1,250 matches
-
Românească și Moldova, la 10/22 august, în conformitate cu prevederile convenției austro-turce de la Boyadjy Keuy (14 iunie), având menirea să le neutralizeze și să împiedice desfășurarea ostilităților pe teritoriul lor. Trupele otomane ale lui Omer Pașa au ținut sub ocupație Principatul muntean, împreună cu cele austriece, până în decembrie 1854, când le lasă singure numai pe acestea din urmă, iar din Moldova se retrag în septembrie 1855; domnitorii Barbu Știrbei și Grigore al IV-lea Alexandru Ghica s-au înapoiat, la rândul lor, în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și al sălii de lectură, văzură că nu mai rămăseseră decât munți de cenușă. Numai în zona mânăstirii fuseseră clădite câteva colibe. Din direcția aceea plutea miros de tămâie, așa că Genemon se duse să cerceteze. Găsi patru sau cinci eremiți munteni, așezați în jurul unei oale cu pilaf care fierbea deasupra focului. — Au spus că marele preot din Yokawa nu-i aici, anunță Genemon. Dacă marele preot nu e aici, n-o fi cumva vreun cărturar sau vreun bătrân de pe vremuri? Genemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spinarea unui cal ca pe un sac. Bărbatul le arunca celor care îl capturaseră insulte și blesteme. Ofițerul îi astupă gura cu pământ. Biciuind burta calului, soldații porniră grăbiți cu prizonierul, spre tabăra lui Hideyoshi. În aceeași noapte, un ascet muntean fu oprit de altă patrulă. Spre deosebire de stilul smiorcăit al falsului muzicant, călugărul era trufaș. — Sunt discipol al Templului Shogo, anunță el arogant. Noi, asceții de la munte, mergem, adeseori, toată noaptea fără a ne odihni. Mă duc unde poftesc, cu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de destinație. Pustnicul continuă în același stil o vreme, după care, încercă să fugă. Un soldat îl nimeri în fluierele picioarelor cu coada lăncii, iar omul se prăbuși urlând. Despuindu-l pe jumătate, soldații descoperiră că nici vorbă să fie muntean ascet. Era un călugăr-războinic din Honganji, care ducea spre clanul Mori un raport secret despre evenimentele de la Templul Honno. Fu și el trimis imediat legat fedeleș la tabăra lui Hideyoshi. În noaptea aceea n-au fost prinși decât doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întîlnește și metoda lui Urmuz, excesul de importanță dat laturei minerale a omului în portretul Domnului cu Servieta, redusă la limitele seriozității descriptive”. Nu lipsesc observații cu caracter mai general, indicînd o tradiție „urmuziană” specific locală. Mentalitatea „balcanică” a tîrgoveților munteni in-formează arta „marilor sensibili schimonosiți” (printre care și Urmuz), iar muzica orientală apare - observație fină! - ca un simbol al acestei categorii artistice: „muzica orientală prin monotonia și chiar obscenitatea ei, amestecată însă cu delicate urcușuri lirice, poate sluji ca simbol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În urmă țării servicii Însemnate”. „Multe idei moderne am Împlântat În spirite; multă rugină am curățat de pe mulți.” Ion Ghica trăiește anii ’30 ai veacului al XIX-lea la Paris, alături de Iancu Filipescu, Niculae Cantacuzino, Alecsandri, Alecu Cuza. Moldoveni și munteni, ei se descoperă frați: „Ce revelațiune! Eram toți români!”. Români, dar nu și dandy, chiar dacă toți se străduiesc să țină pasul cu moda, chiar dacă Îi admiră pe spilcuiții francezi. Între aceștia, de pildă, un tânăr mărunțel, extrem de bogat și elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
îi făgăduiește că îi va aproviziona armata, drept pentru care primește de la țar trei sute de pungi cu galbeni. Brânco veanu își adună oștile la granița Munteniei, gata să pună umărul la cruciada rușilor. Numai că un grup important de boieri munteni trece de-a dreptul în tabăra țarului; acesta îi primește cu brațele deschise. Furios, Brâncoveanu îi înapoiază lui Petru cel Mare banii, iar „zahareaua“ (aprovizionarea) o trimite turcilor. Lipsa acestei aprovizionări duce la dezastrul țarului în bătălia de pe Prut; urmează
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cum reușea el să cucerească Ardealul și să fie ucis mișelește? Folosindu-l împotriva lui Ștefan Bathory, ca de altfel și pe Horia mai târziu, împotriva ungurilor, dușmani ai Vienei, împăratul, cred, i-a favorizat acest lucru, numai că domnitorul muntean a mers și el prea departe... Eroare! Cine spune toate astea, d-le Gerard? - face electricianul cu o privire de vulpoi, mai mult cu albul, decât cu coada ochiului. Istoricul Alexandru Lepădatu, în cartea sa publicată pare-mi-se, pe la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
