1,401 matches
-
înscrisului, noi trebuie doar să ne punem pecețile, înscrisul să-l facă credincioșii noștri, din partea noastră marele logofăt Diicu, iar din partea Înaltei Porți... — Marele dragoman Nicolae, hotărî sec marele vizir. — Cât despre dările în plus înțeleg că au fost iertate, nădăjduiesc să nu-și ia luminăția ta făgăduiala înapoi. Tăcuți, toți demnitarii otomani dădură afirmativ din cap, așa că Rami Pașa dădu și el din cap, chemându-l cu un gest pe Nicolae Mavrocordat la sine și dându-i dispoziții în șoaptă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă număr în rândul leneșii slugi; și am silit, după putința mea și după proasta ajungere a minții mele, de am lucrat în via Domnului, de nu ca cel din al noulea ceas, măcar ca cel din al unsprezecelea și nădăjduiesc că voi lua de la Stăpân plata deplin «că iaste volnic pre al său»”. Nu putea să citească mai departe, lumina cenușie a crepusculului de iarnă nu era suficientă, așa că Del Chiaro se lăsă pradă considerațiilor proprii, în timp ce-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oarecare... M-am gândit la felul milos în care s-a purtat vodă cu domniile voastre, vreau să zic cu dumneata și fratele domniei tale, fostul mare stolnic Constantin, și am îndrăznit să cer să-l văd ca să putem vorbi deschis. Nădăjduiam în Dumnezeu și în bunătatea domnitorului... — Și? — Și m-am dus la Curte duminică la ceasul în care soarele stă să apună și duhul sărbătorii mai plutește deasupra pământului. L-am găsit pe vodă împreună cu beizadea Constantin. Când m-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cea veșnică și doar mărturisirea lor învie în noi dragostea ce i datorăm lui Hristos. De aceea mi-e frică de moarte, ca să nu mă aflu cu păcatele nespuse și neispășite, și-l iubesc pe Iisus din toată inima mea, nădăjduind în marea Sa îndurare”. Doamne, câtă lumină mi s-a părut atunci a fi în biserică! Ancuța, obosită, sta cuminte într-o strană. Monahul cel tinerel a îngenunchiat în fața ei, i-a luat o mânuță și sărutându-i-o îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai bine, s-a văzut înscrisul de pe ea: „Această candelă ce s-au dat la sfeti Gheorghe cel Nou luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Io Constandin Brâncoveanu Basarab Voevod și iaste făcută de doamna măriei sale Măria, care și măria sa nădăjduiește în Domnul iarăși aicea să i se odihnească oasele; iulie în 12 zile, leat 7228” (1720). Întoarsă din exil, doamna Marica adună toate documentele privind proprietățile familiei și, pe rând, moșie după moșie, conac după conac, casă după casă, recuperează
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de sublinierile făcute de mine pe text în anii studenției, începând să priceapă diferența dintre relevant și neînsemnat, dintre generalizare și ilustrare, și așa mai departe. Și, în plus, era o carte scrisă într-un stil atât de simplu, încât nădăjduiam că, fără s-o împing de la spate, ar putea prinde curaj să citească nu numai capitolele pe care i le sugeram eu, cele direct legate de trecutul ei (așa cum mi le imaginam eu) - acțiunile violente din bazinele miniere, începându cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca din senin, se pomeni cu nasul în closete. 3. Valul de caniculă abătut peste oraș la sfârșitul lui iulie îl determină pe Rafael să-și schimbe tabieturile, mutându-și programul de plajă și, scăldat de la prânz la șase dimineața, nădăjduind totodată că porția matinală de înot i-ar limpezi mintea pentru a medita pe îndelete la șanse și perspective, ca să ia o hotărâre și să treacă la fapte până n-ar fi prea târziu. După cinci dimineața, și, așa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rusească, din acelea jumătate tutun, jumătate muștiucul din carton. Căpitanul Licavkin fixează cercetător fiecare dintre ofițerii români. Acesta este ofițerul politic de care vă spuneam. Tovarășul locotenent major Iorgu Licheardovici. Fost locțiitor politic în cadrul Diviziei "Tudor Vladimirescu". Spre binele tuturor, nădăjduiesc într-o colaborare fructuoasă. Nu vreau ca detalii nesemnificative să afecteze excelenta noastră întovărășire de până acum. Colonelul face sec prezentările. Căpitanul Apostol, comandantul companiei a 3-a. Locotenentul Rădulescu, comandantul plutonului 4. Mulțumesc domnule colonel, dar prezentările sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trăsăturile lui, destinse sub calmul zâmbetului, capătă recunoaștere în memoria maiorului. De necrezut! exclamă uimit von Streinitz. Speram să mă reîntâlnesc cu dumneavoastră pentru a vă strânge mâna, dar nu credeam că mai este posibil, mai ales după 23 august. Nădăjduiesc ca revederea să nu fie umbrită de încordarea momentului. Nici pe departe. Inamiciția actuală este dictată de fenomene politice și nu personale. În definitiv, vă datorez viața mea. Același lucru l-ați fi făcut și dumneavoastră pentru mine. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legămîntul Tău cu noi! 22. Este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!" $15 1. "Domnul mi-a zis: "Chiar dacă Moise și Samuel s-ar înfățișa înaintea Mea, tot n-aș fi binevoitor față de poporul acesta. Izgonește-l dinaintea Mea, ducă-se! 2. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ori când gazul ăla puturos binevoia să-mi ardă pielea în căutarea dușmanilor și când o întreagă grupă mică, mijlocie, mare, bașca alee Băiuț înțelegea foarte bine de ce sufăr și mă ocolea fără milă, ca pe ultimul ciumat de pe pământ. Nădăjduiesc din tot sufletul ca El să nu se burzuluiască pentru că-L invoc atât de des la acest început de capitol și mai sper să nu-I fi greșit prea tare încât să mă blagoslovească cu vreo serie nou-nouță, ultimul răcnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vi se cuvine? Și păcătoșii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. 33. Dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii fac așa. 34. Și dacă dați cu împrumut acelora de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să ia înapoi întocmai. 35. Voi însă, iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. Și răsplata voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
dați cu împrumut acelora de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să ia înapoi întocmai. 35. Voi însă, iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. Și răsplata voastră va fi mare, și veți fi fiii Celui Prea Înalt, căci El este bun și cu cei nemulțumitori și cu cei răi. 36. Fiți dar milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv. 37. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. 8. Irod, cînd a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; și nădăjduia să-L vadă făcînd vreo minune. 9. I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic. 10. Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo, și-L pîrau cu înfierbîntare. 11. Irod, cu ostașii lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
nu veți reproduce in extenso scrisoarea mea, eludând mai cu seamă fraza-mi finală. Iar dacă, cumva, veți aprecia că-i vorba de un posibil caz de jurisprudență, În această ipoteză accept să-mi apară În revistă doar siglele D.S.M. Nădăjduind că sunteți animați de o reală Înțelegere superioară și că vă veți situa la nivelul Încrederii pe care v-o nutresc, vă rog, În Încheiere, să-mi Îngăduiți a vă exprima sincere mulțumiri anticipate și Dumnezeu cel Viu și Atotputernic
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
colaborarea la prestigiosul mensual „Permanențe”, la a cărui a 15-a aniversare Îi exprim felicitări sincere, cu dragoste și cu admirație nepieritoare și din ce În ce mai mari. La apariția primului număr al acestei reviste, În ianuarie 1998, prea puțini dintre colaboratori puteau nădăjdui că publicația aceasta va dăinui mai mult decât cele efemere. Scepticismul lor se Întemeia pe sărăcia materială, pe extrem de precara sursă de autofinanțare. Însă inimoasa echipă Întemeietoare, alcătuită exclusiv din foști deținuți politici și condusă de vrednicul de pomenire Mircea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
să se-ndepărteze; privi între timp la cei adunați acolo și văzu și ei îl priveau, expectativ, poate chiar plini de speranță. Probabil anticipau că aici avea să fie hotărât, un plan. Într-un fel, prezența fiecăruia în această cameră, nădăjduia să fie explicată la sosirea lui Gosseyn. Gosseyn avu o senzație de gol în stomac. Pentru că nici el nu avea nici un plan. Nici o explicație. Avea nevoie de mai multe informații. Și, din moment ce credea că pentru el, din cauza ființelor Troog timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
