464,923 matches
-
oameni de o modestie înaltă, aristocratică în sensul cel mai profund al cuvîntului, iar la celălalt, prin ricoșeu, tăcut, auster și hieratic, Paul Gherasim, cel adîncit în natură și bine acordat pentru a recepționa mesajele dumnezeirii și, într-un mod mult mai zglobiu și mai simpatic, Ștefan Sevastre care, deși nemulțumit pînă la capăt de profesorii din Academie, își identifică parteneri demni în istoria artei: stabilește relații privilegiate cu Poussin și cu Rembrandt. O lucrare de parcurs, din vremea studenției, în
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
difuzor ca reper proletar "în final [...] amintea de Poussin, ca rezolvare", iar o altă lucrare, "...un desen cu un subiect pe linia realismului socialist - un rănit care intră în casa cuiva și felul în care este întîmpinat" este, nici mai mult, dar nici mai puțin, "O compoziție în cîteva linii, cu tensiuni cumva rembrandtiene". Asta e, ca și părinții, nici colegii de eternitate nu ți-i alegi, ei sunt o fatalitate. însă dincolo de orice afirmație sau atitudine cu care cititorul nu
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
Rodica Zafiu În prezent, se vorbește și se scrie tot mai mult despre droguri: în diferite contexte (cronică senzațională, reportaje, analize sociologice sau medicale) și în varii registre de limbaj (standard, științific sau familiar-argotic). Discursul jurnalistic rămîne totuși unul destul de sumar, repetitiv, vehiculînd o informație minimală în raport cu amploarea fenomenului. Din păcate, nici
Droguri și lexic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14878_a_16203]
-
plan (în dezacord cu uzul curent) un înțeles științific neutru - să fie ecoul unui tabu de dinainte de 1989, al prudenței generale în fața lucrurilor periculoase. în același dicționar (care reia în aceste puncte prima ediție, din 1975) definiția verbului fixează totuși mult mai corect semnificațiile: a (se) droga e în primul rînd "a administra sau a lua stupefiante". Conceptul nu lipsește deci din dicționar, fiind reprezentat de termenul stupefiant; dar și pentru acesta, genul proxim al definiției este "substanță medicamentoasă". La aproape
Droguri și lexic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14878_a_16203]
-
soare franțuzească, individul trage concluzia că trebuie să fi practicat sporturi de noapte cu cetățeni străini. Din filele de jurnal aflăm că Ghe e un bărbat "emancipat": trăiește din salariul de economistă al nevestei, cu care întreține raporturi sexuale cel mult o dată pe săptămînă și nici nu comunică prea mult, pe care o suspectează că-l înșală și se gîndește cum ar fi să o strîngă de gît. Ne putem întreba care este motivul obscur pentru care aceasta, totuși, rămîne lîngă
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
practicat sporturi de noapte cu cetățeni străini. Din filele de jurnal aflăm că Ghe e un bărbat "emancipat": trăiește din salariul de economistă al nevestei, cu care întreține raporturi sexuale cel mult o dată pe săptămînă și nici nu comunică prea mult, pe care o suspectează că-l înșală și se gîndește cum ar fi să o strîngă de gît. Ne putem întreba care este motivul obscur pentru care aceasta, totuși, rămîne lîngă el - dar e drept că și Ghe se întreabă
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
cum cartea de față îmbină cele două teme majore ale profesorului emerit de la Paris X - Nanterre, interesându-se cu deosebire de Evul Mediu timpuriu (așa-zisa "epocă întunecată"), calificat tacit ca "ingrat" - și precedând, întrucâtva anonim (la data apariției cărții), mult frecventata epocă mai înainte amintită. Autorul își alege, în plus, o temă ades neglijată cât privește intervalul istoric ales - și anume educația. Volumul își stabilește o serie de standarde teoretice - prin primul trebuind să se obțină un răspuns (pe cât posibil
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
doua își face intrarea în istorie într-o haină creștină; o a doua perioadă, în care educația antică se pierde, cea creștină fiind, în schimb, sistematic consolidată; în fine, etapa finală, în care educația creștină începe să fie tot mai mult asimilată paradigmei medievale binecunoscute. Se poate aprecia destul de ușor că pentru un asemenea studiu - în care notele, de pildă, reprezintă mai mult de o treime din volumul său (Riché are de altfel vocația acestora, vizibilă chiar mai mult într-alte
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
