1,110 matches
-
și nu ea este obiectul muncii lui oneste, ci societatea. [DREPTUL ȘI PUTEREA DE A MUNCI] 2267 La început au fost gastrula, adecă consumatorul. Dreptul de-a munci-l are oricine; e vorba dacă are putința de-a munci. Și mutul are dreptul de-a vorbi, dar ce-i faci dacă n-are limbă? Oare n-ar fi bun bucuros să poarte pe-un 81 {EminescuOpXV 82} olog în spate, care să vorbească în locul lui? Dar în societatea noastră e tot
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
109} [2] 2268 clocot muget hohot răget strigăt răget chicot strigăt zornet zinghet *** urlet [SINTAGME RĂZLEȚE] 2254 O privesc Facă lumină 2257 de aceea a întuneca conștiința paragin părăsit "coada mîții" 2258 Dacă se Unde a dus surdul roata și mutul iapa Domnilor Babilonia românească 2259 prostire [2cercevele *]2 prosop tocmagi posmagi (posmag) tăieței (tăiețel) vorbește mărunt mărunt, mărunt (mărunțel) cărunt stare Vermoegen înstărit vermoegend a se disprimăvăra Fruehling werden jitar jitărie prisacă {EminescuOpXV 110} prisăcar jintiță [2a dospi]2 aluatul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu-i calce dispozițiile, iar cu celălalt ochi, la cine vrea mușchii lui. Dacă te vede plin de râvnă poate te face ambasador pe undeva, mai știi? Ciocan intervine, nu interveniți! Dumnezeule, oare în ce lume mai trăim? Am rămas mut de uimire, când am auzit și am citit, care sunt recomandările Poliției Române cu privire la atitudinea civică a românului de pe stradă. Pe aceeași pagină de ziar, unde se vorbea, cum prin județul Olt, 12 polițiști și jandarmi, înarmați până în dinți cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
face pod între ei aud cum se lovește mărul roșu de mărul verde mărul galben de umărul ros sunetul acesta îmi amintește de liniștea morților de pielea ta albă și buzele reci când îmi vorbeai despre nebunia de a fi mut paralizat sau pur și simplu plecat e clipocitul ochilor tăi atunci când pleoapele se înmulțesc ca iepurii și îmi astupă camera cu tot cu măsuță de scris și calmante și din nou mi-e teamă că merele o să putrezească în saci de rafie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
stăteam în ochii tăi ca în hubloul unui submarin și frunza galbenă se încăpățâna să rămână suspendată se hrănea din lună cu clorofilă de miere avea genuchii umezi precum partiturile stropite de ploaie îți făcea semne disperate în limbajul surdo muților mâine oamenii or să-ți pară niște muște care bâzâie eram doi călători ultima nervură avea o bifurcație vatmanul a aprins felinarul ca un coșar pierdut în timp apoi a desfăcut bordul clipind de cadrane a glisat capacul și ne-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
azi noapte nuferii pebaltă. Fără bun rămas, frunzele rotunde, Sărutând luceferi au pierit în unde... Legănată barca ce mi-a dus iubirea, Prinsă-n vântul serii lunecă aiurea Și pe vâsla veche ce găsea limanul, Mai plutește numai sufletul, sărmanul. Muți, cocori pe apă scuturând aripa Gata de plecare își așteaptă clipa Ca să se înalțe părăsind pământul, Către alte lumi, înfrățiți cu vântul. Numai eu jelesc și cu frunza udă, Prinși în vântul toamnei, cine să ne-audă? Dragostea mi-e
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de bici și cu smucituri de hățuri și-o porniră cu toții în goana mare înapoi, spre casă. Și așa, mă, Culae..., grăi hâtru badea Ivan. Ți se urâse cu binele!... Ai fost și tu pe-acolo pe unde-a dus mutul iapa, ca să vezi cum e?... Ba la deadul Vasile de la Gostinari am fost!...răspunse Culae, zâmbind cu mândrie. Că trebuia să mă duc... Și la deadul Vasile am învățat toate cântecele... De uimire, auzindu-l ce spune, tatăl său făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
