2,502 matches
-
întruchipat prin Tao. În strânsă și inseparabilă legătură cu Tao este principiul De (redat în românește prin „Putere” sau „Virtute”). Simplitatea, ca atribut al principiului, este simbolizată în taoism prin pu (lemnul neprelucrat). Ea îl caracterizează pe Omul Sfânt, singurul muritor care, prin redobândirea naturii primare (Xing), este vrednic să guverneze, căci numai el acționează potrivit lui Tao al oamenilor și în corelație cu Tao al Cerului. Un alt fundamental principiu taoist este Unu, cel pe care chinezii îl consideră non-număr (ceea ce
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
greier,Ce freac-o aripă de alta ca arcușul,Prinse de mine, văzduhul îl cutreier,Le simt catifelate precum puful.... X. CONCERT DE TOAMNĂ, de Aurel Lucian Chira , publicat în Ediția nr. 2167 din 06 decembrie 2016. Nu sunt decât biet muritor. Sosește toamna peste mine! Acum și rimele mă dor... Nu știu de-mi va fi rău sau bine. Ciorile-mi cânt-o simfonie, Zburând pe cerul înorat. Înger mereu la datorie, Vine să-mi spună cât mi-e dat. Am
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
Nimic nu îți mai cer urgent, Decât copiii să-mi ajuți. Simt frunze galbene de lut Sub tălpile prea mult umblate Mai vreau să pot să mai ascult, “Concert de toamnă” până-n noapte. Citește mai mult Nu sunt decât biet muritor. Sosește toamna peste mine!Acum și rimele mă dor... Nu știu de-mi va fi rău sau bine.Ciorile-mi cânt-o simfonie,Zburând pe cerul înorat.Înger mereu la datorie,Vine să-mi spună cât mi-e dat.Am
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
plăcerea frumosului feminin. Frumosul căzuse pe pământ prin femeie. Dar grecul care a furat focul de la zei, prin Prometeu, a știut că-i mai lipsește să fure și frumosul din Olimp; și atunci s-a apucat să-l aducă printre muritori, prin „măsură”. Plictisit apoi de „proporții”, ei îl roagă pe Socrate să-i găsească frumosului acel ceva de care zeii nu le spuseseră că ar face parte din frumos-sufletul. Cât de greu i-a fost lui Socrate să smulgă frumosul
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
și neegalabilul Apostol Pavel și după el apoi, toți mucenicii, tuturor timpurilor după cum singur a dat mărturie: „ Căci pururea noi cei vii suntem dați spre moarte pentru Iisus, ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor.” (II Corinteni 4, 11) Ca model de bărbăție al slujirii divine în suferințe și în prigoniri este surprins tot marele Pavel în cuvântarea mitropolitului Ioan Maximovici: „Cine a fost mai bărbătos în această privință decât Sfântul Apostol Pavel? Pe el
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
zămisleau chinuit Boabe mari și perlate albe, roz, prețioase. Dar crescut-a copila și în ochii ca zarea Se-oglindeau acum nori de tristețe și dor. Către țărm, tot mai des adăsta-n așteptarea Și-mplinirea iubirii pentr-un biet muritor. El era biet pescar pe la marginea lumii Ce-ntinzându-și năvodul, uneori fără rost, Se gândea filosofic că bogați sunt doar unii Și că lumea-i croită prea nedrept și cam prost. Și-ntr-o seara de vară călduroasă și
MICA SIRENĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381374_a_382703]
-
lui locuiește în afara sufletului. Îi simt încremenirea mută, nemișcătoare, singuratică. Paradoxul doare, ceva a uitat, i se curmă câte un ligament, în fiecare noapte, câte un deget îi îngheață. Pironit în sfințenia tâlcului divin, locuința lui nu e mai printre muritori, dar, așa moartă, ea, acoperă cerul, apoi neantul spiritual dispare... împreună cu mine și nu mă întreb, de ce vreau să revin?.. Plutind ca un obiect cosmic, capul e în locul picioarelor, și în acest vid porunca mea lipsește. Dacă tac, lipsesc. Înțeleg
ŞI DEGETELE MÂINILOR VOR VORBI ÎNTRE ELE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381378_a_382707]
-
Pârlea , publicat în Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016. Ca râul cel ce și-a uitat izvorul, Curg anii, valuri după valuri. Rămân în pietre lacrima și dorul Și-un rest de viață între maluri. Și surd ecou străpunge muritorul, Adus cu valul dinspre dealuri: “Ca râul cel ce și-a uitat izvorul, Curg anii, valuri după valuri.” Și amintirile plutesc cu norul Spre-amontele cu idealuri - Neîmplinite avataruri -, În timp ce anii-și curg întruna zorul Ca râul cel ce și-a
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
