1,100 matches
-
Popescule, câți ai băgat la gherlă, câți ai vindecat, tăticule? Câți ai înșelat?" Ei nu zic nimic. Ce 190 să mai zică? Și mă uit că au rânza la fel, același tacâm de mate. Da-ntr-unele fluieră vântul și-n altele mustește grăsimea. Și-mi spun: "Asta nu e bine, Fane! Nu e bine, Popescule! Te-oi vedea eu pe lumea ailaltă, că acolo nu mai e ca pe lumea asta: toți cu apă și cu aer stau! Sufletu n-are cămașă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un resort despre care va fi vorba ceva mai Încolo: oroarea dandy-ului față de tot ce e natural. Apartenența la specie Îl face indistinct, Îl aduce la un numitor comun. Deși, uneori, va fi atras de lumile „joase”, promiscue, triviale, mustind de instincte, chiar dacă le va frecventa cu un amestec ciudat de fascinație și oroare. Singular și singur tc "Singular și singur " Nu e greu de Înțeles acum de ce atitudinea narcisică, stimulând sentimentul unicității și diferenței, o atrage implicit pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe care dandy-ul le acceptă. Mai bine zis, le tolerează, intrând Într-un fel de dialog egalitar și, uneori, deloc paradoxal, căutându-le chiar tovărășia: pe de-o parte, femeia autoritară, independentă, emancipată, de tip amazoană, pe de alta, mustind de senzualitate și farmec, curtezana. Unde am mai putea Întâlni Însă amazoane În lumea modernă? La propriu, asemenea suratelor antice, respectând Întru totul mitul, În armuri, dând iama călare, mânuind spadă sau arc, numai În prozele lui Théophile Gautier, Balzac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
stai să-i încercui, stai să mă joc puțin cu ei! Culmea, sânii tăi nu-s vlăguiți ci doar flămânzi! Brusc, mă urmăresc avizi, glandele au început să elibereze misterioasele secrete iar ei au devenit suculenți, tresaltă, dansează și-acum mustesc plini de viață! Nu vezi că ne dezechilibrăm când mă strângi în brațe? Spre uimirea mea freamăți, palpiți și nu mai tremuri, nu ne mai zguduim, ne controlăm și nu mai vrei să-mi dai drumul. Nu vezi că toți
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
asta. —Lista de cumpărături? — Da, de ce nu? Nu e o listă rea. Guttman se ridică în picioare, strecurând cât putu de natural, tăblița, în buzunarul hainei. Îi strânse mâna lui Afif, dându-și seama în momentul contactului că palma îi mustea de transpirație. — Te simți bine, profesore? Vrei un pahar cu apă? Guttman îl asigură că nu avea nimic, doar că trebuia să ajungă la următoarea întâlnire. Își luă la revedere și se îndreptă în viteză spre ieșire. În timp ce urca scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu În asemenea măsură Încât să nu mi se urce sângele În cap văzând de câtă scandaloasă ipocrizie feminină poate fi capabilă această ființă. - Nu te supăra, că mai rău te enervezi, mi-a Întrerupt ea flegmatică Începutul de perorație mustind de sfântă indignare. Ești sigur că În camera ta n-au pătruns decât cei pe care mi i-ai enumerat? Adică, eu, Roger, Zoran... - Absolut sigur. Bineînțeles, În afară de cazul că există cineva care dispune de mijloacele necesare pentru a intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Locotenentul se grăbea la masă. Gura i se umplu de salivă. Văzu mormanul de colțunași cu unt și smântână care așteptau în cuptor, la cald ― nevastă-sa îi comunica meniul de dimineață ― crema la pahar cu nuci pralinate și stafide, mustind de rom, apoi deliciul cafeluței dulci (cafea, cacao și o lingură de frișcă) servită cu ighemonicon în biroul lui."Maică-mea, spunea doamna Azimioară râzând, a mâncat toată viața în bucătărie pe un colț de masă ca să nu strice odaia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mai lipsește o fantomă. ― În prima noastră discuție, mi-ați atras atenția asupra însemnărilor pe care domnul Popa și le face într-un carnet. Ați avut dreptate. Sânt pline de învățăminte... ― Carnet? Ce carnet?! ― Jurnalul domnului Popa, mostră de răutate, mustind de venin etc. Parcă așa vă exprimați? ― Am spus eu așa ceva? ― N-ați spus? Probabil m-am înșelat. ― Sigur! Ce chestie! Râse din gît: Ca să vezi! A început și ăsta să-și scrie memoriile... Maiorul își încheie haina. ― V-ați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de istorie a ideilor culturale. Puțini anticipau pasul următor al autoarei, către ficționalizare totală. Acest pas era însă prezent implicit în cărțile ei precedente. De fapt, ambele erau