1,204 matches
-
nimeni! Gicu se Îmbățoșează vizibil. Am participat, da, recunosc. Nu mi-e rușine... Da’ când a fost vorba despre alegeri mi-a făcut contracandidatul farmece, că s-a dus la o vrăjitoare zurlie și m-a bombardat. N-am avut mov și nici nu știam cu ce se mănâncă flacăra violetă. Aia e! Gore Îi ia apărarea lui Gicu. Sandule, mă doare capul, să nu mai aprinzi bricheta aia cu flacără mov că mă apucă pandaliile. Noi eram o țară normală
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vrăjitoare zurlie și m-a bombardat. N-am avut mov și nici nu știam cu ce se mănâncă flacăra violetă. Aia e! Gore Îi ia apărarea lui Gicu. Sandule, mă doare capul, să nu mai aprinzi bricheta aia cu flacără mov că mă apucă pandaliile. Noi eram o țară normală, cu oameni normali, până ați venit voi, pedeliștii, cu paranormalitatea și cu irealitatea. Acu’ e haos total, unde văd mov mi se taie picioarele și-mi crește glicemia. Mie mi-a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mă doare capul, să nu mai aprinzi bricheta aia cu flacără mov că mă apucă pandaliile. Noi eram o țară normală, cu oameni normali, până ați venit voi, pedeliștii, cu paranormalitatea și cu irealitatea. Acu’ e haos total, unde văd mov mi se taie picioarele și-mi crește glicemia. Mie mi-a fost milă de Geoană, de ce să Îl ataci așa? Până și doamna lui, simpatică foc, a zis că a simțit. Adică dacă ea, femeie În casă și de casă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
om sunt și eu, taie ăștia din buget, tai și eu din banii de băutură. Nu-i bai, când vine scadența Îi pun la loc, așa că trece-mă pe caiet. În ultimele zile, patronul a adus un registru cu coperte mov, iar acolo sunt trecuți cei care nu stau bine cu banii și intenționează să nu-și lase gâturile uscate până la pensie sau salariu. Cum oamenii se cunosc de multă vreme, iar vizitatorii temporari nu sunt acceptați În postura de datorinici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
aici. Poate scriem cartea anul acesta. Sau măcar o începem. Te îmbrățișez cu drag, Mircea On 25 Oct. 99 at 12:05, Mircea Miclea wrote: Azi m-am plimbat cu bicicleta printre dunele de la malul mării. Am găsit un trandafir mov, mare, superb. Ți-l trimit. M On 26 Oct. 99 at 14:32, Mircea Miclea wrote: Mircea: Istoria Oare de ce să scriem despre noi, Mihaela? Îți zic eu că nu merită. Omul e o suflare de vânt pe potecă. Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
invit să te gândești și pe tine ca pe un caz paradigmatic. Cum a ajuns nepotul și fiul Mircea a lui Miclea, Mircea Miclea, acest fabulos globe-trotter, specialist foarte contemporan, din puiul de țăran care, iată, îi culege un trandafir mov în Olanda prietenei sale din Balcani când ea e tristă, și i-l trimite prin e-mail. Mircea, noi vrem și putem să fim derbedei în scriitura asta. Dar suntem și profesori. Și dorința noastră este să îi încurajăm pe alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
arăta ca acel oraș să fie locuit. Mergeam pe străzi îngrozită, ca în filmul The Day After. La un moment dat, în vitrina unei clădiri turn, am văzut ceva care nu era gri-metalic sau fumuriu: o carpetă colorată în roșu, mov, galben și verde. O carpetă orientală, kitsch, după gusturile noastre. M-am lipit de acea vitrină, ca de un țărm, așteptând să aud un semn de viață. Ei bine, Mircea, la sfârșitul acelei prime săptămâni americane, după ce am înjurat zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
jur am văzut clădiri argintii până la cer în care se scăldau fețele altor clădiri argintii până la cer. Totul era pustiu. Am luat-o aproape instinctiv în dreapta. M-am lipit de vitrina unde spărgea monocromia o carpetă colorată în roșu, galben, mov și verde, o carpetă kitsch. În spatele meu, vocea Doinei a fost singurul semn al realității: - Mihaela, asta e carpeta? Eu nu comentez povestea asta. O tac. Mă rog, e mai degrabă specialitatea ta. Un imens câștig al acelei prime Americi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
