1,379 matches
-
cel căruia altădată i se arătau zeii în vis dîndu-i porunci pentru tot neamul daza, și chiar trufașul vrăjitor Tela, care cunoscuse totdeauna toate tainele pentru oamenii de rând și acum întîlnise întîia oară în viață o taină pe care nădăjduia s-o poată cunoaște de la Mai-Baka. Cel dintâi întrebă Tatrakpo. - Mai-Baka, zise el, tu ai aflat unde ne duce mânia zeului cu ochiul deschis în cer? - În Țara Apelor. Străinii spun că este undeva spre apus, între ape. Poate la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înălță din umeri. - Eu știu ce caută! strigă mânios Tela. Ei ne duc în țara lor ca să muncim pentru ei, să le paștem vitele, să le lucrăm pământul. Pe cei care nu sunt buni de muncă îi vor ucide. Nu nădăjduiți în zadar: voi n-o să aveți norocul pe care-l are ticălosul om negru adus de ei. El este iscoada lor! Mi-au arătat zeii în vis... - De unde știi tu ce știu numai zeii? îl întrerupse bătrânul Agbongbotile. Robia nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
decât să mori? Auta tăcu. Ce să le spună? Să le mărturisească și un gând sfios care abia îi venise și de care se temea și el? Să li-l spună măcar ocolit. - Mai-Baka, zise Auta încet, când trăiești poți nădăjdui. Poate că robia nu e veșnică. Poate că poți să scapi o dată de ea. Numai mortul nu mai poate nădăjdui nimic: după moarte nimeni nu mai face nimic, decât putrezește. Și aș mai spune ceva... Văzîndu-l că amuțește, Agbongbotile căută
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și de care se temea și el? Să li-l spună măcar ocolit. - Mai-Baka, zise Auta încet, când trăiești poți nădăjdui. Poate că robia nu e veșnică. Poate că poți să scapi o dată de ea. Numai mortul nu mai poate nădăjdui nimic: după moarte nimeni nu mai face nimic, decât putrezește. Și aș mai spune ceva... Văzîndu-l că amuțește, Agbongbotile căută să-i dea curaj: - Spune, străinule, ce ai vrut să spui. De noi să nu te temi! - Uneori mă gândesc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Templu închinat Zeului Apelor, Zeului Soarelui, Zeului Puterii, Zeului Războiului și Zeiței Belșugului și Înțelepciunii, locuiau în case de marmură acoperite cu fildeș cei cinci preoți ai acestor zei. Una din case era a slujitorului Zeului Puterii, Tefnaht. Iahuben nu nădăjduia să intre vreodată în acest templu, aflând că, afară de Marele Preot și de ceilalți cinci, mai puteau intra doar regele și alți două sute de preoți însemnați. Însă locul în care puteau pătrunde și mai puține făpturi, Iahuben știa că este
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-vă. Au venit zeii din cer! Așa au fugit cu toții, numai el a rămas pentru că îl durea piciorul. - Dar unde sunt zeii, stăpîne? întrebă el acum. Iahuben nu-i răspunse. Înșfăcă un braț de arme și le duse spre luntre. Nădăjduind să fie iertat de acest sutaș mânios, soldatul începu să care și el arme, fără să mai aștepte poruncă. Luntrea se încărcase mult, îngreunînd șederea călătorilor. Dar străinii păreau nepăsători. Auta era totuși îngrijorat și spuse: - Nu ți-e teamă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a mai găzduit. Puteau avea încredere în el. Intrând în casa lui, îi dezvăluiră taina nimicirii celor două cetăți. Lot cunoștea pe oamenii sărmani din bordeie și știa să aleagă pe cel cinstit de cel ticălos. Mulți dintre sărmani plecaseră, nădăjduind că zeii își vor abate mânia asupra celor două cetăți de pierzanie. În Gomorra nu mai rămăsese nici unul. Nu apucaseră însă cei doi să se culce, când oamenii din Sodoma înconjurară casa. Afară era larmă. Se auzeau felurite glasuri: - Unde
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rodea și cumplita părere de rău și după lumea de departe, părăsită, și după Nefert care murise înaintea lui dintr-o greșeală a ei, și pentru că lumea lui, lumea în care s-a întors, nu era și încă nu putea nădăjdui să fie cum era cealaltă. Și într-o zi bătrânul Auta n-a mai putut ieși prin Babilon. L-a vegheat toată ziua singurul său prieten, Adapă. Iar seara târziu, când cerul înstelat se desfășură ca o mantie, cu ochii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ce cere. (n.s. 872, p. 397) footnote>”. (Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, cuv. 27, partea a doua, cap. 32, în Filocalia..., vol. IX, p. 397) Credința - vederea cu ochii minții a celor ce nu se văd „Și cel care nădăjduiește, ca și cel care crede, privește cu mintea pe cele spirituale și pe cele viitoare. Dacă spunem: acest lucru este drept, dacă spunem: acest lucru este bun; dacă spunem: acest lucru este adevărat, nimic din unele ca acestea nu le
