1,711 matches
-
verde, nu scria nimic despre vreun accident. Situația părea că se normalizase, în afară de cazul vecinilor. Samuel nu-i mai văzu ieșind să-și culeagă ziarele și nici nu-i mai auzi înjurând curierul. După o săptămână, fiecare casă avea un morman de ziare pe peluză. Când sună pe la uși, nu răspunse nimeni. Sparse geamul, intră într-o casă și se lămuri. Computerul avusese nevoie de o reducere a volumului de informație, așa că toată mobila și obiectele dinăuntru fuseseră pixelate, redate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
taxe. Se apucară conștiincios de prepararea eseurilor și de consultarea bibliografiei obligatorii. În lumina verde a bibliotecii, atunci când Ioana se întorcea de la raft cu un volum din bibliografia facultativă, ochii Elenei străluceau: încă unul, parcă spunea, și-l depunea peste mormanul deja adunat. Fu o mare tristețe atunci când așezămintele culturale se închiseră și fetelor nu le mai rămase altceva de făcut decât să-și omoare timpul prin bărulețe și magazine. Conștiinciozitatea le descumpănise: terminaseră referatele și acum nu mai aveau nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Vreau să le smulgeți inima din piept și să-i nimiciți cu totul, mă auziți? Nu se va termina aici! Vom învinge! Vocea îi hălăduiește prin coridoarele peșterii unde au găsit refugiu din calea lui Mallami. Apoi ea arată spre mormanul de femei împușcate și târâte înăuntru: Au murit ca niște amazoane. Nu le vom uita. Răzbunarea va fi a noastră. În lumina bolnavă a lanternelor, luptătoarele aprobă. Au părul strâns în coc și fețele desfigurate de oboseală și furie. Humphrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zile semnat de curând, pe aceeași stradă pot trece două grupări rivale fără să deschidă focul, dacă merg de-o parte și de alta a carosabilului. Soldații se privesc cu ură în vreme ce ocolesc grămezile de cărămizi sparte, stâlpii îndoiți și mormanele de moloz. Fac eforturi să nu ridice țeava automatului și să-și descarce arma în dușman, pentru că ar suferi consecințele în fața liderului. În plus, sunt atât de obosiți... Ar vrea să doarmă și să viseze răspunsul la întrebarea „cine o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de aprovizionare. Mărimea pagubelor dădea de bănuit că cineva declanșase la un moment dat chiar niște grenade, în disperarea de a-l opri pe Fitz. - Unde e? răcni Frank în culmea furiei. Unde e nenorocitul? Fitz nu era nicăieri. În mormanele de cadavre, oricât le răscoliră cei rămași în viață, nu se găsi nici măcar o bucată din costumul său alb sau din cămașa roz. Poate că hainele i se murdăriseră și i se amestecaseră cu cele ale morților, care erau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
În fața sa. În vreme ce Brunetti Îl privea, acesta ceru o carte, trase un șase, se opri, așteptă cât să tragă și ceilalți jucători, apoi Întoarse cărțile cu fața În sus pentru a afișa un șapte și un opt alături de acel șase. Mormanul de jetoane crescu; Brunetti se Întoarse cu spatele. Se părea că lumea fumează. Un jucător de la masa de bacara avea două țigări care ardeau În scrumiera din fața sa, iar o a treia Îi atârna la buza inferioară. Fumul era pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-se În ibric. Din capătul holului, Îl auzi pe Raffaele cum striga la Chiara prin ușa de la baie: — Hai, grăbește-te. Ai stat acolo toată dimineața. A, poliția apei reintrase În serviciu. Puse pachetul pe masă și desfăcu hârtia albă. Mormanul de foietaje strălucea de zahăr topit și câteva fire de zahăr pudră plutiră În aer și se așezară pe lemnul Întunecat al mesei. Apucă o bucată de ștrudel cu mere și luă o mușcătură. — De unde le-ai luat? Întrebă Paola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fi conținut cândva kerosen. Printre ele erau amestecate pungi mari din plastic negru, rezistent, de uz industrial, Închise la un capăt. La un moment anume, trebuie să se fi folosit un buldozer, căci butoaiele din capătul Îndepărtat dispăreau sub un morman de pământ năpădit de ierburi ce fusese răsturnat peste ele. Nu aveai cum să-ți dai seama cât de departe ajungeau butoaiele acoperite, nu puteai spera să le numeri. — Ei bine, se pare c-am găsit ceea ce căuta americanul, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