fiind, în schimb, sistematic consolidată; în fine, etapa finală, în care educația creștină începe să fie tot mai mult asimilată paradigmei medievale binecunoscute. Se poate aprecia destul de ușor că pentru un asemenea studiu - în care notele, de pildă, reprezintă mai mult de o treime din volumul său (Riché are de altfel vocația acestora, vizibilă chiar mai mult într-alte lucrări) - eforturile de documentare și de redactare s-au dovedit deosebit de dificile - devenind posibile, în fapt, doar cu condiția ca ele să
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
tot mai mult asimilată paradigmei medievale binecunoscute. Se poate aprecia destul de ușor că pentru un asemenea studiu - în care notele, de pildă, reprezintă mai mult de o treime din volumul său (Riché are de altfel vocația acestora, vizibilă chiar mai mult într-alte lucrări) - eforturile de documentare și de redactare s-au dovedit deosebit de dificile - devenind posibile, în fapt, doar cu condiția ca ele să reprezinte consecința firească a unei pasiuni constant susținute vreme de ani îndelungați. Altfel, nu putem decât
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
și de redactare s-au dovedit deosebit de dificile - devenind posibile, în fapt, doar cu condiția ca ele să reprezinte consecința firească a unei pasiuni constant susținute vreme de ani îndelungați. Altfel, nu putem decât să ne bucurăm că un autor mult tradus în lume își află tălmăcirea și pe românește. Pierre Riché, Educație și cultură în Occidentul barbar - secolele VI-VIII, trad. Florica Bechet, Editura Meridiane, 2001, 533 p.
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
vasta alăptare de la ugerul guvernamental conține o nuanță de viol: e un fel de-a procura plăcere cu forța. Dar și-un fel de viol al fragilelor creiere ale elevilor, cărora li se induce ideea că există un Tătuc grijuliu, mult mai grijuliu decât cel de-acasă care, nenorocitul, nu câștigă nici cât de-un corn și-un pahar cu lapte. Guvernul Năstase atașază, prin această măsură pentru care așteaptă aplauze, încă o cârjă trupului anchilozat al țării. în loc să vindece organele
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
totdeauna. Galaction își întinde strada pe lîngă Cimitirul israelit, ceea ce cu siguranță nu-l supără, întrucît și în cele mai antisemite perioade istorice i-a apărat curajos pe evrei. Pe partea cealaltă, strada Bacovia, nu departe de încă două-trei cimitire. Mult mai bine stau, la cîteva străzi distanță, într-o zonă civilizată, între cartierul muzicienilor și cel al capitalelor, G. Călinescu (casa lui a creat strada lui) și Tudor Vianu. Ceva mai încolo, o mică intrare pentru un mare scriitor: Camil
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
Iosif cu Cerna și Anghel, bulevardul Goga cu străduța Blaga, Alexander von Humbolt cu... Ion Morțun etc. Dintre numele care lipsesc din biblioteca stradală a Bucureștiului sînt Costache Negruzzi (există doar fiul său, Iacob, poate pentru că a trăit atît de mult încît să fie contemporan și cu strada Eminescu și cu intrarea Camil Petrescu), Mihail Sadoveanu (există în schimb strada Baltagului), Ion Barbu (ironia soartei face să fie reprezentat doar un tiz al său, sergent), Cioran și Ionesco, Urmuz, Geo Bogza
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
sensualist, nu posedă nimic în intelectul său care să nu fi fost perceput, în prealabil, de simțurile estetice, dar - de ce nu - și de cele ale unui voluptuos al deliciilor gustului". Ierarhia axiologică a perioadei interbelice a literaturii române îi datorează mult lui Șerban Cioculescu. În speță poezia, care și-a găsit în conștiința sa o adîncă comprehensiune și o vibrație congeneră, anevoie de conceput la un raționalist à outrance, la un spirit bornat de "metode" sau fanatizat de "idei literare" in
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
Dima, Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană (1936), Șerban Cioculescu consideră cu pertinență că: Motivele magice în inspirația poeților contemporani își au explicații în nevoia modernilor de a-și împrospăta viziunile prin întoarcerea deliberată la simțirea naivă". Cu atît mai mult cu cît încă Baudelaire scria, în cuprinsul unui text referitor la poezia lui Théophile Gautier: "este în cuvînt, în verb ceva sfințit (quelque chose de sacré) care ne oprește a face dintr-însul un joc de hazard. A mînui în
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