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ea și pe cele făgăduite de Dumnezeu. Căci, cum vedem prin ea cele făgăduite în veacul viitor fără sfârșit? Prin simțuri? Dar credința este ipostasul celor nădăjduite, iar simțul n-ar putea vedea prin nici un meșteșug viitorul și ceea ce se nădăjduiește. De aceea și Apostolul a adăugat: dovedirea lucrurilor care nu se văd (Evr. 11, 1). Așadar, vede oare vreo putere a minții cele nădăjduite? Dar cum să le vadă pe cele ce nu s-au suit nicidecum la inima omului
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lucruri vădite”. (Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, cap. 52, în Filocalia..., vol. VIII, p. 293-294) „Și când vei vedea voia ta că se încrede cu toată curăția cugetului mai mult în Dumnezeu decât în tine, și că te silești să nădăjduiești în El mai mult decât în sufletul tău, atunci se va sălășlui în tine puterea aceea necunoscută de tine. Și vei simți puterea Celui ce este cu tine, în chip neîndoielnic; puterea aceea pe care mulți simțind o intră în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
învăța fără credință, pentru că nu poate învăța fără preconcepție. Mai mult decât orice se dovedește adevărat cuvântul spus de profet: Dacă nu veți crede, nici nu veți înțelege (Is. 7, 9). Heraclit Efeseanul, parafrazând acest cuvânt, a spus: Dacă nu nădăjduiești ceea ce nu-i de nădăjduit, nu-l vei descoperi, pentru că rămâne nedescoperit și neajuns (Heraclit, Fragm. 18, Diels). Dar și Platon, filosoful, în Legile sale spune: Cel care vrea să fie fericit și plin de noroc trebuie să participe de la
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
poate învăța fără preconcepție. Mai mult decât orice se dovedește adevărat cuvântul spus de profet: Dacă nu veți crede, nici nu veți înțelege (Is. 7, 9). Heraclit Efeseanul, parafrazând acest cuvânt, a spus: Dacă nu nădăjduiești ceea ce nu-i de nădăjduit, nu-l vei descoperi, pentru că rămâne nedescoperit și neajuns (Heraclit, Fragm. 18, Diels). Dar și Platon, filosoful, în Legile sale spune: Cel care vrea să fie fericit și plin de noroc trebuie să participe de la început la adevăr, ca să trăiască
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
iubirea de străini și pentru evlavia sa, Lot a scăpat din Sodoma, în timp ce toată împrejurimea a fost pedepsită cu foc și pucioasă (Fac. 19; 2 Pt. 2, 6-7). Stăpânul a făcut cu asta cunoscut că nu părăsește pe cei ce nădăjduiesc în El, iar pe cei ce înclină în altă parte îi pedepsește și-i chinuie. Femeia lui a ieșit împreună cu el; dar pentru că a fost de altă părere și nu s-a unit cu el, i s-a dat semn
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
răbdare. Despre milostenie..., p. 268) „Credința înalță la cer sufletul nostru; nu-l lasă să fie înjosit de nici una din greutățile cele de aici, căci îi ușurează ostenelile cu nădejdea celor viitoare. Cel care caută la cele viitoare, cel care nădăjduiește spre cele cerești și-și mută ochii minții acolo, nici nu simte durerea greutăților din lumea aceasta, după cum nici Pavel nu o simțea. Și pricina acestei cugetări ne-a spus-o prin cuvintele: Căci necazul nostru de acum, trecător și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
care a îndurat pe pământ toate nevoințele fecioriei, ca să dănțuiască pe lumea cealaltă cu îngerii; nu se poate spune deci cât de mare va fi durerea acestuia când se va vedea deodată și pe neașteptate pedepsit din pricina faptelor pentru care nădăjduia să se bucure de nenumărate bunătăți. Socotesc că va fi chinuit atât de conștiința lui, cât și de foc, când va vedea că cei care au îndurat aceleași nevoințe ca și el trăiesc împreună cu Hristos, iar el este pedepsit cumplit
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
