aceea tânără de la televiziune căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de omoruri din milă. M-am aplecat înainte și mi-am masat fruntea: — Pe tine te ia vreodată durerea de cap? Pe mine mă ia. Mirosul este cel care o declanșează. Vopseaua miroase foarte urât. La fel și formaldehida din morgă. Dar cel mai rău e în locurile împuțite de pișatul în care dorm bețivii care transpiră rom. Ăsta e un miros pe care mi-l pot aminti în cele mai rele coșmaruri ale mele. Știi, Arthur, am crezut că știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ce-ai de gând să faci? În legătură cu Streicher? Nu știu exact. M-am uitat la ceas: O să mă gândesc la asta după identificarea oficială. Becker e deja pe drum încoace cu părinții fetei. Am face mai bine să coborâm la morgă. Ceva din ceea ce zise Becker mă făcu să-i conduc acasă eu însumi pe soții Hanke, după ce Herr Hanke identificase pozitiv rămășițele fiicei lui. — Nu este prima dată când a trebuit să dau vestea proastă unei familii, explicase Becker. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se întâmplă în locul ăsta. Pretențios în legătură cu cei care lucrezi?! Porc nenorocit. În clădirea asta, există oameni care sunt bătuți până mor. Probabil, chiar în timp ce vorbim. Crezi că-i pasă cu adevărat cuiva despre ce se întâmplă cu un pervers amărât? Morga e plină de ei. M-am auzit replicându-i pe un ton care chiar și mie mi s-a părut că sună a naivitate lipsită de speranță: — Cuiva trebuie să-i pese, altfel nici noi înșine nu suntem cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ești! Am zis și prost? Un polițai tipic cu capul sec. Dacă ai fi bărbat, m-ai viola, dar nu ești în stare, nu-i așa? — Dacă urmărești un soi de durere, atunci o să facem o plimbare cu mașina până la morgă. Am clătinat din cap și i-am îndepărtat coapsele din jurul meu: — Dar nu așa. Ar trebui să fie cu dragoste. Ea încetă să se zvârcolească și pentru o clipă păru să recunoască adevărul a ceea ce-i spuneam. Zâmbind, apoi ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din celulă; i s-au pus iarăși cătușele. „Puștiul de care ai abuzat și-a omorît tatăl!“, i-a spus un inspector. Thomas a crezut că nu este decît un tertip. „Cinci lovituri de cuțit!“, a continuat inspectorul. „E la morgă!... Ai distrus două vieți... trei, pentru că, de-acum, ce viață mai are mama? Puștiul va fi, probabil, condamnat la moarte... Sau pe viață... Și tu ești un om terminat. Pedofilii sfîrșesc rău În pușcărie!... Dacă, mai Înainte, nu o să fii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Când m-am apropiat de garsoniera unde stăteam atunci, pe jos era o cununiță cu câteva lumânări arse. Câțiva prieteni care știau că am fost în 21 în Piață, dar nu mă mai văzuseră de atunci, m-au căutat pe la morgă fără să mă găsească și crezuseră că am murit. Mi-au aprins lumânări și mi-au pus o coroniță în fața garsonierei (mai târziu am aflat ca Adi Arion scrisese deja un panegiric pentru ziarul local). Am râs în hohote până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cine ne batem! Urmă o scurtă tăcere. ― Ripley, preiei acum comanda. Parker o privi cu răceală. ― N-am nimic împotrivă. ― Bine. Ea îl studie câteva secunde. Vorbele și atitudinea lui Parker erau lipsite de sarcasm. Renunțase și el o dată la morga obișnuită. Și acum, Ripley? se interogă ea. Trei fețe în espectivă o urmăreau curioase. Căuta o idee strălucitoare, o hotărâre solidă și rațională. Dar în mintea ei nu găsi decât incertitudine, frică și confuzie; aceleași sentimente, desigur, care-i paralizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
respectăm adevărul istoric, Roman a murit înainte să se înece. A avut o alcoolemie de 4%. Nici măcar un polonez nu rezistă la atâta alcool în sânge. Poate doar un rus... — Nici măcar un rus, spune trist Lionel. Unde e acum? — La morgă. Dacă nu l-au incinerat deja: era clandestin. Imposibil să-i găsim vreo rudă. Lionel pune o întrebare care-i lasă pe toți cu gura căscată: — Ce s-a întâmplat cu cenușa lui Kiril? — Care Kiril? întreabă în cor Clovis
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
