3,219 matches
-
acelea ale unui muzeu de artă, arheologie și etnografie. Vase de ceramică și de lemn ce contribuiau la pregătirea și păstrarea vinului, sculpturi în lemn și vitralii prezintă imagini inspirate din mitologie sau din viața cultivatorilor de viță-de-vie. Am plecat mulțumiți și încântați că am putut vizita această oază de muncă, de pasiune, de inteligență și de creativitate, acest univers rotund, în care tăria pietrei se combină cu cea a vinului, rafinamentul culinar cu cel artistic, un labirint deschis către toate
REPUBLICA MOLDOVA, TRANSNISTRIA I de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354554_a_355883]
-
negru pe alb. Uneori reciteam ... Participă la expoziții organizate în străinătate: Moscova, Praga, Viena, Milano, Torino, Tel-Aviv, sau în alte expoziții internașionale, la Lugano,Geneva, Tokio, etc. Parcă uitasem de toate...mă uitam înremenită în acel catalog . Eram atât de mulțumită că am fost lăsată - la intrarea în Muzeul Brăilei - să pătrund fără invitație și că această expoziție mi-a oferit, și încă gratuit, atâta bucurie încât să-mi umple sufletul de mare satisfacție . După zile multe la rând de meditare
EMILIA, PRIETENA MEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354599_a_355928]
-
mai mândru și fericit om din lume. Și nu erau puține persoanele care-i remarcau pe cei doi. Erau frumoși, tineri, vioi, și le stătea atât de bine unul lângă celălalt... * De ceva timp Adriana lucra și era grozav de mulțumită. Avea ambianță favorabilă sub toate aspectele. Privirile și dialogurile scurte, în răstimpuri, cu salariații mai vechi, fie ei bărbați sau femei, erau sincere. Programul de lucru era convenabil, chiar dacă uneori era depășit în cazuri de urgență. Se obișnuise cu mișcarea
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
ar fi murit de mult și mai ales, dacă eu nu l-aș fi întrecut cu toate năzdrăvăniile posibile de care eram capabilă. De fiecare dată, înainte de deznodământ, eram plecată cu moș Ene în paradisul viselor spre fericirea mamaiei, care, mulțumită, mă lua în brațe și mă săruta pe frunte sau pe obraz cu vârful buzelor să nu mă trezească, adormind și ea, nu fără oarecare griji pentru a doua zi. Capitolul II URSUL ȚIGANILOR La șase ani mă țineam după
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
Când să trec drumul la noi, tot în clandestinitate, o aud pe Moacsa lui Naie care, de peste gard m-a strigat: -Unde ai fost fa, fată, o să te omoare măta-mare, dacă nu a murit până acum?! după care a râs mulțumită. Numai după golul din stomac mi-am dat seama că am stat prea mult la fetele lui „Gafton” și în mod sigur, mamaia îmi observase lipsa. Fără să-mi întorc capul am fugit direct în grădină după o glugă de
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
așteptam să vorbească ea întâi. -Te-ai lovit? m-a întrebat cu o voce grijulie. M-am bucurat că era întuneric în grajd și nu mi-a văzut zâmbetul; atunci în mod sigur și-ar fi schimbat culoarea timbrului. Am oftat mulțumită și am răspuns cu un mârâit care însemna mai mult „da”. Mamaie speriată m-a împins de pe ea, cu un oarecare efort s-a ridicat, pipăindu-mă din cap în picioare, să vadă dacă mă durea pe undeva: -Slavă Domnului
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
am gândit dacă într-adevăr cunoscusem pe cineva care murise, bucurându-mă astfel de laptele vărsat. Am ieșit din grajd fericită. O cunoscusem pe baba lui Fane Matei, care murise în timpul iernii și știam că fusese săracă și șchioapă. Eram mulțumită, dacă nu chiar mândră de întâmplarea cu laptele. Atâția morți aveau ce bea în seara aceea! Nu am mai avut timp să fac altă „prostie”, era deja târziu. Spălată de mamaia, cu codrul de pâine albă în mână, făcută în
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
în cuptorul de chirpici din spatele casei, înmuiat în laptele cald, dar muls de dimineață, căci cel de seara îl lăsasem să se verse pentru morți, m-am lăsat dusă de tataie în brațe până în casă și o dată culcată am adormit mulțumită. Pentru prima dată nu o auzisem pe mamaie spunându-mi „Să vină Maria să te ia, că dacă nu m-au albit fetele mele, tu o să mă și omori, maică!” Nu făcusem nimic mai mult decât de obicei, poate chiar