din auzite. Nimeni nu obține mai mult succes în societate decît urechistul. Prestigiul urechii are la noi o lungă tradiție. El depinde de altă instituție națională, cîrciuma/ cafeneaua. La un pahar, limba se dezleagă și vorba se leagă. Urechea are mult de lucru, de aceea a învățat să fie selectivă. Lucrurile complicate devin simple. Ipotezele devin concluzii. Minciunile devin adevăruri. Cîrciumile și cafenelele sînt bune conducătoare de prejudecată pentru că au tot atîtea canale de răspîndire a informației cîți clienți le frecventează
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
adesea, în ochii cititorilor avizați. E drept că numărul celor care citesc pur și simplu, din proprie dorință, operele trecutului scade. E rostul școlii de a le ține vii pe calea studiului. Homer, Goethe, Eminescu și Blaga trăiesc tot mai mult grație faptului că școala nu-i părăsește. Și cît timp nu-i părăsește. Un autor consacrat de școală se numește canonic. Prestigiul lui e chiar mai mare decît al autorilor contemporani. Doar că îl citim altfel. E o ipocrizie să
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
deosebirea este mare și altfel sesizabilă cînd începi să intri în sistem, să faci parte din altă societate. Nu e simplu deloc. Mi-a fost foarte greu, la început, să ajung la finețea lucrurilor, a mentalităților, a codului. Am învățat mult în acești cinci ani de zile. Sînt mai aproape de o direcție, știu pe unde trebuie să caut. M-am întrebat ce pot eu să le aduc nou, proaspăt. Am încercat o dată, de pildă, să le explic studenților de la școala noastră
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
pe experiența mea de actor, pe dragostea de a sonda, de a cerceta, de a încerca. Ca într-un laborator. Mai adaugi ceva, scoți altceva. Cu infinită pasiune și răbdare. Mi-am educat ieșirile și pornirile mele colerice. Am devenit mult mai introvertit, mai înțelept, mai răbdător. Cu toți și cu mine. Am simțit că este nevoie să alternez practica, munca de actor cu cea de profesor. Fiind în beneficiul ambelor ipostaze. Momentul Danaidele, unde l-am secondat pe Silviu Purcărete
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
de util, totodată. Mi-a dat curaj și mi-a trezit gustul pentru aventura pedagogică, pentru ce am construit, după aceea, la Limoges. Am învățat că pedagogia în teatru este un act de creație. Momentul Danaidele m-a incitat foarte mult, ca o încercare, ca o provocare. Iar Silviu Purcărete este cel care a înțeles asta și m-a susținut enorm. A avut încredere în proiectul meu și a semnat un cec în alb. De fapt, prietenia înseamnă și reciprocitate. Fără
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
poate, imposibil. Academia s-a înființat sub patronajul lui, ca director al teatrului. Și mai e ceva: amîndoi am avut norocul să trăim anii formidabili, să întîlnim marii profesori ai școlii românești de teatru. De aici am plecat. Am citit mult, am încercat să astup multe lacune teoretice pe care le aveam, m-am plimbat pe la toate școlile din Franța, am asistat la cursuri, am învățat administrație instituțională, organizare. Toate în același timp. Și scurt. Trei ani de zile am muncit
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
care ați susținut-o și expoziția organizată la centrul cultural, manifestări care atestă doar cîteva din ororile comunismului. Cît poate contribui un scriitor la conservarea memoriei a ceea ce s-a întîmplat în anii "dictaturii roșii"? H. B.: Poate contribui foarte mult! Dacă el a fost martor al deceniilor comuniste cred că are chiar datoria să se exprime, să expună cît se poate de veridic, de amplu cele știute și trăite de el. Pentru aceasta el are la îndemînă un instrument extrem de
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
Cel puțin în aceste cercuri, și am vorbit cu zeci de oameni, exemplul Germaniei a devenit ghidul principal al lucrărilor lor științifice. R. B.: Cînd v-am pus această întrebare nu m-am gîndit decît la un strat foarte subțire, mult prea subțire de oameni care în România înțeleg să facă acest proces dificil de cunoaștere obiectivă, de analiză și de judecare "la rece" a celor două dictaturi. Însă, așa cum apar lucrurile, văzute de la distanță - unele se văd mai clar decît
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
judecare "la rece" a celor două dictaturi. Însă, așa cum apar lucrurile, văzute de la distanță - unele se văd mai clar decît de aproape - numărul celor care sunt realmente dispuși să facă acest dureros proces, numărul celor dispuși să asculte, este încă mult prea mic. De aceea cred că scriitorii pot face foarte mult. Și fiindcă am ajuns în acest punct al discuției noastre, care sunt cărțile d-voastră care în România ar putea, prin traducere, să contribuie în continuare la "procesul comunismului
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]