1,125 matches
-
de visuri ce te mint. Râul sfânt ne povestește cu-ale undelor lui gure De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure, Sufletul se-mbată-n visuri care-alunecă în sbor. Palmii risipiți în crânguri auriți de-a lunei rază, Nalță sveltele lor trunchiuri. - Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeu se preîmblă în vestmintele lor dalbe, Și al preoților cântec sună-n harfe de argint; Și la
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și lumea nebunise gemând din răsputere; {EminescuOpI 95} Biserica creștină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept în două e ruptă și tresare; Din tainiță mormântul atuncea îi apare, Și piatra de pe groapă crăpând în două sare; Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă... O dulce întrupare de-omăt. Pe pieptu-i salbă De pietre scumpe... părul i-ajunge la călcâie, Ochii căzuți în capu-i și buze viorie; Cu mînile-i de ceară ea tâmpla și-o mângâie - Dar fața ei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
e ochiu-i de-al morții glas etern, Fug caii duși de spaimă și vântului s-aștern, Ca umbre străvezie ieșite din infern Ei sboară... Vântul geme prin codri cu amar. Ei sboar-o vijelie, trec ape făr-de vad, Naintea lor se-nalță puternic vechii munți, Ei trec în răpejune de râuri fără punți, Coroanele în fugă le fulgeră pe frunți, Naintea lor se mișcă pădurile de brad. Din tronul lui de piatră bătrânul preot vede Și-n vânturi el ridică adâncul glas
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Șeihului Edebali; După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zâmbește, mlădioasă ca o creangă de alun; E a Șeihului copilă, e frumoasa Malcatun. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălțase chiar în raiu la Mohamet, Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naște, Ai căruia ani și margini numai cerul le cunoaște. Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește, An cu an împărăția tot mai largă se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Dacă vorba-i e plăcută, și tăcerea-i încă place; Vorba zice: "fugi încolo", râsul zice: " vino-ncoace! Îmblă parcă amintindu-și vre un cântec, alintată, Pare că i-ar fi tot lene și s-ar cere sărutată. Și se-nalță din călcâie să-ți ajungă pân-la gură, Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură, {EminescuOpI 160} Ce n-o are decât numai sufletul unei femei... Câtă fericire crezi tu c-ai găsi în brațul ei! Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ci numai nu te mânia, Ci stai cu binișorul. Cum vînătoru-ntinde-n crâng La păsărele lațul, Când ți-oiu întinde brațul stâng Să mă cuprinzi cu brațul; Și ochii tăi nemișcători Sub ochii mei rămâie... De te înalț de subsuori Te-nalță din călcâie; Când fața mea se pleacă-n jos, În sus rămâi cu fața, Să ne privim nesățios Și dulce toată vieața; {EminescuOpI 175} Și ca să-ți fie pe deplin Iubirea cunoscută, Când sărutîndu-te mă-nclin, Tu iarăși mă sărută
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nemernicia! Ștefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las-Arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinților În sama părinților, Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, Doar s-a-ndura Dumnezeu Ca să-ți mântui neamul tău! Tu te-nalță din mormânt Să te-aud din corn sunând Și Moldova adunând. De-i suna din corn odată Ai s-aduni Moldova toată, De-i suna de două ori Îți vin codri-n ajutor, De-i suna a treia oară Toți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Să mă duceți tăcând La marginea mării. Nu voiu sicriu bogat Făclie și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Luceasc-un cer senin Pe-adîncile ape, Care-n dureri adânci Se-nalță la maluri, S-ar atârna de stânci Cu brațe de valuri, Se-nalță, dar recad Și murmură-ntr-una, Când pe păduri de brad Alunecă luna. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Doar moartea glas să dea Frunzișului
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Luceasc-un cer senin Pe-adîncile ape, Care-n dureri adânci Se-nalță la maluri, S-ar atârna de stânci Cu brațe de valuri, Se-nalță, dar recad Și murmură-ntr-una, Când pe păduri de brad Alunecă luna. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Doar moartea glas să dea Frunzișului veșted. {EminescuOpI 220} Să treacă lin prin vânt A tot știutoarea, De-asupră-mi teiul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