și-a uitat izvorul. (Foto: Portret de Dimitrie Loghin) ... Citește mai mult Ca râul cel ce și-a uitat izvorul,Curg anii, valuri după valuri. Rămân în pietre lacrima și dorulși-un rest de viață între maluri.Și surd ecou străpunge muritorul,Adus cu valul dinspre dealuri:“Ca râul cel ce și-a uitat izvorul,Curg anii, valuri după valuri.” Și amintirile plutesc cu norulSpre-amontele cu idealuri -Neîmplinite avataruri -,În timp ce anii-și curg întruna zorulCa râul cel ce și-a uitat izvorul
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
aluat din care nimeni nu se mai vindecă. Suntem răi în individualismul nostru: eu, doar eu! Tu... cine ești tu? Elitele sunt născute curat eventual pe un aluat de tort, de magiun, de miere doar ele au dreptul la putere, muritorul, gloata, suferința, sunt cei cu umilința de a rămâne îngenucheat pentru acestă rază de rahat. Acum apar elitele și spun: vai, tu ai vorbit urât! Dar și elita stă să pută prinsă strâns peste redută, mașina ajunge la scară, viața
ELITA DE CARTON... PRESAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381453_a_382782]
-
aer...o simți precum simți dragostea și bucuria de a trăi! Primăvară, fie că avem totul sau nimic, începem să credem din nou în minuni, în renaștere, în noi începuturi. Începuturi nu doar pentru natură, ci și pentru noi, bieți muritori care simțim cum seva cea crudă și mugurul de floare ne înviorează pofta de viață...Simți că vine primăvară și niciunde nu e așteptată cu mai multă bucurie decât în minunată noastră Atlanta! Românii ce locuiesc în zona Atlantei știu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
aer...o simți precum simți dragostea și bucuria de a trăi! Primăvară, fie că avem totul sau nimic, începem să credem din nou în minuni, în renaștere, în noi începuturi. Începuturi nu doar pentru natură, ci și pentru noi, bieți muritori care simțim cum seva cea crudă și mugurul de floare ne înviorează pofta de viață...Simți că vine primăvară și niciunde nu e așteptată cu mai multă bucurie decât în minunată noastră Atlanta! Românii ce locuiesc în zona Atlantei știu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
transparentă lângă mal, țin zeii sfat de taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea, iar Afrodita-n val și-admiră chipul orbind cu albul trupului vederea. Nesățioși și muritorii își scaldă privirea, cu instinctele la pândă pe necuprinsa pânză-a mării caldă, ce țărmul cu dorințe îl inundă. Matrozi bărboși ce stau în carturi strajă își leagă strâns trupul lângă catarg, și ascultă-n voie cântecul de ... Citește mai
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
chemareaprin spuma transparentă lângă mal,țin zeii sfat de taină lângă mareaschimbând culori, ca piatra de opal.Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul,săgeată pescăruși spărgând tăcerea,iar Afrodita-n val și-admiră chipulorbind cu albul trupului vederea.Nesățioși și muritorii își scaldăprivirea, cu instinctele la pândăpe necuprinsa pânză-a mării caldă,ce țărmul cu dorințe îl inundă.Matrozi bărboși ce stau în carturi strajăîși leagă strâns trupul lângă catarg,și ascultă-n voie cântecul de ... VII. SINESTEZIE, de Steluța Crăciun
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
zămisleau chinuit Boabe mari și perlate albe, roz, prețioase. Dar crescut-a copila și în ochii ca zarea Se-oglindeau acum nori de tristețe și dor. Către țărm, tot mai des adăsta-n așteptarea Și-mplinirea iubirii pentr-un biet muritor. El era biet pescar pe la marginea ... Citește mai mult MICA SIRENĂEa trăia fericită-ntr-un castel de mărgeanîn apa dintâia, departe și pururi albastrăA marelui cald, maiestuos și pacific ocean,Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră.Și crescută-n
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuitBoabe mari și perlate albe, roz, prețioase.Dar crescut-a copila și în ochii ca zareaSe-oglindeau acum nori de tristețe și dor.Către țărm, tot mai des adăsta-n așteptareași-mplinirea iubirii pentr-un biet muritor.El era biet pescar pe la marginea ... XXI. POVESTEA PIANULUI, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016. Povestea pianului Sunt doar un pian vechi, dezacordat, Ce rar mai scoate-o notă-n do major; Coarda-i
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
lui locuiește în afara sufletului. Îi simt încremenirea muta, nemișcătoare, singuratica. Paradoxul doare, ceva a uitat, i se curma câte un ligament, în fiecare noapte, câte un deget îi îngheață. Pironit în sfințenia talcului divin, locuința lui nu e mai printre muritori, dar, așa moartă, ea, acoperă cerul, apoi neantul spiritual dispare... împreună cu mine și nu mă întreb, de ce vreau să revin?.. Plutind că un obiect cosmic, capul e în locul picioarelor, și în acest vid porunca mea lipsește. Dacă tac, lipsesc. Înțeleg