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
drag! Bunicul era destul de supărat. Privea încruntat, puțin pieziș, fără să spună o vorbă. I-a trecut destul de repede, dar numai după ce a examinat iapa cu atenție și a văzut că este bine hrănită iar băiatul este întreg și vesel. Mulțumit, a bătut cu palma crupa Bătrânei, a zâmbit hoțește și a îndemnat-o să meargă la grajd. Iapa a nechezat, l-a împins jucăușă cu botul în piept, a scuturat capul și a plecat agale unde i s-a spus
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
mă împinge mai mult decât se cuvenea, m-am trezit că o împingeam și eu pe cea din fața mea cu aceeași agresivitate. Când ușa s-a deschis, m-am furișat înăuntru lăsându-le să se certe pentru prioritate. Am ieșit mulțumită; în primul rând scăpasem de un adevărat coșmar și în al doilea rând, eram mulțumită că “răzbisem” așa cum spunea tataie Gogu, când vorbea de el și de viața lui. M-am așezat lângă fetița cu pistrui căreia îi eram recunoscătoare
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
pe cea din fața mea cu aceeași agresivitate. Când ușa s-a deschis, m-am furișat înăuntru lăsându-le să se certe pentru prioritate. Am ieșit mulțumită; în primul rând scăpasem de un adevărat coșmar și în al doilea rând, eram mulțumită că “răzbisem” așa cum spunea tataie Gogu, când vorbea de el și de viața lui. M-am așezat lângă fetița cu pistrui căreia îi eram recunoscătoare și încet, mi-am lăsat mana în jos și i-am prins-o pe a
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
explicase mie mami. Alina mă privea mirată, iar instructoarea, dacă la începu nu ne dădea nicio atenție, încet s-a arătat interesată de discuția noastră și m-a întrebat: -De la ce școală vii? -De la Costeasca! i-am răspuns mulțumită. -Pari dezghețată. Ce premiu ai luat? Nu mă așteptasem la o asemenea întrebare, așa că, după ce m-am gândit dacă să o mint sau să-i spun adevărul, am ales varianta mamei, ” Să nu minți niciodată, că nu știi când iese
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
deschis gura să-i spună ceva lui Mia, dar aceasta, preocupată să aleagă porumb bun pentru copt, s-a făcut că nu ne aude. Mița, cu buza umflată, a început să strângă lemne uscate pentru foc. Uitasem de rochii; eram mulțumită că îi închisesem gura Miței care, după spusele lui Mia, “trăncănea tot timpul, numai să se afle în vorbă”. Cuvântul “bucureșteancă” îi impresiona pe copiii de la țară și cum majoritatea nu călcaseră decât de câteva ori pe asfaltul din București
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
tataie și mamaie erau la current de istoaria din prun. Abia acum li se luminară mintea de ce Mia nu se oprise la ei, ci trecuse val vârtej prin fața casei? Numai mami, când a venit să mă ia acasă, a râs mulțumită că nu m-a împuns vaca și apoi a râs în hohote, când a aflat povestea cu mătasea de porumb. Cel mai fericit părea tataie, pentru că nimeni nu-i ceruse să mă despăgubească pentru rochia ruptă de vacă. La plecare
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
cu el, a protestat în felul lui, după care, bucuros, se uita la noi cu urechile drepte și cu ochii sticloși. Avea un aer mulțumit cu noua vestă, iar tata-mare era în extaz. -Băiatul meu! îi spunea într-una. Și mulțumit, tata-mare s-a întors spre mami: -Ai făcut o adevărată pomană. A îmbătrânit și el săracul. Cu frigul ăsta îi îngheață oasele! În seara aceea am avut certitudinea că ocupăm locul doi în inima lui tata-mare, după Cartuș. Gelozia mi-
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
-Tocmai în seara asta nu am să-l închid, îi las ușa deschisă de la magazie, că mai profită cu colindul și mai sare gardul și unul cu mână mai lungă. Am întrat în casă și l-am lăsat pe Cartuș mulțumit să intre și el în cotețul lui din magazie. Toată noaptea Cartuș a lătrat și a patrulat prin curte de la poartă până la ușa lui tata-mare. Spre dimineață m-am trezit în zgomotul făcut de tăticu care încerca să reaprindă focul
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
