7,269 matches
-
plânsul mi s-a transformat într-un râs nervos când am văzut pe masă resturile festinului lăsat de foștii ocupanți care părăsiseră locul în mare grabă. Resturi de mâncare pusă direct pe masă, bâzâite de cohorte de muște albastre, cârpe murdare mototolite aruncate peste tot, un miros greu alterând fără nici o rușine parfumul delicat de liliac. Descopeream monogramele mamei pe zdrențe sfârtecate din cerșafuri din damasc fin cu care se curățaseră cizme soldățești sau se ștersese funinginea îmbibată cu grăsime de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poveste obișnuită pentru vremurile tulburi în care trăiam. Doi prizonieri din Armata Română și unul neamț, rătăcit nu se știe cum printre ei, eliberați dintr-un lagăr de muncă forțată la patru ani după încheierea păcii. Toți trei slabi, zdrențăroși, murdari, dar în viață. Simion trăia ! Fără nici un răgaz și fără ca ei să ceară ceva, i-am luat în grijă. A trebuit să îi țin bine ascunși, să caut de mâncare și haine cu ce să se primenească. Ovidiu Frunză, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poate fi supus la asemenea degradare. Trei săptămâni. Atât a durat drumul. Nu aveam nici o idee despre locul spre care suntem transportați, nu aveam nici o provizie de apă sau de mâncare, nu aveam decât ce era pe noi, câteva haine murdare, năclăite de sânge și sudoare, cu toate că... Da, micuța de ea, nu știu cum se face că a reușit să scoată din geamantanul cafeniu și să disimuleze sub fusta creață pe care o purta, aparatul de fotografiat și o cărticică, "Farmacia naturii", pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
literele. Parcă ar vrea să le ucidă. Când reușește să aștearnă una pe hârtie, ai impresia că vrea s-o ducă la fitness general sau s-o trimită la carceră, în următoarea clipită. A transpirat tot. Are alături un batistoi murdar pe care-l folosește la șters moaca, așa cum fac eu, apelând la tot felul de cârpe, atunci când curăț parbrizul plin de noroi al Trabantului nostru... Plic, cu p ma-re, pen-tru cu-ri-oși, cu scris la in-te-ri-or... Pălăriosul dictator se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu pieptul bombat, mândru de hărnicia mea proverbială: "Știu, știu, știu sigur... Am aruncat-o la pubelă, cu al doilea transport menajer pe care l-am făcut, în timpul curățeniei generale de la nea Onuț... În familie, știți, eu răspund de treburile murdare, precum gunoiul și altele. Ghinionul celui mai mic..." Tata, supărat de nu mai putea. Teatru jucat perfect: "Cum? Ai aruncat caietul lui nea Onuț, cu toată povestea familiei lui?!?" Aproape că voia să mă pălmuiască. A dat de înțeles gazdelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de bețivi, din nefericire treji și agresivi prin orice acțiune-monștri, agresivitate fizică). Își imagină o cupă de șampanie, sau măcar un pahar de vin și niște semințe de floarea-soarelui. Își imagină persoane violente, nu agresive. Într-un colț al aleii murdare zăceau nouă mâțe spânzurate, cu ochii scoși. Golanii.( Asemenea gunoaie, nici măcar scârbe umane, cum de trăiesc lângă noi, cum de nu-i înghite pământul?) Îl întâlni pe Sandu pe drum. Fuseseră împreună la facultatea de agronomie, pe care ea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o tulbure și mai tare, pentru a fi foc, de neatins. Cu o zi înainte făcuse dragoste, suflară împreună, aburindu-și trupurile goale, invulnerabile, atingându-se fără inhibiții, temeri, preocupări. Se întoarse spre casă la fel de curată cum plecase, însă ploaia murdară îi udă papucii, îi ajunse la piele. Și trupul îi rămase unul când se dezbrăcă, acasă, căci merse fără umbrelă, cu mâinile sleite de intenții sau de rost în buzunar și poșeta spânzurată de pe umăr în jos. Ultima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
drumului ce trece prin munți, se remarcă frumusețea dulce la fel ca și graiul său. Veselia, voia bună, voioșia sunt la ele acasă. Mai mult, li se impune un comportament decent și plăcut trecătorilor. Uneori părând mai sărăcuță, pe alocuri murdară (Vaslui, Bârlad), ea este de cele mai multe dăți fascinantă. Nu te poți plictisi în ținutul umbrelor, culmilor și soarelui. Iar clima, continentală excesivă, i se potrivește de minune. Simpatie, înțelepciune, Iași. Iașii sunt un oraș extraordinar. Însă ceea ce este mai românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