decis că poți să te miști de colo-colo, pe insule, ce mare lucru să faci pod peste ocean? Hristoase, câtă înmărmurire! Câtă minte și câtă muncă pentru ca, uite, și patru români să își facă festivalul privirii printre pelicani, palmieri, flori mov și grăsuțe, case albe fără parter, ca să se plimbe oceanul când are năbădăi, ambarcațiuni, rulote, vile și viloaie, într-o democrație reală unde se pot întâlni sărăntocul americănesc cu middle-clasul românesc și miliardarii de pe unde or fi. Am să opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
părând că s-a împăcat total cu ideea că eu mă aflu în dormitorul ei. Nu suntem pudici. OK, sinceră să fiu, mi-ar fi plăcut să fie. Mă apropii cu grijă de pat, trecând peste un sutien de dantelă mov. Găsesc un loc pentru tavă pe noptiera lui Trish, împingând ușor într-o parte o fotografie cu ea și cu Eddie într-un jacuzzi, ridicând pahare de șampanie. Torn ceaiul cât pot de repede și le întind câte o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de investiție imobiliară. Ce face Eddie, vrea să-și bage banii în ceva ? — Biscuiți ? întreb. — Sunt destul de dulce și așa. Tipul rânjește la mine, iar eu îi zâmbesc politicoasă. Ce japiță. — Deci, Eddie. Înțelegi acum ? tocmai zice individul cu cravată mov, cu un glas mieros și preocupat. E destul de limpede, o dată ce-ai prins jargonul. În clipa în care îl aud vorbind, știu imediat cu cine am de-a face. Nu-l cunosc, dar îi cunosc pe cei de teapa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
individului ăstuia i se rupe dacă Eddie înțelege ceva sau nu. — Da ! spune Eddie râzând. Da, sunt convins. Se uită confuz la contract, după care îl lasă jos. Și noi suntem la fel de preocupați de securitatea investiției, spune tipul cu cravată mov, cu un surâs. — Cine n-ar fi, când e vorba de bani ? i se alătură și primul individ. OK. Ce naiba se întâmplă aici exact ? Când ajung lângă celălalt individ și-i torn cafeaua, contractul se află chiar în fața mea și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
brioșă ? Acesta înșfacă una grăbit fără măcar să se uite la mine, și ajung la Eddie. Mintea îmi procesează la greu. Trebuie să fac cumva să-l avertizez. — Deci. Eu zic că am discutat destul. Să începem aventura. Tipul cu cravată mov desface capacul unui stilou scump. După dumneavoastră. I-l întinde lui Eddie. Vrea să semneze ? Acum ? Nu. Nu. Nu pot să-l las să semneze acest contract. Nu vă grăbiți, adaugă tipul cu dinți perfecți. Dacă doriți să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-l las să semneze acest contract. Nu vă grăbiți, adaugă tipul cu dinți perfecți. Dacă doriți să-l mai citiți o dată... Mă cuprinde un val de mânie la adresa acestor indivizi, cu mașinile lor care-ți iau ochii și cravatele lor mov și glasurile lor onctuoase. Dar n-am să-i las să-mi jecmănească stăpânul. N-o să las să se întâmple una ca asta. În clipa în care stiloul lui Eddie atinge hârtia, mă aplec ușor spre el. — Domnule Geiger, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încep să torn, apoi, accidental-cu-intenție o las să-mi scape din mână. — Aaah ! — Iisuse ! Cafeaua se împrăștie imediat într-un lac maroniu-închis pe masă, provocând un adevărat dezastru, pătează hârtiile și se prelinge pe jos. Contractele ! strigă tipul cu cravată mov enervat. Femeie proastă ce ești ! — Îmi cer mii de scuze, spun pe tonul cel mai fâstâcit de care sunt în stare. Îmi pare foarte, foarte rău. Pur și simplu... mi-a scăpat din mână. Încep să șterg cafeaua cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că o să le dau și avocatului meu să se uite un pic peste ele. Așa, pentru orice eventualitate. Indivizii se uită unii la alții. Îi văd cum dau din colț în colț, consternați. — Sigur că da, spune tipul cu cravată mov după o pauză îndelungată. Nici o problemă. Ha. Ceva îmi spune că tranzacția asta s-ar putea să nu mai aibă loc până la urmă. — Haina, domnule ? spun cu un surâs, oferindu-i-o. Și, încă o dată, îmi pare foarte foarte rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
I, Shelley e gata să leșine când la caniși aude: − Premiul I se acordă lui Blackie, stăpână Shelley! Blackie primește o fundă mare roșie, iar Shelley ia cupa și diploma. Urmează setterii. Whisky ia premiul I, cu o fundă mare mov, iar Lucy cupa și diploma. Plus mâncare. Fericite, fetele iau un taxi. Șoferul se miră grozav, văzând doi câștigători. În fața blocului s-au adunat copii. − Haideți să ne ajutați! strigă Lucy. Și copiii cară cei doi saci de mâncare pentru