acoperit și mai bine cu plapumă și am adormit mai repede decât seara, când îl auzeam lătrând singur în curte, în întuneric și în frig. Cum are grijă de noi, manca-l-ar tata-mare de băiat frumos!” mi-am spus mulțumită. Nu știu cât am dormit, dar m-am trazit în țipete și plânsete. Speriată, am privit în jurul meu, am sărit din pat ca o nebună direct în ghetele puse lângă sobă și am dat fuga în curte așa cum eram în pajama. Când
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
mai mult pentru el: -Am să pun și damigeana mare în sticle. O să vărs un kil de apă în ea, că nu se vede și pe urmă cine o să priceapă? Vinul lor de la Buzău este mai tare decât al nostru. Mulțumit că își găsise singur soluția s-a mai foit puțin și l-am auzit repede sforăind. Am adormit zâmbind. Îl aveam pe tataie la mână și mulțumită m-am întors și eu cu spatele la mamaie. Legănată de pufăitul lui când pe
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
Numai câinele te iubește și îți este devotat! Nici prietenii, nici nevasta, nici bărbatu, îi spunea tata-mare. Mami îi zâmbea și de frica lui tanti Oala, nu îndrăznea să-i răpsundă, așa că tata-mare, convins că avea dreptate, intra în casă mulțumit că își marcase punctual de vedere; cel puțin în fața ei, căci mai departe i-ar fi lipsit curajul. Capitolul XVIII ASCUNZĂTOAREA DE DUPĂ SOBĂ Dacă în clasa întâia Matei mă marcase cu câteva emoții de neuitat, nu pot să spun că
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
de pe masă, să-i admir talentul non-stop și să-mi țin respirația în momentele dificile ale creației sale. -De unde ai adunat atâtea vederi cu zăpadă? am întrebat-o când în final, își trecea limba peste buze, cu un aer mulțumit. -Părinții mei! Mi le-au adus de la ei de la școală. Ei știu tot, nu ca învățătoarea noastră. M-am uitat la ea mirată și cu un mic efort, am reușit să-i spun: -Este și a ta, nu numai a
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
considerată o victimă a călimării de cerneală și care, în ochii lui tata-mare însemna „noroc”, vărsându-se plină la prima oră de școală. -O să învețe, că doar s-a vărsat plină, nu s-a spart goală! ne-a spus mulțumit, după ce a ascultat toată povestea. -Tu crezi că suntem la cârciumă: când se spartge sticla plină, o să avem vânzare bună! i-a întors-o tanti Oala spre nemulțumirea mea. Într-adevăr, călimara mi-a purtat noroc în toți anii de
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
de atac, îl aștepta să se ridice, iar eu, după ce am observant că de data aceasta avantajul era de partea noastră, am început să râd ca o nebună. -Nu te-a bătut, mă, mă-ta, astăzi? l-a întrebat Mia mulțumită. -Ce ți-am făcut fa, că mă dobori de pe bicicletă? se văicărea el. După ce ne-am asigurat că biciclistului îi pierise curajul să o înfrunte pe Mia, i-am întors spatele și am plecat lăsându-l singur în drum să
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
m-am strecurat sub plapumă, mi-am tras-o peste cap, să nu mai aud nimic și în mai puțin de câteva minute, “dormeam buștean”, cum îi plăcea lui tataie să spună, când se culca oboist. Dacă seara am adormit mulțumită, a doua zi mă așteptau în curte patru dușmani, care, după câteva confruntări cu Ciobănel, îl puseseră cu botul pe labe, în fața porții. Resemnat, câinele îi urmărea numai cu privirea, atât pe ei cât și pe mine. Erau patru cocoși
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
de iepuraș ar fi mai bun decât pâinea. M-am întors în pivnița fără apă. Tata-mare îi aranjase un culcuș din salopetă lui în colțul dintre nisip si perete. -Mai bine de atât nici că se poate! mi-a spus mulțumit, după ce a pus iepurașul în adâncitura cuibului făcut. I-am pus cozonacul în față și am fugit repede de am luat strachina lui Cartuș, care era plină cu apă. -Îi pui tu alta lui Cartuș! i-am spus când o
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
ca și cum i-ar divulga secretul nostru. -Nu a pierdut-o, am găsit-o lângă puț. Cred că a lăsat-o acolo Cartuș! ne-a spus liniștită în privința motivului care ne coborâse în pivniță. Mă uitam la tata-mare cu un aer mulțumit. Am intrat la ei și până când a venit mami să mă ia, am stat în brațele lui, i-am mângâiat mustața, l-am pieptănat cu cărare pe mijloc cum îi plăcea și l-am sărutat până când tanti Oala, cunoscându-mă
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]