El anticipă Întrebarea pe care ea se pregătea să i-o pună. - Eram pe poteca vameșilor, dar n-am văzut nimic, explică el. În afară de Pierric Le Bihan care se agita În mod ciudat În fața menhirului. Marie aruncă automat o privire mutului care se Îndepărta cu mersul lui sacadat, cu grămada de cîrpe strînsă sub braț, apoi atenția ei se concentră iarăși asupra lui Ryan. - Ai vorbit de lună În creștere, spuse ea scrutîndu-l. Cunoști așadar legenda jefuitorilor de corăbii? - Pot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tulburător. Lucas se pregătea să răspundă cînd Îl zări pe Pierric: acesta se apropiase În tăcere și, strîngîndu-și grămada de cîrpe la piept, se proțăpise la cîțiva metri de ei, ațintindu-i cu ochii lui ușor bulbucați. Privirea ciudată a mutului Îl făcu pe Lucas să se simtă stingherit, chiar și după ce Ryan Îl asigurase că În ciuda unei aparențe neliniștitoare, Pierric era tot ce putea fi mai inofensiv. - Crezi că ucigașul o previne pe Marie de crimele pe care se pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cînd Înțelesese că Pierric nu era rănit, că sîngele de pe mîini nu era deci al lui, și cînd Îl văzuse cum lovește frenetic cu arătătorul Într-un punct precis de pe harta insulei agățată pe perete, Marie izbutise să decodeze mimica mutului și Îi forțase literalmente mîna lui Lucas pentru ca acesta s-o ia cu el. - În ce calitate? se zborșise el. - De interpretă, răspunsese ea pe același ton. Yvonne avusese noroc. Mult noroc. Raftul care se prăvălise peste ea fusese oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu aerul concentrat și Încîntat al unui copil care experimentează o jucărie nouă. Marie simți că-i vine să-l ia la bătaie. Nervii ei constant puși la Încercare s-ar fi descărcat cu dragă inimă peste trupul mătăhălos al mutului, Însă zîmbetul larg care Îi lumină fața la vederea ei o dezarmă de orice urmă de agresivitate. - Pierric, ieși de acolo, asta nu e jucărie! Ieși de acolo, băiete, hai! Marie se Încordă din răsputeri ca să-l tragă afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fii bun, ne-am înșelat, vom lua totul de la capăt, vom înălța iar din temelii cetatea milei, vreau să mă întorc acasă. Da, ajutați-mă, așa, întinde-mi mâna, dă-mi... Un pumn de sare umplu gura sclavului flecar... CEI MUȚI Iarna era în toi, dar deasupra orașului, care-și începuse forfota, se înălța o dimineață luminoasă. La capătul digului, marea și cerul se împreunau în aceeași strălucire. Yvars nu vedea însă nimic din toate astea. Înainta cu greu pe bicicletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
luat de o parte pe Russ și i-am spus întreaga poveste a legăturii mele cu familia Sprague - de la pontul pe care mi l-a dat Marjorie Graham în legătură cu lesbienele până la împușcarea lui Georgie Tilden. La început Russ a rămas mut de uimire, apoi m-a dus la spitalul Central Receiving. Medicul de la Urgențe mi-a făcut o injecție cu tetanos și a exclamat: — Dumnezeule, mușcăturile astea parc-ar fi de om. După accea mi le-a suturat. Rănile de scalpel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții de la mese și au plecat, lăsând-o singură în fața cafenelei; ea striga mai departe, batjocoritor: „Momâilor, muților, nu sunteți în stare de nimic, nici măcar să mă faceți să tac”. Și de disperare că nu mai avea pe cine să ocărască, femeia izbucnise în plâns. Dar Marta nu era rea de gură. Din partea ei pescarii n-aveau de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lăsat podoaba, unde mi-a căzut podoaba Unde mi-am pierdut eu crucea, traista și merinda Mi-a căzut din mână foamea, mi-a căzut din ochi ruina, Unde mi-am lăsat podoaba, unde mi-am pierdut merinda? Unde duce mutul capra, unde s-a pierdut insecta, Arde creanga, arde luna, arde troscul sub picior, Unde mi-am lăsat podoaba, cine mi-a furat cununa, Cum de s-au furat pe cer Soarele și Luna? Vine ziua Trece noaptea Singurătatea cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Însuși va lua forma literei pe care o pronunța. Și, pentru câteva clipe, am avut impresia că pantofii săi albi, din pânză de iută, s-au desprins de pe piatra cubică, levitând În mod miraculos deasupra aleii, abia sesizabil. Am rămas mut de uimire, fără a schița niciun gest ori altceva, cu privirea agățată de rondurile multicolore de petunii din fața mea, căutând o explicație logică a faptului petrecut... Cu siguranță, mi-am zis În cele din urmă, totul nu fusese decât o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mai zburau și diverse gâze cu forme ciudate, fluturi cuceritori care etalau viitoarelor partenere, cromatici atrăgătoare ca să nu mai amintim de caii-popii -libelulele ce-și aveau raiul lor În păpurișul anormal de verde pe deasupra căruia zburau În tandem, fericiți. Va, mut de uimire, admira delicatețea și fragilitatea aripioarelor străvezii, la Început În timpul dansului nupțial când tandemul zbura fericit, apoi, după ce privirea Îi obosea se convingea și În plan fizic de finețea aripioarelor, rupând câte una bietei libelule -capturată cu mare artă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