apropiau prea tare de el. Veneau, aproape îl atingeau, și apoi se îndepărtau. Cu toate acestea, deși ei erau încordați, împărțeau înțelegerea înțeleptului. Într-un fel se respectau fără să o știe. Au ajuns la ceea ce visau: aur. Era galben, murdar, din belșug. Se bătură pe umeri, se îmbrățișară bărbătește, râseră. Euforia dură, astfel încât, după ce începu munca adevărată, de a-l aduna, erau chiar mai joviali. Munciseră din greu, dar cu voie bună, munciseră fără odihnă, dar cu tragere de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înceteze cu orice-ar fi fost ceea ce simțea și nu-I dădea pace. Găsi spirt la baie. Se grăbi să o trezească și speră ca ea să reacționeze. Ea se trezi din leșin, dar adormi apoi. Bandajul de pe obraz era murdar, el se gândi să-1 schimbe. Dar rana era aproape complet vindecată. Doar o zgârietură ușoară marca ceea ce se părea că s-a întâmplat cu ani în urmă. Se lungi pe canapea, lângă ea, întărindu-și jurământul. Viața lui va continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tund. Vreau să fiu urât. Mi-aș dori să fiu și mai desfigurat, și mai respingător. Am să mă despoi de haine și am să le azvârl. Pe toate! Nu-mi mai trebuie niciun fel de eleganță. Am să umblu murdar, jerpelit, ca un vagabond. Îmi cumpăr un butoi și mă bag în el. Am să trăiesc, astfel, adevărata viață înțeleaptă, pe care a dus-o acel îndepărtat Diogene. Și n-o să-mi pară deloc rău, cu siguranță. Chiar dacă sunt cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
copleșitoare, prefăcându-mă într-o unealtă oarbă și înrobindu-mă trup și suflet, încât n-am putut să dispun vreodată de mine nicio clipă! Munca aceasta, pe care o fac de peste douăzeci și cinci de ani, a făcut din mine o cârpă murdară, pe care eu însămi nu o mai suport! Acum, viața mea actuală-i mai amară decât fierea, iar asta-i doar o consecință logică a felului greșit, în care mi-am dus-o în trecut. Cât regret! În fine, cred
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
său nestăpânit de gânduri și de amintiri, tare mult îl mai amărâse, atunci când - nu cunosc exact din ce motive - îl trădase într-o asemenea măsură, încât să se poată naște o asemenea ură la adresa lui și toate acele cuvinte tăioase și murdare în inima lui Șerban. Într-adevăr, puternic suferise el atunci, mult își mai înveninase sufletul și mult prea greu izbutise, mai apoi și treptat, să-și liniștească inima. Iar lucrul acesta, de fapt, era numai o impresie de moment, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
diferenția de majoritatea celorlalte biserici și pe care doar foarte puțini oameni (adică numai cei înteresați, firește) o cunoșteau detaliat. Iat-o! Gard în gard chiar cu incinta locașului de cult, se găsea o ticăloasă de crâșmă amărâtă, sărăcăcioasă și murdară, una cu totul spurcată și abjectă privită la prima vedere, însă în subsolul căreia se zvonea că ar fi puse în vânzare, de mai multă vreme încoace, tot felul de narcotice. Iar Șerban cunoștea și el acest zvon foarte bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai mulți dintre japonezi au devenit conștienți de caracterul esențialmente iluzoriu al existenței. Totuși, în loc să se dedice cu pasiune studierii și practicării unei forme autentice de contemplație, anumiți preoți și credincioși defetiști din perioada medievală, ademeniți de dictonul "părăsește lumea murdară; caută cu bucurie Ținutul Pur" (onri edo; gongu jyodo), s-au zăvorât de bunăvoie în bărci și s-au lăsat în voia valurilor oceanului. Scopul ultim al acestei călătorii era atingerea patriei mitice despre care se credea că reprezintă tărâmul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Dar punk-ul românesc este doar o imitație tardivă și palidă a fenomenului care atinsese, acum vreo douăzeci și cinci de ani, cote aproape globale. Tot mai mulți adolescenți delicați, însă lipsiți de un eșafodaj cultural solid plonjează cu voluptate în lumea bocancilor murdari, a acelor de siguranță și a crestelor vopsite în culori stridente, sperând că sfârșitul tuturor mecanismelor statului le va aduce pacea, fără a realiza că, în fond, moartea societății implică automat moartea lor ca indivizi sau, cel puțin, reducerea lor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de contact cu acesta, oroarea în fața unui act fiziologic a cărui necesitate, în planul divin al creației desăvârșite, încă îmi scapă. M-am amuzat atunci construind antropologii imaginare, în care europeanul, obsedat de o alchimie a purității prin care părțile murdare ale ființei, "rușinoase", sunt refulate în imaginar, neacceptate decât într-o formă aseptizată unde nu mai subzistă decât mici reflexe inconștiente ale terorii inițiale, cum ar fi regula de aur a "așezării minime", se opune japonezului, pentru care prăpastia dintre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