bucurie. Am suportat dezmățul, așa cum un bolnav suportă un medicament: crede că luându-l își salvează viața. Iar eu credeam că-mi salvez iubirea. În primele zile, deși am observat că dorința ta crește pe măsură ce iubirea ți se stinge, mai nădăjduiam în ceva, mai așteptam ceva. Dar ieri am înțeles că nici dorință nu mai ai, că ești sătul, că sunt de prisos, că nu mai putem continua așa. Îți amintești: nici măcar nu m-ai sărutat, nu m-ai îmbrățișat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Ungureanu, jurnalist și redactor-șef al revistei „Prăvălia culturală“, mărturisește acum că așteptările i-au fost depășite. „Programul «Sibiu - Capitală Culturală Europeană» îmi pare cuprinzător și îmi depășește prudentele așteptări. Din păcate, nu am ajuns încă la locul faptei, dar nădăjduiesc să fac acest lucru în toamnă, când, presupun, efervescența va fi în creștere, pe măsură ce ne vom îndrepta către finalul anului“, spune Ungureanu. Din Iași, scriitorul Șerban Axinte spune că regretă că nu locuiește timp de un an la Sibiu. „Ziarele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
de spiriduși. Abia și-a terminat vorba și este deja departe!” Când intra în marginea pădurii, mi-a strigat peste umăr: Când vei auzi zvon de trâmbiță, să pornești către grădina din poiană! Așa voi face, părinte. - am răspuns eu, nădăjduind că a auzit ce am spus. Am rămas singur să-mi adun gândurile răvășite. Nu știu de ce nu mi-a trecut prin cap până acum că va sosi și clipa despărțirii... Dar nici bătrânul parcă nu a fost atât de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
bine, bătrânul voia să vândă și casele astea, precum voia să vândă tot. Acest imobil vechi îl cumpărase chiar de la Simion, cu mulți ani înainte, când acesta avusese nevoie de bani spre a plăti unele datorii ajunse la scadență. Aglae nădăjduia că, cel puțin, dacă a consimțit la această vânzare, casele îi vor fi lăsate tot ei, pentru Aurica sau Titi. Cererea cheilor (avea un inel cu dublete de chei ruginite, uitat prin pod) o iritase. Costache le cerea fiindcă chiriașii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mari. Experiența lui nu se prefăcu în deprimare, ci într-o mare voință de a se ridica deasupra tuturor. Își puse în gând să facă astfel încît să nu depindă de nimeni, să nu fie silit să sufere trivialitatea nimănui. Nădăjdui orbește că Otilia se va păstra mândră, până ce el va fi liber de el însuși, ca atunci, plin de mărinimie și fără nici o răsplată, să-i întindă mâna. Liniștit de această hotărâre, se ridică de pe bancă și se îndreptă spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care instinctul matrimonial lucra prin crize, fără amestecul culturii sentimentale, ea nu-și putea acoperi deloc dorința și întreba des pe tată-său de rosturile tânărului. Tatăl întreba pe Stănică. Acesta, foarte mândru de calitatea lui de mijlocitor, din care nădăjduia să tragă un profit, născoci un truc romantic. Luă pe Otilia la o parte și-i ținu această cuvîntare: - Am să-ți comunic ceva foarte important, în interesul luiFelix, la care nu mă-ndoiesc că ții, cum ținem cu toții. Contez
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
traversase Sena cu taxiul, Îi ceruse șoferului să oprească. Nu mai văzuse de luni de zile „malul Senei“ pe care un poet Îl făcuse cîndva să rimeze cu „viață fără necazuri“. Luase taxiul ca să se ducă În Cartierul Latin, unde nădăjduia să găsească o carte apărută cu optsprezece ani În urmă și de a cărei existență abia atunci aflase: biografia lui Karl Abraham scrisă de fiica sa Hilda. Titlul era Karl Abraham, biografie neterminată. „Franz Weyergraf, biografie neterminată“ nici asta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-i scrie lui bunicii“, iar eu m-am oferit s-o fac. N-am găsit altceva să-i povestesc decît mărunțișurile petrecute În ultimele zile. I-am povestit ce văzusem și auzisem În jurul meu, lucruri nu prea interesante, dar care nădăjduiam că au să devină interesante pentru unicul motiv că eu socoteam necesar să le scriu. Această primă scrisoare a avut parte de un succes neașteptat. Bunica mi-a cerut și altele. Am descoperit că poți să placi oamenilor scriindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]