unui personaj, des pomenit În casă și nu de bine, Niță! Din fraze scurte și dure, din care numele lipsea cu desăvârșire, copilul Înțelese câte ceva: Bine că s-o dus, neisprăvitul! Să se ducă unde-o dus surdu’ iapa și mutu’ roata, pi pustii să se ducă, să se ia de mână cu cel cu coarne, cu care bine mai seamănă la fapte! Numai tu ești de vină, Ileană! Ămâia mătii! Da’ tu ce-ai păzit, deșteptu’ pământului, tu care numa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
putu să-și rețină blestemul față de ticălosul care a nefericit-o pe cea care i-a dăruit oleandrul cel cu flori roz-siclam: Arde-l-ar focu’ de drac, cu care bine mai seamănă și să-l ducă unde-o dus mutu’ iapa și surdu’ roata! Nu i-ar mai muri mulți Înainte! Va reproducea cu oarece aproximație cuvintele bunicii Ileana, atunci când aceasta plângea de mila fiicei sale. Trecură Vlanicul, locul unde dimineața Își aduceau sătenii și apoi seara Își luau vitele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
liniștit că podu-i gol! Nebuna de vacă so dus pe pustii ... E hai, ce bine că se Întîlnește cu afurisitu’ de Niță! Ce zici, care Niță că nu Înțeleg? Un flăcău rău care o plecat tot acolo unde-o dus mutu’ iapa și surdu’ roata! Da unde-s pustiile, bunică? Văleu! Să nu mai vorbim de acestea! Iată câinele a venit la poartă ca să te ’ubească! Apoi Ochenoaia, fericită și Îmbărbătată de prezența unui bărbat al familiei sale, introduse degetul mic
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Își mușca buzele mici și scormonea țarina cu piciorul. La despărțire i-a întins repede mâna și-a fugit. Ajunsă acasă, a căzut pe pat, ostenită și înfricoșată. Când sosea Stere, își ștergea lacrimile și se așeza lângă el. Tot muți îi găseau oamenii. Cîrciumaml își schimba numai locul, pe alt scaun, și tot în ochii ei se uita. Lina era altfel decât femeile pe care le cunoscuse. Cu acelea era ușor: puneai mâna, și gata! Fata lui Roșioară însă îl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să fie zgârcit când este vorba de iubire. O jura să-l aștepte și se întorcea la a lui, mai posomorit și tăcut. Aglaia, muiere bătrână, 1-a simțit. I-a spus Linei: - Fată, ascultă la mine, s-a legat mutu ăsta al tău de cineva pe-acolo pe unde se duce. Prea mare graba! Dar nici el nu era prost. Ca să nu-l simtă nevasta, a început s-o scoată în lume. Într-o duminică s-a îndurat, au închis
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bine, ca În final să Îl poată surprinde și, astfel, cuceri. Cum altfel să se lase interpretat, de pildă, unul dintre cele mai cunoscute gesturi, când taie fără milă frumoasa coadă a câinelui cumpărat cu 7000 de drahme, lăsându-i muți de uimire pe atenieni? Dorință de a sfida, cruzime absurdă, un gest pervers? „Felinitate, narcisism de clasă, pasiune pentru pariuri și jocuri, prodigalitate, temperament.” Sunt doar câteva din trăsăturile acestui dandy avant la lettre, pe care le analizează cu finețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe Tristan Tzara, echipat mereu ca pentru o mare recepție, În costumele sale trase la patru ace, cu nelipsitul monoclu. Sau pe nu mai puțin elegantul Marcel Duchamp. Ori pe Jacques Vaché, poetul ofițer cu o uniformă care Îi lasă muți de uimire pe toți: jumătate franceză, jumătate germană. Sau pe Maiakovski, revoluționarul, cu al cărui nume Giuseppe Scaraffia Încheie suita dandy-lor din secolul XX. „În persoana lui Vladimir Maiakovski (1893-1930) ciocnirea dintre progres și utopie a avut cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În mâinile mai-marelui său care, șmecher, a bagatelizat și a minimalizat totul, explicându-i clopotarului că e vorba de creițari fără valoare și de niscai Înscrisuri fără nici un Dumnezeu. Insul i-a indicat abatelui să-i spună chestiile astea lu’ mutu, dar a făcut-o În gând, ca orice funcționar curajos; pe față s-a prefăcut convins de faptul că obiectele asupra cărora preotul Îi ceruse sub jurământ să păstreze cel mai adânc secret nu sunt altceva decât niște flecuștețe oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]