1,884 matches
-
simplu le văd ca pe seri în care ies. Cineva alături de care să pierd timpul. Doamne, un gând mai lipsit de romantism nici că se poate! O întâlnire, devine Amy deodată interesată. Cu cineva drăguț? —Foarte drăguț, recunosc rânjind ca motanul de Cheshire. Superb de fapt. —O, mai spune-ne. Amy e încântată. E clar că bărbații reprezintă unul din subiectele ei preferate de discuție. —E pilot? Sigur că nu, râd eu răgușit. Doamne... cum ar fi... hahaha... Aștept să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am fost, domnu’ Tudor, și-n Dedere, în Germania aia, și-n Ungaria, la ruși nu mai spun de câte ori am fost, supraveghetor de șantier la hidrocentrala de pe Obi, dac-ați auzit, în Siberia, acolo m-am și însurat și, ca motanul, mi-am lăsat femeia să-și crească singur copilul, nici nu mai știu dacă am băiat, am fată, am gemeni... În anii din urmă nea Țârțâc a început să mai vândă din tinichele: Banii-s puțini oricum, am vândut una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la vârsta venerabilă la care a ajuns, de rugi speciale pentru sănătatea lui.) Când am început să scriu, împrumutându-l ca model pe Hoffmann, probabil unul dintre cei mai avangardiști scriitori pentru secolul al XIX-lea, nici nu descoperisem Istoria motanului Murr, expulzat din grațiile stăpânului său pentru că învățase să scrie. În București, peste care iarna își arată probabil ultimii colți albi de lup, plugurile de zăpadă ieșite de cu noapte pe strada noastră, ca într-un adevărat oraș european, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
m‑a prins cumpărând una din Fancy Free și s‑a enervat foarte tare; mi‑a spus că poate să îmi facă una oricând, dacă vreau). Cunoști vreun tip Peter? — Nu, zice Suze. Nu cred... Dar poate ne luăm un motan și îl botezăm Peter! Da, zic nu prea convinsă. Poate... Oricum, mai bine mă duc și mă pregătesc pentru mâine. A, era să uit, zice Suze, întinzându‑se după o bucățică de hârtie. Vezi că te‑a sunat Luke. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pustiu, parcul cu castani, ținând în mâini geamantanul vechi al doamnei în vârstè pe care m-am oferit s-o ajut, ea, vorbind întruna, despre cumnatul ei, despre sora ei, măi tânèrè decât ea, despre pisicè, o cheamè Ludovic, e motan! Gară de est! uitându-mè peste umèr, pe culoar, cèutând capul cu pèrul inelat, n-o vèd, unde o fi dispèrut?! încerc sè-mi amintesc de toți colegii mei de liceu, trebuie sè aibè vreo legèturè cu liceul dacè m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
faaaaci Moș Ia’...? Nu era nici măcar de formă Întrebare, ci mângâierea dinspre mine Înspe el - nu era Moș Iacob al meu? și era de parcă mi-așa fi trecut mâna pe spinarea lui Îmblănită; și era de ziceam că el e motanul meu cel prieten (că tot n-aveam). La care el răspundea: - Hă!, băi’țălu moș’lui! Și gata. Din acel moment, puteam trece la lucru. - Ce-o mai fi și asta: toată ziua, bună ziua, la moș Iacob? - mama, Învățătoarea, femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tăia o bucată de salam și o mesteca în fața televizorului, iar doamna Sanowsky făcea mai multe drumuri, cărând totul în bucătărie. După câteva minute striga: „Gata masa!” Atunci noi ieșeam de peste tot, cum iese din gaură șoricelul Jerry când Tom motanul îi întinde capcana cu o bucățică de brânză. Uneori, Toni o bătea pe soția lui. Când sărea s-o sugrume, era și mai rău. Atunci tata trebuia să-i despartă, țipau cu toții și gâtul doamnei Sanowsky era la fel de roșu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
alții, bineînțeles, dar toți astfel Încât părea mai curând că aruncau În mare o sticlă cu un bilet În ea prin care cereau ajutor, a determinat corporația perspicace a sergenților să bănuiască cum că În furgonete s-ar afla ascuns acel motan faimos care găsește Întotdeauna o modalitate de a-și lăsa vârful cozii afară când vrea să fie descoperit. Venise apoi inexplicabilul ordin de Întoarcere În cazărmi și imediat au apărut unele murmure ici și colo, născute nu se știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sunt încântate că mă au pe mine locatar, dar când le-am aruncat o bucată de brânză veche, s-au apropiat câteva de ea și au adulmecat-o. Probabil că o să ne împrietenim în curând. Este printre ele și un motan vărgat cu urechile pe jumătate mâncate. Nici nu știi cât de mult seamănă cu fostul meu șef de cămin și din clipă-n clipă aștept