copil nevinovat! Păi bine măi, frate, politicienilor nu le mai ajunge să-i mintă pe alegători, c-or să trăiască bine, acum își bat joc și de copii? Și tocmai cine face asta? Cel care a scris, precum un domnitor muntean din Evul Mediu, o carte de învățătură pentru fiul său, cu deosebirea că în această carte sunt învățături pentru fiica sa Elena, mai cunoscută sub numele de EBA. Această carte nu a fost publicată, încă fiind un secret de familie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
patruzeci de ani și arata ca zâna apelor din basme. Doar că era mai scundă. Am lăsat bagajele în camera de oaspeți cu pereții acoperiți de icoane și am luat dealul pieptiș. Trebuia să sărim gardurile din bârne cu care muntenii își separaseră pășunile. Mărșăluiam gâfâind pe sub coroanele sărăcăcioase ale zarzărilor. Iarba și florile de câmp ne ajungeau până la genunchi. Aerul era șfichiuit de aeroplane și bombardiere: bondari, albine, viespi, musculițe. Cam o dată la treizeci de secunde înghițeam o insectă. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sunt prezente sinesteziile (Înmiresmat e gerul. Aud zborul / de îngeri în lumina lăcrimată subt desfrunzirea smirnei...; E verde frigul dincolo de tine...; planeții bat mioapele timpane...). Antologia Astralia se deschide cu selecții din volumul Florile cornului tânăr, la începutul căruia Baladă munteană dă tonul nostalgic, aducând o undă de idilism în evocarea fetelor noastre cu fotă și ie, ca-n basme de frumoase, imagine emblematică, susținând paseismul poeziei: a fost demult / demult / serafic de demult. Instantanee marcante pentru o epocă de suflet
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu o parte de 1500 lei „din Premiul Neuschotz de 3500 lei”: «Rolul fraților Greceni în traducerea Bibliei de la București a fost în timpul din urmă redus în urma descoperirii (în 1915) a unui manuscris cuprinzând traducerea Bibliei în întregime, întrʹo copie munteană anterioară tipăriturii bucureștene din 1688. « Reluând vechea părere a lui Hașdeu și Picot, dar înfățișând-o întrʹo altă lumină, d-l N. Iorga, întrʹun memoriu prezentat la Academie în 1915, a susținut că la baza Bibliei lui Șerban Cantacuzino se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mai dat. Dispăruse între timp. Iată, deci, că mă pot lăuda ca fost locuitor al locului de care mata ești atât de legat. Apoi, cotenii matale își disputau în fiecare primăvară imașul din vecinătate, în luptă cu cei din cartierul Munteni, la care luau parte uneori și unii normaliști. După cum vezi și mata, pixul meu a cam luat-o razna... Revin la rândurile scrise de mata și mă bucur că scrisul meu place, fiind scris fără unele pretenții deosebite, faptele, ideile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
foloasele unor tălmăciri de valoare din operele scriitorilor clasici și își exprimă încrederea în capacitatea expresivă a limbii române. De altfel, în F.l. s-a acordat un spațiu destul de mare discuțiilor despre limbă și ortografie, fiind reluate și părerile scriitorilor munteni sau moldoveni (I. Heliade-Rădulescu, C. Negruzzi). Atitudinea revistei este moderată. Se critică excesele latinizante și puriste și, de asemenea, fanteziile ortografice. Redacția urmărea să țină la curent cititorii cu evenimentele politice și cu mișcarea culturală și literară de pe întregul teritoriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287055_a_288384]
-
și s-o pomeni, / că ei se gonesc / și nu se-ntâlnesc. Luna când lucește, / Soarele sfințește, / Soare când răsare, / Luna intră-n mare”. Acesta este primul și cel mai vechi tip al baladei Soarele și Luna, întâlnit în spațiul muntean, oltean, bănățean, dobrogean și moldovean. Balada se înrudește, totodată, cu basmele tratând tema incestului. Prin forma ei, se înscrie printre cele mai reușite creații populare, cu deosebire datorită elementelor fantastice, care o apropie de basm și îi potențează expresivitatea. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
nordul Dunării de jos. Spațiul dacic, în totalitatea sa, cuprindea regiuni cu statut politic diferit: teritoriul abandonat, Transilvania, Oltenia și Banat, era dezorganizat, dar era în continuare legat de Imperiu. Teritoriile aparținând dacilor liberi aveau alt statut: zone din Câmpia munteană și din sudul Basarabiei erau controlate de sarmați, dar zonele de podiș erau sub stăpânirea dacilor liberi, ca și Câmpia moldavă. Noua forță politică ce domina nordul Dunării de Jos, după 275, era populația gotă. Ca urmare a unui proces