implicit la rangul de incoruptibil. N-ai emisiune, ești în pană de subiecte? — Din contră, am un subiect foarte tare. Am auzit că la tine în circumscripție au început să cam moară oameni. Nu mai spune. De unde-ai auzit, de la morgă sau de la administrația cimitirelor? Gérard se uită pe notițe și începe să-i citească: — Luni, 7 mai, a murit un imigrant bulgar, strivit de... — ...un obiect zburător neidentificat, îl întrerupe Clovis. Asta ca să ți iasă reportajul mai interesant. Când am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și să și-i plângă acolo, unde zice că a fost eroi și martiri. Și i-l dăm cu inventar, nu că mi-a venit mie la inspirație să pun nu știu ce ciolane la pachet. E espertate, popo, nu e de la morgă, luate la nimereală. Se înflăcărase. Bătu cu mâna în birou, aplecat spre preot. - Le-am primit cu fișa făcută la fiecare, părinte. Cu semnături și trei ștampile. Număr de predare-ieșire. Analiza de recunoaștere la fiecare, nu e că vreau eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vălurite pe burți Revărsate obscen în hălci transpirate, Pe stâlpii diformi, altădată picioare, Cilindrii de carne, atent mergătoare, Încet e colosul, dar iute e mintea; Gândește în porții, bucăți feliate, Afară, ce-nseamnă afară? O fi vreun cuvânt inventat pentru morgă, Vreo secție nouă cu alți pacienți Așteptând străvezii cu castronul în mână Ciozvârta de viață, gramajul de pâine, Litrul de aer și targa pe role, Neștiind că din umbră, de după perdele, Pândesc, cu privirea slinoasă, călăii. Cântecul liftierelor din spitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ceașcă de cafea la cuptorul cu microunde și se așeză la masa din bucătărie, lângă telefon. Formă numărul de la Informații. Află numele spitalului. O clipă mai târziu, îl auzi pe cel de la recepție: — Long Beach Memorial. — Vreau să vorbesc la morgă, zise ea. — Îmi pare rău. Morga este la Biroul de Medicină Legală. Vreți numărul? — Cineva din familia mea tocmai a murit în spitalul dumneavoastră. Unde se află cadavrul acum? — O clipă vă rog, vă voi face legătura la patologie. Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
microunde și se așeză la masa din bucătărie, lângă telefon. Formă numărul de la Informații. Află numele spitalului. O clipă mai târziu, îl auzi pe cel de la recepție: — Long Beach Memorial. — Vreau să vorbesc la morgă, zise ea. — Îmi pare rău. Morga este la Biroul de Medicină Legală. Vreți numărul? — Cineva din familia mea tocmai a murit în spitalul dumneavoastră. Unde se află cadavrul acum? — O clipă vă rog, vă voi face legătura la patologie. Patru zile mai târziu, mama ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Gata, haide, duceți-vă acasă și pregătiți-vă bagajele de drum, mâine dimineață plecăm la București, spre seară ne primește președintele la Cotroceni. Mergem cu trenul, că este mai sigur; cu mașina, de emoții, mi-e, să nu ajungem la morgă. - Mărine, tu ce zici, luăm cu noi și o damigeană cu zaibăr să o ducem domnului președinte, așa, cadou, că ne bagă În seamă? Întrebă Stănică. - Și o curcă grasă, să fie cadoul mai consistent? adăugă și Dumitrică. - Mă’, ia
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
nostru. Întâmplarea cu dispariția ucraineanului a fost pură coincidență. Vorbește și un suedez, ultimul care l-a văzut. Poliția turcă a fost alertată încă de duminecă și, de două zile, ucraineanul a fost căutat peste tot în Izmir, inclusiv la morgă. Cercetările continuă. Unii dintre noi se arată mefienți. Istoria ne-a învățat că destinul stă prin culise. Trebuie să ne grăbim cu prânzul deoarece stewarzii vor să strângă vesela și s-o "lege". Semn rău. Înseamnă că trebuie să ne
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
caracterul nu e o bucată de plastilină pe care o modelezi cum dorești. Și, pe urmă, la vârsta mea ar fi, oricum, prea târziu. Iată de ce n-aș vrea să fiu așezat printre acei europeni care, trecând Oceanul, adoptă o morgă ironică și dezabuzată, pregătiți să strâmbe din nas, orice ar vedea, și să nu le placă nimic. Nu țin deloc să intru în corul detractorilor Americii, care fac din "americanofobie" un soi de panaș. Mai ales că această "americanofobie" ia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în stepele rusești), cum pățești în capitala Californiei. E un oraș foarte urban în maniere și foarte anglosaxon în aspect. Cam rece, cam auster, pentru cineva care vine de la porțile Orientului, de o seriozitate britanică, ușor snob, ușor puritan, cu morgă, în pofida multor clădiri vechi, de cărămidă nevăruită, cu scări metalice exterioare, pentru caz de incendiu, dar și mai "cultural". După numărul librăriilor și al bibliotecilor, îmi dau seama că aici, fără să aibă, în psihologia curentă, prestigiul cu care suntem
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]