materialele folosite, prin penumbră și liniște, repune datul fiziologic în firescul naturii, acolo unde corporalitatea este trăită nemediat, eliberată de reflectarea în oglinda conștiinței. Mai mult decât atât, spațiul pe care imaginarul european îl circumscrie unei arii a sordidului, a murdarului prin excelență este înscris de japonez în tiparul unei estetici rafinate: Într-adevăr, nu există loc mai potrivit pentru a te lăsa cuprins de vraja zumzăitului insectelor, a cântecului păsărilor, a unei nopți cu lună, a frumuseții trecătoare a celor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
te lăsa cuprins de vraja zumzăitului insectelor, a cântecului păsărilor, a unei nopți cu lună, a frumuseții trecătoare a celor patru anotimpuri. [...] Strămoșii noștri, care aveau darul să poetizeze totul, au făcut din locul care, în sine, este cel mai murdar din casă un loc al bunului gust, l-au alăturat frumuseților naturii și l-au înconjurat cu o aură de plăcute asocieri. Comparativ cu perspectiva occidentalilor, care privesc de la bun început acest loc ca pe ceva impur și chiar se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
completul de judecată și judecătorul a dat cuvântul reprezentantului lor să dea citire sentinței: -Insist să se păstreze liniște, în timp ce vom asculta sentința. -Domnule judecător, onorată instanță, măcăi o rață, în timp ce-și scutura de zor coada albă dar murdară, vă aducem la cunoștință următoarele: Pripone și Cocone vor fi vânduți la târg iar banii astfel obținuți vor fi dați fostului lor stăpân pentru a-și cumpăra un singur și bun cocoș pentru ograda lui. CALUL ȘI CĂȚELUL Un om
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ulițele comunității să vadă ce se întâmplă. Spre surprinderea lui, ce să găsească? Pustiu în stânga, pustiu în dreapta și a hotărât să meargă la casa Domnului. Când să intre pe poartă, le-a ieșit în față un băiețel îmbrăcat în zdrențe, murdar din cale afară, plin de bube pe față și pe mâini, cerșind: -Dați un ban la băiatu! Fie-vă milă, în numele binelui! -Cum te cheamă, cerșetorule? l-a întrebat iritat primasul. -Mă cheamă cum mă cheamă, dar bunicul meu îmi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
niște șipci care abia țineau sticla în niște cercevele subțiri care, tremura de ziceai că o să zboare, când vântul își plimba aripile transformate în pale vijelioase, fie o noapte, o zi sau poate mai mult. Perdelele de la fereastră, nu erau murdare ci închise la culoare din cauza timpului care a trecut nemilos și a lăsat adânc amprenta. Când treceam de acasă spre școală și invers, îl vedeam prin perdele stând cu coatele pe pervaz și privea pe de o parte la trecătorii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a întâmplat nimic deosebit și timpul își urma sensul curgând continuu odată cu nefericirea ei. Nu odată vecinii, cu ogorul de lângă casa ei, atunci când erau la munca câmpului, au văzut-o ieșind afară din casă învălmășită, îmbrăcată în straie ponosite și murdare, părul de pe cap nepieptănat, cu o veche pălărie din pai pe cap, uitându-se în sus, unde probabil lăsa o rugă și cerea ajutor de la divinitate, pentru că încheia această ceremonie, uneori timp destul, închinându-se cu efectuarea semnului crucii. Apoi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu atât în a ne orienta din punct de vedere teologic și practic către formulele dogmatice tradiționale și normele juridice ale Bisericii, ci în direcția persoanei extraordinare care a dat creștinismului numele său. Desigur, poate fi recunoscut doar depășind "groapa murdară a istoriei" (Lessing), doar așa poate fi văzut totdeauna într-un nou context. Criteriul pentru a ne orienta nu trebuie să fie o figură imaginară, ci Isus cel real și istoric, pe care îl cunoaștem citind Noul Testament, în ciuda legendelor și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Când am ajuns acolo cu un rând de schimburi și cu unica haină pe care căpitanul o păstra În dulapul prăpădit care ne ținea loc de garderob, l-am găsit În picioare Într-un hârdău de lemn plin cu apă murdară, ștergându-se. Toscanul Îi răsese bine barba, iar păru-i castaniu, scurt, umed și pieptănat pe spate, Împărțit În două de o cărare la mijloc, lăsa descoperită o frunte largă, bronzată de soarele curții interioare a temniței, cu o cicatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]