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
lui locuiește în afara sufletului.Îi simt încremenirea muta,nemișcătoare, singuratică.Paradoxul doare, ceva a uitat,i se curma câte un ligament,în fiecare noapte,câte un deget îi îngheață.Pironit în sfințenia talcului divin,locuința lui nu e mai printre muritori,dar, așa moartă, ea, acoperă cerul,apoi neantul spiritual dispare...împreună cu mineși nu mă întreb,de ce vreau să revin?.. Plutind că un obiect cosmic,capul e în locul picioarelor,și în acest vid porunca mea lipsește.Dacă tac, lipsesc.Înțeleg strânsoarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
dezvăluie unele din cele mai firești și mai diverse trăiri: visare, emoție, plenitudine, logică matură, analiză, afectivitate, zbucium și, liniște infinită... „Când tânăr eram, mă mințeam că sunt veșnic,”/... /„Ani mulți am crezut, că iubirea-i o floare. / Iar noi - muritorii - petalele ei; / Târziu am aflat că iubirea nu moare, / Doar noi ne tot trecem, mereu singurei.” (Prima dragoste) Predominant în poezia sa de dragoste este discursul adresativ folosit la persoana a doua singular, sugerând o apropiată relație între cei doi
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
iubesc, m-am rătăcit prin ea... Nu mi-a fost greu, să deslușesc drumul secret, știut doar de tine, imaginar ce-i drept, râvnind la tot ce-nsemni pe lume, ploaie de primăvară, oază de fericire, miracol al vieții mele, de muritor, albastrul cerului privit de mine, din spatele paletei de culori, mânjindu-mi sufletul, rămas opac, de-atâta singurătate, parfumul tău, ... Citește mai mult Ating cu gândul,iubirea ta,necunoscută mie,dorită demult,rămasă fără marginiși învățând s-o iubesc,m-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
s-o iubesc,m-am rătăcit prin ea...Nu mi-a fost greu,să deslușescdrumul secret,știut doar de tine,imaginar ce-i drept,râvnind la totce-nsemni pe lume,ploaie de primăvară,oază de fericire,miracol al vieții mele,de muritor,albastrul ceruluiprivit de mine,din spatelepaletei de culori,mânjindu-mi sufletul,rămas opac,de-atâta singurătate,parfumul tău,... XXI. MAI APROAPE DE CER, de Costi Pop , publicat în Ediția nr. 2062 din 23 august 2016. Zilele trec, uneori, neștiind ce-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
se șterg amintirile. Ne rămân frânturi-scântei stingându-se la lumina zilei, ne rămân amintiri-viziuni, cu neînțelese doruri, cu întrebări cu sau fără răspuns... Oare prin vis ne continuăm viața din oglinda timpului necuprins sau e doar o pseudo-poartă deschisă lăsată muritorilor spre iluzia nemuririi? Citește mai mult Chemând o păpădie ...Chemând o păpădiese reîntoarce în mii de scânteila chemarea vântului... Se spunecă în vis trăimcontinuareaunei vieți neperisabile. Se spune,doar se spune,încă nu putem șticăci revenind aici,prin tainica ușă
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
diferite în cele din urmă. -Ar fi totuși ideal dacă ar putea exista o așa comuniune..! completă cineva. -Visuri! se auzi un răspuns. Nici măcar zeii nu au păreri asemenea, prieteni. Adeseori chiar ei se ceartă între ei ca și noi, muritorii! -Dar asta ar însemna că nici noi dar nici zeii nu cunosc Adevărul! spuse cineva clătinând din cap. Ceilalți îl priviră pe cel care vorbise, unii chiar cu o doză de uimire întipărită pe chip, însă nimeni nu spuse nimic
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
harul ăsta. nu oricine are ochi de văzut și urechi de auzit. câți pot să aproximeze cu timpanul piciorul metric? cine e capabil să audă cântecul supraacustic al păsăricii? doar un poet. el are ochiul format înainte de a se naște. muritorii de rând nici n-au ieșit bine din găoace că se și reped la țâță, să sugă, să sugă, să crească mari și să se apuce de muncă... poetul nu, nuuu, nu se repede la țâță, poetul adulmecă mirosul de
POEZIA-I CA FEMEIA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374477_a_375806]
-
fost. Și ferecat în chingile bunului simț celui mai lamentabil. Cum de nu mi-am putut închipui că Iisus Hristos - Dumnezeu care a primit să Se întrupeze și să moară pe cruce aidoma celui mai nefericit și mai ticălos dintre muritori, ne va cere să dăm din prinosul ori din puținul avutului nostru, ori chiar avutul acesta întreg? Cum de ne-ar fi chemat la acțiuni atât de simple, de aparținătoare lumii acesteia, de posibile adică! Paul Claudel nu mi-l
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]