fundaluri de roman, care nu-și așteptau decât personajele fictive. Căci altfel musteau de personaje cu existență istorică reală: scriitori, jurnaliști, medici, avocați, împreună cu soțiile și copiii lor, alcătuind o țesătură socială vastă și neobișnuită pentru noi, locuitorii unui alt secol. Ei vor continua să trăiască și în Viața începe vineri, dar, ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Fugi de la ospățul imbecibilității victorioase ! Popoarele subdezvoltate își taxează intelectualii drept paraziți. Prostul aleargă în viață cu frâna trasă. Inteligența umană are niște limite. Prostia - nu. Alergăm imbecilizați după cabine de lux pe un vapor în derivă. De regulă, majoritarii mustesc de mediocritate. Tolerați-i totuși pe proști. Ce ne-am face fără brațul negativ al comparației ? Imbecilii au răspunsuri la toate. Omul de pe stradă continuă să-l fluiere pe polițist și să-l laude pe infractor. Mulți scriitori resping tradiția
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
S.O.S. Iubirea ! este o carte cu un destin mai special și anume o concentrare de filosofie, umor, gândire percutantă transpusă în pagini de pilde, paradoxuri și intime confesiuni. Eugeniu Kuhartz V. Ghica este un veritabil spadasin al vorbelor mustind de spirit. I. Danila În scrisul lui V. Ghica simți gustul cuvântului bine meșteșugit, cu răbdare de artizan. Petre Manolache Capacitatea lui V. Ghica de a închide în câteva cuvinte adevăruri acide sau constatări dureroase, de a atinge cu varful
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și într-o zi a pus boarfele femeii afară. Băieții au sărit la bătaie, aveau peste 15 ani, așa că omul i-a mătrășit și pe aceștia. Din toată istoria amoroasă a lui Curcudel s-a născut o altă poveste care mustește de ură. Bătrînul dorește să nu-și mai vadă odraslele și nici scorpia, iar cealaltă parte dorește ca moșul să crape fără lumînare și să putrezească în casă. Aneta și cei doi băieți locuiau la a patra casă de moșneag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
strecoară tiptil În vestibul, Își pune fulgarinul pe umeri și Închide binișor ușa În urma lui. țce lună Înaltă și palidă haloul ăsta mă sperie și casele cu care am copilărit scheletice colțuroase Împlîntîndu-și oasele În clisa caldă vîscoasă o mahala mustind În noroi dezbrăcată lubrică asemenea cadavrului unei proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă În mine ființa străină bucuria rea Îngrozitoare gîlgîie În toate glandele Îmi simt scrotul umflat și pofticios pînă la durere aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aveau prea puțini străbuni. Of, of. Runa s-a trântit la poalele unui astfel de copac și a gemut din nou. - Uite acolo: apă, i-am zis lui Enkim. Era o baltă Înconjurată de nisip și de tufe verzi care musteau de umezeală. - Eu... ce trebuie să fac eu? am Întrebat. Runa m-a privit lung. - Enkim? am Întrebat din nou. Enkim m-a privit la fel ca ea și atunci am plecat. M-am vârât Îndărătul tufelor de pe malul bălții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ceva mai scurtă și n-are decît o singură fereastră la fiecare capăt. La fereastra din față sînt gratii puse de proprietăreasă pentru a Împiedica derbedeii din acest cartier plăcut să pătrundă Înăuntru; iarna, Încăperea este rece și Întunecoasă, pereții mustesc de o transpirație lipicioasă, vara transpiri doar tu, dar din abundență, să te saturi; se face o căldură ca-n iad. Mai mult chiar - și aici Începi să te Înfierbînți - cînd te scoli dimineața, aroma plăcută a canalului Gowanus Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
minimum două ore pe față. Sper cu rețeta asta, să-mi mai scot din capete pe criza asta. Dumneavoastră ce credeți? Distracție cu Iov Iartă și miluiește Doamne Dumnezeule, cu prea mare mila Ta, că mari tâmpenii și monumentale gogomănii, mustind de prostie, se mai întâlnesc în cărțile Tale, mai ales în cartea ceea, care se zice că ai dictat-o personal porumbelului sfânt pe post de secretar, carte căreia noi îi spunem îndeobște Biblie, iar cei mai cu frică de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