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al VI-lea și începutul secolului al VII-lea, împăratul Mauriciu, care vorbește despre "transfugii" romani din nordul Dunării folosiți drept călăuze de armata bizantină. La sfârșitul secolului al VI-lea, istoricul bizantin Teophanes amintește cu prilejul luptelor din câmpia munteană despre un "gepid creștin" (autohton) care arăta drumul armatei romane.23 Dacă informațiile scrise sunt puține, în schimb, evoluția societății autohtone în spațiul carpato-dunăreano-pontic poate fi cunoscută mai adecvat prin intermediul descoperirilor arheologice și numismatice. În secolele V-VI, asistăm la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se derulează episodul "torna, torna fratre". Conflictele bizantinilor cu avaro-slavii se întețesc, generalii Priscus și Petru le înfruntă cu succes. Priscus îi înfrânge pe sclavini și avari la Dunăre și reușește să-i învingă pe Ardagast și Musokios, în Câmpia munteană. În 596, Petru se opune sclavinilor și îi respinge până în Sciția Mică. În jurul lui 600, sub Mauriciu (582-602), în zona Dunării de Jos, se restabilește ordinea, dar, curând, revolta armatei romane de la Dunăre conduse de centurionul Focas și moartea împăratului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au contribuit la consolidarea și răspândirea noii religii, la sud și est de Carpați, menționăm construirea de romani pe malul stâng al Dunării a unor puncte fortificate și controlul unor teritorii din nordul Dunării, până la Brazda lui Novac, din câmpia munteană, și sudul Moldovei. Ca factori însemnați s-au aflat și "puncte de trecere" comune de pe linia Dunării: Durostorum, Noviodunum, Dinogetia. Și locurile de pelerinaj din Scythia Minor au avut un rol în atragerea creștinilor din nordul Dunării. Un rol decisiv
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
raiduri în provinciile romane din sudul Dunării. O prezență mai numeroasă a sarmaților în vremea aceasta se înregistrează în stepa Bugeacului, din sudul Basarabiei, la nordul gurilor Dunării și până la râul Bârlad, dincolo de Prut. Ei tindeau să ajungă în Câmpia munteană (Bărăgan). O altă direcție de deplasare a lor a fost de-a lungul Nistrului, având ca obiectiv zonele de câmpie ale Moldovei. Precizăm că descoperirile sarmatice din secolul I d. H., ca și acelea din secolele următoare, nu atestă întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de romani. În teritoriile dintre Carpați și Nistru, sarmații erau prezenți mai ales în Câmpia Bugeacului, de-aici ei se extind mai ales în Câmpia Moldovei și spre Bârlad și Răut, dar stăpânirea lor nu are proporțiile celei din Câmpia munteană. În paralel cu extinderea teritoriilor stăpânite de sarmați, se produce și o creștere a populației lor, prin pătrunderea continuă a noi grupuri de nomazi. Infiltrarea sarmaților în spațiul dacic și cel daco-roman (după 275) a avut loc numai în zonele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de ei, iar kaganul și-a stabilit reședința aici. Apoi, în 584, avarii cuceresc Singidunum (Belgrad) și alte orașe romane din sudul Dunării. Din acest moment, drumul avarilor spre Constantinopol și spre coasta nord-pontică era deschis. Deoarece slavii din Câmpia munteană au refuzat să recunoască stăpânirea avarilor, aceștia au organizat, în 578/579, cu sprijinul flotei bizantine, o expediție în nordul Dunării, în urma căreia triburile slave au fost supuse (vezi cap. V). În anii 584-586, avarii și slavii au organizat noi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fiind silit să ierneze în nord (conform Theophanes).3 În 596, sclavinii pătrund din nou în sudul Dunării, dar sunt învinși de generalul Petrus, care trece Dunărea și duce lupte cu căpetenia militară slavă Piragast, undeva în Ialomița sau Ilfov-Câmpia munteană (Theophilact Simocata). La sfârșitul secolului al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea, atacurile slavilor singuri sau aliați cu avarii devin tot mai puternice. În anul 602, are loc o nouă expediție militară bizantină condusă de generalii Priscus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Peninsula Balcanică. Să precizăm, înainte de a derula desfășurarea evenimentelor după 602, unde erau localizate zonele geografice stăpânite de slavi, la sfârșitul secolului al VI-lea, în nordul Dunării de Jos. S-a presupus că Dauritas stăpânea în sud-estul Câmpiei muntene, Ardagast în zona râului Ialomița, iar Musokios stăpânea de la Ialomița până la Buzău, mai precis până la vărsarea acestuia în Siret, în timp ce Piragast stăpânea în jumătatea de est a Câmpiei muntene. Alții susțin că Musokios ar fi un conducător local, dacic, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Jos. S-a presupus că Dauritas stăpânea în sud-estul Câmpiei muntene, Ardagast în zona râului Ialomița, iar Musokios stăpânea de la Ialomița până la Buzău, mai precis până la vărsarea acestuia în Siret, în timp ce Piragast stăpânea în jumătatea de est a Câmpiei muntene. Alții susțin că Musokios ar fi un conducător local, dacic, iar Dauritas, având nume latin, ar fi exercitat o conducere militară autohtonă. Părăsirea masivă a regiunilor din nordul Dunării de Jos de către slavi, după 602, se poate verifica și arheologic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]