departament juridic. E treaba ta să rezolvi problema, nu a mea. Ce fel de idioată inutilă ești tu? — Ascultă... Alice s-a pregătit să-i servească Amandei vreo câteva adevăruri. Primul fiind că, dacă ea n-ar fi scris un morman de minciuni, nu s-ar fi aflat în situația respectivă. Nu, tu să asculți, Domnișoară Încurcă-Tot! Numai pentru că ești un avocat de rahat și ești pe cale să pierzi procesul, nu te aștepta să te scot eu din budă. Clic. Bârr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întorcea în Anglia. Dar, așa cum o dovedise vizita doamnei Duffield, această nouă apropiere nu era lipsită de probleme. Draga mea, a exclamat mama lui Alice la întoarcere, după ce examinase grădina Vechii Morgi. La voi, în iarbă, e cel mai îngrozitor morman de gunoi putrezit din câte-am văzut vreodată. E chiar lângă ușa din spate și e plin de muște. Nu crezi că ar trebui mutat? Alice a tras adânc aer în piept. — De fapt, mamă, nu e o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a mugit ea consternată. Dar eu sunt mult prea elegantă ca să împing. Seriosul argument n-a mișcat-o deloc pe Una. —E operație periculoasă. Nu face decât dacă necesitate medicală. Dar asta e o necesitate medicală, a țipat Amanda. Oare mormanul ăla uriaș din stomac chiar avea să iasă la lumină prin partea din față? Era imposibil. Avea s-o ucidă. —Sunt în agonie. Una a clătinat din cap. Dar tu nu dilatat destul. Eu înapoi în zece minute. Atunci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de naștere. Instrucțiunile de pe cutie păruseră a fi foarte complicate. Alice s-a ridicat în picioare și a reușit să coboare până în sufragerie unde, în lumina abia mijită a viitorului răsărit, l-a găsit pe Jake stând furios în mijlocul unui morman de cartoane, folii de protecție și bucăți de plastic lucitor. —E dificil? a întrebat ea cu teamă. — Nu e numai asta, a pufnit Jake. Se presupune că e ecologică - și uită-te aici! a spus el ridicând una dintre foliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
odihnă în lux. Dar Jake detesta locul ăla și era hotărât s-o ducă acasă. Jake îi explicase foarte clar că spitalul era împotriva principiilor lui. Întoarsă în Vechea Morgă, Alice a încercat să nu bage în seamă contrastul. Sau mormanele de gunoi din bucătărie, cele mai recente rezultate ale „forărilor“ lui Jake. S-a străduit, cu disperare, să nu-i pese atunci când, deschizând sertarul cu lenjerie de corp, un grup de musculițe de fructe, refugiate din crescătoria de viermi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pentru ei. În foaierul hotelului din Bath, unde se opriseră pentru o pauză din cursa cumpărăturilor de Crăciun, Hugo și Amanda stăteau și sorbeau câte-un cappuccino. Fără să vadă nimic, amândoi se uitau în depărtare, la merele aurite așezate morman într-o fructieră aurită și care reprezentau contribuția hotelului la sezonul sărbătorilor. Amândoi erau pierduți în propriile gânduri. Amanda se gândea că viața era mult mai bună atunci când Theo era acasă, în siguranță, cu asistenta Harris. Noutatea maternității se epuizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici cea mai mică înclinație pentru gătit, ura fiecare minut pe care-l petrecea făcând mâncare. Și, în special, detesta felul în care arăta bucătăria în urma eforturilor ei: ca o explozie într-o fabrică de supă. În chiuvetă se adunau mormane întărite de mâncare, iar pe podea și pe masă se întindeau tot felul de alte pete. Pe aragaz se înghesuiau o mulțime de tigăi cu bucățele lipite de dovlecei și morcovi. Era un chin. Trebuiau să existe modalități mai simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-și dorească să mai stea și să mai vorbească. —Vai, scuze. Ce prost sunt! Ăăă. Deci cât are fata? —Patru luni. La fel ca al meu. Al meu e băiețel. Îl cheamă, ăăă, Theo. Ochii lui Alice au alunecat către mormanul de cărți de lângă Hugo. — M-am apucat de studiu, a mărturisit Hugo spăsit. Soția mea e, ăăă, plecată momentan. Eu am rămas la cârmă și, sincer să fiu, nu mă descurc prea bine. Fir-ar al dracului! De ce naiba pomenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aștepta din partea unei persoane apropiate de Amanda Hardwick. Alice s-a uitat la el nedumerită. Pentru că, și-a tras Hugo nasul, lăsându-se complet la mila ei, sincer să fiu, sunt pierdut. A înșfăcat cartea care se găsea în vârful mormanului și a deschis-o la nimereală. —„Oare ne ascultăm cu-adevărat copiii?