soarta hotărâse că nu avea să-l mai vadă întorcându-se acasă, să-i taie părul în cinstea Sperheului, râul tutelar al regatului său, nici 29 să-i aducă jertfă o sută de boi și cincizeci de berbeci, așa cum făgăduise, nădăjduind. I-au rămas doar lacrimile. Mai târziu, Ahile, în ținutul umbrelor, se teme că tatăl său, slăbit de bătrânețe și de așteptare, nu mai este ținut în mare cinste și este poate pradă samavolniciilor celor din ținuturile vecine, lipsit de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ca și când ar putea să-și schimbe ursita sau lucrurile ar putea lua cumva alt curs. Oricât ar ști că totul este hotărât din nevăzut, ei tot aleg și stăruie 62 să spere până și ceea ce prevestirile le-ar interzice să nădăjduiască. Iar atunci când Soarta îi constrânge să aleagă doar între o cale sau alta, se simt liberi s-o aleagă, chiar când e mai crâncenă, pe cea hotărâtă de ei în numele unei ierarhii de valori. E cazul lui Ahile. Prin întreaga
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
îi va aduce o jertfă nespus de bogată în sanctuarul de acolo, plin de bune miresme, pe al cărui altar Ahile își va tăia pletele, în cinstea zeului lor de acasă. Și, chiar știind că toate acestea nu vor fi, nădăjduia că măcar Patrocles, supraviețuindu-i, se va întoarce acasă, ducându-l acolo cu el pe fiul său, Neoptolem, rămas în insula Sciros, și îi va arăta domeniul și locuitorii acestuia, pământul rodnic, hergheliile, cirezile și turmele, oamenii de acolo, casa
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Iar soarta hotărâse că nu avea să-l mai vadă întorcându-se acasă, să-i taie părul în cinstea Sperheului, râul tutelar al regatului său, nici să-i aducă jertfă o sută de boi și cincizeci de berbeci, așa cum făgăduise, nădăjduind. I-au rămas doar lacrimile. Mai târziu, Ahile, în ținutul umbrelor, se teme că tatăl său, slăbit de bătrânețe și de așteptare, nu mai este ținut în mare cinste și este poate pradă samavolniciilor celor din ținuturile vecine, lipsit de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
liberi, ca și când ar putea să-și schimbe ursita sau lucrurile ar putea lua cumva alt curs. Oricât ar ști că totul este hotărât din nevăzut, ei tot aleg și stăruie să spere până și ceea ce prevestirile le-ar interzice să nădăjduiască. Iar atunci când Soarta îi constrânge să aleagă doar între o cale sau alta, se simt liberi s-o aleagă, chiar când e mai crâncenă, pe cea hotărâtă de ei în numele unei ierarhii de valori. E cazul lui Ahile. Prin întreaga
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
îi va aduce o jertfă nespus de bogată în sanctuarul de acolo, plin de bune miresme, pe al cărui altar Ahile își va tăia pletele, în cinstea zeului lor de acasă. Și, chiar știind că toate acestea nu vor fi, nădăjduia că măcar Patrocles, supraviețuindu-i, se va întoarce acasă, ducându-l acolo cu el pe fiul său, Neoptolem, rămas în insula Sciros, și îi va arăta domeniul și locuitorii acestuia, pământul rodnic, hergheliile, cirezile și turmele, oamenii de acolo, casa
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
boala mea se schim-bă în sănătate. Tu ai păzit viața mea de adâncul mistuitor! Tu aiaruncat înapoia Ta toate păcate mele! Că locuința morților nu Te valăuda și moartea nu Te va preaslăvi; cei ce se coboară în mormântnu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta... Domnul să ne mântuiascăși vom cânta din harpă în toate zilele vieții noastre înaintea Templului Domnului!” (Isaia 38, 8-20).Aceeași nădejde o exprima în rugăciunea sa și proorocul Iona,atunci când a fost aruncat în apă și a
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Dacă Mântuitorul a plecat de la gadareni ca să nu-i înspăimânte (Luca 8, 37),astfel El nu se mai arată lumii după înviere tocmai pentru ca ea săgăsească totuși pe Dumnezeu, la Care: „Dragostea toate le suferă,toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă” (1 Corinteni 13,7). Încă și ucenicilor Săi le spusese: „Privegheați, dar, rugându-văîn toată vremea ca să vă întăriți și să scăpați de toate cele au să vinăși să stați înaintea Fiului Omului” (Luca 21, 36), adică ei
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
să stea și să aducă „jertfă de laudă” pentru „mila de pace”:„De Te vei uita la fărădelegi, cine va putea suferi? Că la Tine estemilostivirea. Pentru Numele Tău Te-am așteptat, sufletul meu a aș teptat Cuvântul Tău, a nădăjduit sufletul meu în Domnul din strajadimineții până în noapte. Din straja dimineții să-și pună Israil nădejdea în Domnul. Că la Domnul este milă și multă mântuire laEl. Și El va izbăvi pe Israil de toate fărădelegile lui” (Psalm 125, 3-8
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]