română cel mai abuzat, cel mai violat din toate pozițiile și apoi abandonat pe marginea șanțului, este cuvântul: popor. Amintiți-vă numai, câtă risipă din acest cuvânt făcea marinarul de Cotroceni, înainte de a fi reales. Orice frază de a sa, mustea de referiri la popor. Poporu-n sus, poporu-n jos, poporul face, poporul drege, poporul dorește, poporul știe, poporul vrea, poporul cunoaște, poporul merită, poporul dă cu mătura, poporul merge la piață, poporul mănâncă cartofi prăjiți, poporul spală rufe, poporul tricotează, poporul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Chestia era că nu mai puteai avea încredere în nimic. Îndosariase bilețele, scrisori și mail-uri de la o mulțime de persoane care avuseseră tangență cu profesorul. Informațiile se băteau cap în cap. Dar chiar și fragmentele de jurnal provenind de la Leo musteau de subînțelesuri dubioase, de parcă cineva le rescrisese și interpolase date aiuristice. Apetitul pentru deghizări și lipsa gustului vestimentar ar fi putut funcționa ca mărturii în favoarea unui travesti mental pe care profesorul de engleză îl aborda de fiecare dată când i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
recuzita magicului și a fabulosului, parte inalienabilă a creației lui Emilian Marcu -, poetul construiește, cu minuțiozitate, o alegorie a actului creator, pentru care cuvântul este unealta cea mai de preț, atotputernică, din moment ce cuvintele tăinuiesc istorii necunoscute și sunt fructele gândului mustind. Un spațiu privilegiat între toate, care formează arealul stăpânit de Grădinar, este Ostrovul, către care călătorește - pe mâini cu mirare, cu iarbă pe pleoape, în zori, peste plaur și printre gheizere fără sfârșit / Prin filtrata lumină de la arteziene - perechea primordială
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
libertății Lectori: Anton CARPINSCHI și Lucian DIRDALĂ Coperta: Robert MOLLNER Tehnoredactor: Nadia MOLLNER Bun de tipar: 1996 • Apărut: 1996 Format 1/16 (61 x 86) PRINTED IN ROMÂNIA • Tiparul executat la Imprimeria Institutului European pentru Cooperare Cultural-Științifică Iași • str. Cronicar Mustea nr. 17 C.P. 161 • Cod 6600 Tel. 032/12731lFax: 032/230197 * "Nici o laudă n-ar fi pe măsura acestui nume, Niccolo Machiavelli, mort în anul 1527." Epitaf înscris pe mormîntul gînditorului, aflat în biserica Santa Croce, Florența. 1 Apud Marc-Monnier
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Asta ai venit să-mi spui? Chiar am pierdut? — A fost un masacru, Antonius... Nu-ți poți închipui cum arăta câmpul de luptă când am fugit din fața dușmanului... Până sub zidurile Cremonei, pământul e acoperit de trupurile soldaților noștri și mustește de sânge. Armata noastră s-a predat și a cerut pacea, iar vitellienii au acceptat pe loc. — Au pierdut... Au pierdut... Antonius sări în picioare, scotoci printre haine și găsi o scrisoare, pe care o aruncă pe masă. Furia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu știe să-și mai numere anii. Ploaia ce curge lin din cer, din nori, peste un pământ ce așteaptă mereu ofranda înălțimilor. Picătură cu picătură într-un timp infinit așterne oceane de apă, oceane de nori. Jos, pământ reavăn mustind a apă; sus, văzduh umplut cu aburi fini ce urcă val după val, umplând căușul avid al norilor. Este atâta pulbere, condensată strat după strat, ce umple bolta albastră a cerului. Și lumina fulgerului scăpărând răzleț printre apele de sus
ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
a ținut Russ la curent cu ce face. Obcine, la un anume ceas al dimineții. Și mă cuprinde un soi de fericire nebună, prostească, inexplicabilă, cînd ating culoarea aceea cu vîrful degetelor. Imaginile tale se nasc firesc, Russ. Tactile, olfactive, mustind de prospețime, mă trezesc eu vorbind celebrissmului prieten de jocuri copilărești. Revin la album. Îmi redă adolescența cu nimfeta asta. Nu mă mai tot reda atîta mie însămi, Rusaline. Mi-a răspuns: "Să mă explic într.o frază, două? Definitivez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane. Nici nu mai știa de câte zile ploua, se plictisise să asculte buletinul meteo și se mulțumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pagina albă a wordului se așterneau deja cuvintele, unul după altul... Râse și ridică pumnul în aer: - Ploaie tembelă, poate că dacă nu erai tu nu se întâmpla nimic! Se trânti pe burtă și își cufundă fața în apa care mustea și îneca firele de iarbă. În casa aflată în partea stângă a curții sale, Vecinul dădu din cap nedumerit. Bănuise de multă vreme că scriitorii nu sunt chiar întregi la minte, dar de data aceasta avea și confirmarea. Plecă de lângă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]