“ a citit, apoi a ridicat ochii umezi către Alice. Pe cuvânt că eu îl ascult. Ore întregi, în fiecare noapte, ca să fiu mai precis. Spre surprinderea lui, Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bune intenții, putea să-i ceară numărul de telefon. Fluturând micul și prețiosul obiect din piele, Hugo a fugit către capătul culoarului, înspre case. Alice era la coada destinată exclusiv coșurilor. Stătea lângă un festival al recoltei compus dintr-un morman de legume așezate pe banda rulantă și-și pipăia buzunarele panicată. Conform obiceiului breslei în astfel de ocazii, casiera se uita la ea cu o privire care nu exprima nimic, în afară de lipsa sentimentului de milă. — Cred, a strigat Hugo apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spusese Sue despre angajatorii lipsiți de înțelegere. Incidentul cu galoșii fusese dezastruos. Hugo avea mult de recuperat. În climatul actual, numai o vânzare spectaculoasă, precum cea a casei-vagon, îl mai putea aduce pe linia de plutire. Hugo a răscolit prin mormanul cu dosare în lucru. Ceea ce era o treabă deprimantă, dat fiind numărul de cazuri-problemă pe care Neil i le pusese în brațe în ultima vreme. Undeva, la suprafața mormanului, zăcea lista cuplului plin de pretenții care nu voia să cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai putea aduce pe linia de plutire. Hugo a răscolit prin mormanul cu dosare în lucru. Ceea ce era o treabă deprimantă, dat fiind numărul de cazuri-problemă pe care Neil i le pusese în brațe în ultima vreme. Undeva, la suprafața mormanului, zăcea lista cuplului plin de pretenții care nu voia să cumpere o casă fără ușă verde la intrare sau care să aibă numărul 3 în adresă. Iar casa trebuia să provină de la o persoană care, în mod garantat, nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pixul în birou. Trebuia să existe o soluție. Partea cu lipsa garantată a divorțului era cea mai dificilă. Cum putea cineva să scotocească prin epavele vieților personale ale clienților ca să afle așa ceva? Hugo a mai scos și alte hârtii din mormanul cu probleme. Printre ele se afla și Firth House, o proprietate într-una dintre cele mai prestigioase case în stil georgian din Bath, care se dovedea greu de vândut datorită prețului colosal cerut de posesor. Acesta era un arhitect pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca bebelușii să fie aduși de părinți curați și îmbrăcați așa cum trebuie. Dacă ați citit prospectul, știți și dumneavoastră. Hugo a lăsat umerii în jos. Adevărul era că nu citise prospectul. Cu siguranță că acesta zăcea undeva, într-unul din mormanele de hârtii care creșteau, precum zgârie-norii din Manhattan, în toate camerele din Fitzherbert Place. — Îmi pare rău, a bolborosit el. Dar Rottweilerul nu terminase încă. Domnule Fine, regula aceasta are un motiv. Ea încurajază aspectul îngrijit și curățenia, precum și respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Habar n-am. O Scorbură Ascunsă. Dar ce-o fi asta... Hugo încerca să-l audă pe Theo. Dar nu auzea nimic. Cu siguranță că fii-su ajunsese deja la jumătatea scării. Sau zăcea în capătul lor sub forma unui morman mototolit. Hugo s-a uitat disperat pe etichetele cutiilor. Aici scrie că e o căsuță de pus în copac, a zis el înnebunit. E o căsuță de pus în copac. —Ei, atunci asta e, a spus bărbatul în maro. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
meniu. Nu-mi pasă, a răspuns Alice. Apoi o lumină sfidătoare i s-a aprins în ochi. A, de fapt, îmi pasă. Măcar acum, aș vrea un hamburger produs de cea mai mare corporație internațională imaginabilă, un hamburger cu un morman de brânză din plastic și cu ketchup, servit într-o chiflă pufoasă, făcută din făină albită într-un container de plastic care distruge stratul de ozon. —Vine imediat, a rânjit Hugo făcându-i semn chelnerului. Mai vrei ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nostru..., vocea i se transformase într-o șoaptă, ...dumneavoastră l-ați cumpăra? Hugo și-a dres glasul. Dumnezeule! Detesta întrebările de genul ăsta! Era însă limpede ce trebuia să facă. Să-și facă datoria de profesionist. Să le spună că mormanul ăla de lemne nu numai că avea potențial să devină o casă de familie, dar că reprezenta și o investiție serioasă pentru viitor. După care să se suie în mașină, cu contractul semnat și, mai important, cu comisionul în buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]