parcă să înalțe steagul. Stau destul de departe de facultate, dar după ce încep specializările, nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la distanță de șase sute cincizeci de ani, mai există În lume ordine secrete care se revendică de la Miliția Templului. Cum s-ar putea explica altfel continuitatea acestei moșteniri?» Înțelegeți? Cum e posibil să nu existe marchizul de Carabas, dacă și motanul Încălțat zice că e În serviciul lui?” „Am Înțeles”, zise Belbo. „Îl resping. Dar istoria asta a dumitale cu Templierii mă interesează. Odată ce am pus mâna pe un expert, nu vreau să-l las să-mi scape. De ce toată lumea vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a Întâlnit niciodată pe autorii universitari, dar i-a citit, și i-a citit ca și cum ar fi fost egali cu el. Aceștia sunt oameni care cred că orice le spui se referă la problema lor, ca În povestea aceea cu motanul, când doi soți se certau În legătură cu divorțul lor, iar el credea că discută despre bunătățile cuvenite lui la prânz. Ai văzut și dumneata, Belbo, dumneata ai aruncat Într-o doară chestia aia cu afacerea templieră, și el imediat, OK, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de bolnavi Ștefan cel Mare, datorită pletelor și a mustății pe oală albe. Un centru de gravitație care-l hipnotiza, îl absorbea într-o gaură neagră și-l proiecta într-o dimensiune morbidă. Descuie ușa apartamentului - pe hol îl aștepta motanul Tubu, birmanezul care făcea parte din inventarul casei. Îl fixă cu ochii lui albaștri, de copil sadic, apoi căscă scoțând la iveală o gură roz, triunghiulară, ca de șopârlă. Îi întoarse spatele, se întinse pe labele din față, își înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
C XV Pe lângă că adormea greu din cauza creierului în fierbere continuă, Cosmin mai era torturat și de Tubu, care moțăia în fotoliul de lângă pat, cu ochii deschiși. Bilele alea de sticlă albastră luceau ca două faruri. Uneori avea impresia că motanul era o cameră de luat vederi îmblănită, un mutant plin de microcircuite pe dinauntru. Dimineața, la trezire, Tubu îl privea fix, așezat în fotoliu. Când deschidea ochii, motanul căsca de-i trosneau fălcile, își arăta interiorul roz al gurii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alea de sticlă albastră luceau ca două faruri. Uneori avea impresia că motanul era o cameră de luat vederi îmblănită, un mutant plin de microcircuite pe dinauntru. Dimineața, la trezire, Tubu îl privea fix, așezat în fotoliu. Când deschidea ochii, motanul căsca de-i trosneau fălcile, își arăta interiorul roz al gurii de șopârlă, apoi o zbughea să joace fotbal cu ghemotoacele de hârtie de pe mochetă. Era prea hazliu ca să fie adevărat, parcă juca rolul de pisică. L XXII A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe umăr? Eu în locul ei aș fi fost, își spune Cosmin ducându-l pe Tubu în baie. Desi pisicile cică nu se spală, el nu concepe așa ceva. Închide ușa bine, se dezbracă în chiloți, îl șamponează, răsucește robinetul de la duș. Motanul miorlăie îngrozit - parcă e o alarmă antiaeriană. Apa îl terorizează. - Aoleu, mai taci! Zbieri de parcă ți s-ar arde circuitele din stomac! L XXIII A doua zi ne plimbăm musafira prin Muzeul Satului. Cel mai mult îi place o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-o pe Sabina în felul ăsta de mii de ori. Nu degeaba zic uneori femeile despre noi că suntem porci. Ar trebui să se facă emisiuni în care bărbații căsătoriți să fie ispitiți de tinere frumoase. Să vedem câți rezistă! Motanul sare peste el în pat. Rar i se întâmplă lui câte un moment din ăsta de tandrețe! Tubuliiiică! Privește atent în întuneric - birmanezul s-a înțepenit pe abdomenul lui. Are o poziție bizară - blana îi e zburlită, coada e ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în comun. Scoteau o chirie mică pentru că picau pe capul unei băbuțe centrale și îi împuiau capul cu setea lor de cultură, cu seriozitatea și cinstea lor, cu faptul că ar fi putut oricând să-i repare ușile, broaștele, caloriferul, motanul, că sunt chiriași de bază, care vor să păstreze camera cel puțin un an. Bineânțeles că după cel mult trei luni, când fasolea și cartofii erau pe sponci, dispăreau. Niciodată fără să plătească, însă. În fond oamenii erau rezonabili: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-a trântit în urma lui. Tabla verde a gardului s-a cutremurat, salcâmul din