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
E un magazin așa drăguț. E primitor și parfumat, și e plin de lucruri fabuloase, cum ar fi niște rasteluri de sârmă cromată și niște suporturi pentru pahare din sticlă gravată. Mă strecor pe lângă un raft cu agende de piele mov pal și îmi ridic ochii - uite‑le! Trei rame din tweed purpuriu, făcute de Suze! Încă mă emoționează, de fiecare dată când le văd. O, Doamne! Simt un fior de încântare. zăresc o clientă - cu o ramă în mână. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai faci? — Bine, zice, și mă privește cu speranță. Fenny mi‑a zis că pot să împrumut de la tine șalul tău de la English Eccentrics. — I l‑am dat lui Suze, zic, cu regret. Dar... ce‑ai zice de... un șal mov cu paiete? — Da, te rog! Și Binky întreabă dacă mai ai cumva fusta aia neagră parte peste parte? — Da, o am, zic gânditoare. Dar am altă fustă care cred că i‑ar sta și mai bine... O jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fustă neagră, apoi o arunc repede, în clipa în care văd că are un penis roșu strălucitor aplicat în față. — Doriți să probați ceva? Hai, Becky. Nu fi așa pămpăloaică. Alege ceva! — Îhm... da. Ăsta! zic și înșfac un pulover mov pe gât, care mi se pare chiar drăguț. Ăsta, vă rog. Și îl urmez în spate, unde cabina de probă e făcută din tablă de zinc. Abia când dau puloverul jos de pe umeraș observ că are două gâturi. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
DKNY. — DNKY? zice Erin, încrețindu‑și fruntea. Nu cred că... — Sunt noi, îi spun. Cred că au venit ieri. Sunt atât de drăguțe. Ar trebui să le vedeți! Mă întorc și mă uit atent la îmbrăcămintea ei. Știți ceva? Fusta mov de la DKNY ar arăta foarte bine cu bluza pe gât pe care o aveți. Și ați putea să le combinați cu cizmele alea noi de la Stephane Kélian, cu toc ascuțit. Le știți? Le știu, spune Erin încordată. Cele din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
postul ăsta nenorocit datorită lui Gafton și datorită doctorului, amicul meu, doctoral Marga. Oameni de formație veche, solidă, poate v-a vorbit Tavi despre ei. Venera tăcea, mângâind cu palma mică spatele lucios al lui Tavi, lungit lângă papucii ei mov, cu pompon de catifea. Câinele nu tresări auzind numele său și al stăpânului absent, urmărea confesiunile palavragiului cu perfect scepticism. — Da, frumos câinele ăsta... Nu știu dacă o cunoașteți pe Veta. Veta Apostolescu, savantul de la clinica de câini. Mătușica tăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spuneți, până când? Vocea groasă, puternică, încă nu-și atinsese amploarea extremă. — Cum vă numiți? îndrăzni sec Marga, aplecându-se spre celălalt capăt al mesei, de unde trase pachetul auriu al colegului Florin și extrase o țigară, aprinzând-o cu bricheta lungă, mov, scoasă fulgerător din buzunarul halatului. Florin nu mișcase, aplecat asupra fișei croitorului. — Avocat Olga Orleanu-Buzău! Vreau un răspuns clar. Fără goange. Nu sunt din alea de pe drumuri. N-am să vă ling labele, nici puța, asta să știți. Un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în cor. Barul a devenit o mare de trupuri care se îmbrățișau, țipau și suflau în trompete, aruncând cu artificii în paralel cu cei de la TV. Panglici de hârtie colorată cădeau peste noi, în păr, pe umeri, acoperindu-ne cu mov, roz și albastru. Perechile se îmbrățișau. Noi ne-am sărutat și, când mi-a dat drumul din brațe, m-am uitat în ochii lui, curajoasă, și i-am spus: —Te iubesc. Nu a auzit nimeni. Patrick s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Ar trebui să încerci și tu. Mai ales că toți profesorii de yoga arată excepțional. Finn râde neîncrezător, el fiind un tip mai de modă veche, care nu-și închipuie instructorii de yoga decât ca pe niște homosexuali îmbrăcați în mov având drept parteneri niște mâncători de müsli. Ar trebui să încerci, adaug. Te-ar mai calma un pic. Iar tu chiar ai nevoie de asta. Dar sunt calm, mă contrazice aprinzându-și o țigară și trăgând din ea ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]