străduță a clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot de sticlă spartă. Motanul cenușiu sărise pe poliță, alunecase, iar în cădere dărâmase Sfânta Treime și fotografia. Acum cărămida zăcea peste fața zdrobită a lui Leo. Promisese de mult că îl va castra pe Tubu, dar acum gata! chiar că o să-l lase fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zdrobită a lui Leo. Promisese de mult că îl va castra pe Tubu, dar acum gata! chiar că o să-l lase fără biluțe. Felina îi citi gândurile și începu să miorlăie ca o mașină a poliției în misiune. - Taci, pișorcosule! Motanul se ascunse sub birou, continuând să zbiere și să-l fixeze cu ochii ăia albastru-indigo la fel de sadici și de inocenți ca cei ai Adelinei. Probabil că de asta îl și cărase cu ea, pe tren, când se întorcea de la Botoșani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu ochii ăia albastru-indigo la fel de sadici și de inocenți ca cei ai Adelinei. Probabil că de asta îl și cărase cu ea, pe tren, când se întorcea de la Botoșani, unde avusese grijă să facă imposibilă retragerea lui Leo. Aidoma ei, motanul adora carnea de miel gătită în sânge. Și cu Tubu ăsta era un mister. Îl găsise într-o seară în fața apartamentului, băgat într-o poșetă din pânză. Era închis acolo cu un fermoar, se zbătea să scape, iar poșeta-cușcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și Cezărel Crocodilul amici la cataramă; Șobolanul un tip realmente periculos; Doctorul Zmeu un sceptic. Șeful Secției de psihiatrie a Spitalului Municipal. Lucică un decedat tomnatic; O babă descântătoare. Neidentificată; Horus un papagal indiscret; Momocilă, Bobocilă, Peticilă și Zăpăcilă niște motani ranchiunoși; Pizdeluș un cățeluș grozav; Sephiroții malefici Nahema, Lilith, Adramalech, Baal, Belphegor, Asmodeus, Astaroth, Sathariel, Beelzebub, Thamiel; Antichristul, Moartea, îngeri și demoni, spirite, morți și vii. PROLOG Îți spun, pentru ultima oară, cu mâna pe suflet, ești cel mai mare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pelteaua perorației sterile, a cucoanei cu un ochi cameleonic. Subit ostenit, acesta simte cum câmpul vizual i se posomorăște, se tulbură și i se îngustează galopant, până la echinoxul percepției și peste, pierzându-și din ce în ce mai pronunțat vederea periferică. Apoi, iată! Patru motani negri zborșiți, stăteau dinaintea lui. Patru cozi verticale, împungeau aerul! Motanii Domnișoarei. De la stânga, la dreapta: Momocilă, Bobocilă, Peticilă și Zăpăcilă. Dar... Aceștia, parcă, nu fuseseră în cameră. Hotărât, nu! Când intraseră?! Ce e, băi? La ce te chiorăști, mocofane
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acesta simte cum câmpul vizual i se posomorăște, se tulbură și i se îngustează galopant, până la echinoxul percepției și peste, pierzându-și din ce în ce mai pronunțat vederea periferică. Apoi, iată! Patru motani negri zborșiți, stăteau dinaintea lui. Patru cozi verticale, împungeau aerul! Motanii Domnișoarei. De la stânga, la dreapta: Momocilă, Bobocilă, Peticilă și Zăpăcilă. Dar... Aceștia, parcă, nu fuseseră în cameră. Hotărât, nu! Când intraseră?! Ce e, băi? La ce te chiorăști, mocofane? Ce nu-ți convine? Ești dislexic, ai? Ți-a intrat morcovu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
semne particulare, ca și noi, reflectează Al patrulea. Și continuă: Din perspectiva noastră, a subsemnaților, nu ne interesează defel, despre ce cosoroabă de Cuvânt e vorba. Nu ne tentează o astfel de informație. Ne repugnă. Pagubă-n ciuperci! Noi suntem motani cu pedigree. Nu suntem învățați să trăim nesănătos, să ne agităm, să ne vânzolim, să vagabondăm după cai verzi pe pereți, să tragem consecințele ori să jucăm împușcă măgaru'. Nu suntem indiscreți. Suntem cerebrali. Avem o educație și un stil
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ei, aproape frângându-i vertebrele gâtului flexibil, cu o lovitură piezișă de labă! Bossul intervine tardiv, în mai puțin de cinci-șase secunde prețioase și smulge ghemul pulsatil de pene și de fulgi, care fusese odată un ara superb, din ghearele motanului. Cu Horus la sub-braț, inert ca un rucsac, Vierme contină să arunce asiduu cu anafură, ca o morișcă, fără să-și conștientizeze gesturile, până când cele patru pisici agresoare pier, care-cum-și-pe-unde-apucă, topindu-se în întunericul păstos, de primprejur. S-a ales
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]