creștet, Frunzișului veșted Doar vântul glas să-i dea. În liniștea sării Să mă-ngropați, pe când Trec stoluri sburînd La marginea mării. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Lucească cer senin Eternelor ape, Care din văi adânci Se-nalță la maluri, Cu brațe de valuri S-ar atârna de stânci - Și murmură-ntr-una Când spumegând recad, Iar pe păduri de brad Alunece luna. {EminescuOpI 222} Reverse dulci scântei A tot știutoarea, De-asupra-mi crengi de tei Să-și scuture floarea. Ne
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
care adăpostea atelierul Șepcarului, complice îmi făcea cu ochiul din obloanele de tablă ondulată, amintindu-mi de vremea când Căpcăunu și-aducea aici repetenții (soarele de mult a dispărut de pe strada aceea!), dar ce veselie pe bulevardul cu castani! Se-nalță zmeie îmi șoptea casa Șepcarului. Știu, i-am răspuns cu mândrie, tramvaiele agățau cu pantograful colile albastre cu cozi multicolore. Lasă, zicea Grasu, mai am acasă o sută, ah, mama băiatului înecat, femeia tânără cu plete albe care vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Adio postum Elenă Marin Alexe O frunză purtată de vânturi prin zori, Se leagănă-n mrejele albe spre nori. Visează că este regina acum, Deși duce-n zbor un adio postum. -Priviți cum mă-nalț, cât de sus am ajuns! Mai are ceva, cineva, azi de spus? Copacul stă trist, despuiat și stingher, Cu crengile goale întinse spre cer. Ar spune ceva, dar rămâne tăcut, Se vaită adânc - câtă vreme-a trecut? Iar frunză coboară
Adio Postum by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83379_a_84704]
-
continuare vocea și vor să-l asculte, îi cumpără piesele înregistrate și stau ore întregi, privindu-l și ascultându-l, Vorbește,/ Vorbește, înger de luciri cerești!/ Deasupra mea, în noapte, strălucești/ Ca-naripatul sol trimis de ceruri/ Spre care muritorii uluiți/ Nalță ochii și-și sucesc grumazul/ Când trece, fără teamă, peste nori/ Pe culmile văzduhului!*... texte de-astea, doar vorbele au rămas după el, vorbele scriitorilor. Noi suntem mâna a doua, îmi zicea!, o prostie, păi, cum să fiu eu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
țară, județ și comună, A făcut treabă rea dar și bună: Votând despăgubiri în hrană și bani, Rar și pentru cei mai sărmani. Toți o duceau bine, fără foame sau frig, Iar din salariu ori... alt tip de câștig, Bibanu-a 'nălțat pentru ape...Marele dig! Toate mergeau ca pe roate: Aveau apă să zburde, să-noate, Mâncare? Pe săturate ! Toți aveau inimi și...gânduri curate, Mai puțin un...mormoloc, Leneș...foc, Trebă...ioc, Furând câți cinci la un loc, Între cele
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
nori se-mbată marea, în lanul secerat lentorile pământului își scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate, în lungi vibrații ce rănesc lumina și o înghit ca pe-un nectar, menit să le-ndulcească vina de a se fi ascuns în plâns de nai. îngerul armoniei fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
realmente de nepătruns... Am visat-o întreaga noapte. Venea după mine. N-aveam unde scăpa de greutatea ochilor ei satur nini. Eram într-un muzeu vid, doar noi doi, urmă rin du-ne printre sarcofage. Mă ajungea, șchio pătând și-nălțând un umăr, mă atingea cu mâinile ei sub țiri. Cum ocoleam câte-un pilastru de granit, mă găseam față-n față cu ea, umedă și viscerală. O lo veam peste obraz, o sfâșiam cu unghiile. O spintecam cu un cuțit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-o asupra ăstui popor tâmpit de nenorocire - ars de setea dreptății. 1048 {EminescuOpXV 1049} {EminescuOpXV 1050} {EminescuOpXV 1051} {EminescuOpXV 1052} {EminescuOpXV 1053} Iute, iuțime nențeleasă, 10 Pămîntu-nvîrte-a lui comori; Ziua ca raiul luminoasă O schimbă noaptea cu fiori; Marea ce-nalță râuri late De-a stâncilor adânc tărâm [........................... ] [........................... ] [POVESTE MEDIEVALĂ] (p. 600) Margareta, care-și făcea educația în castelul d'Amboise, avu următorul vis. S-ar fi 2264, făcut în grădina castelului, iar în mijloc creștea o Lacrămioară (marguerite) peste care
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Cenaclului Literar “Poesis Moldaviae” - Vaslui; Coordonator al Cercului Literar “Luceafărul” - Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”Oșești; Membră pe Site-urile literare: Confluențe Lirice, Rețeaua Literară, Cronopedia, Negru pe Alb, Însemne Culturale, Poesis Modaviae... </biography> Iubire din dor Iubirea și dorul se-nalță din lacrimi, cu flăcări de lună și aripi de vis, năframă de cântec își prind peste coapse-n cascade de vise pe gândul ucis. Tresaltă și joacă, în inimi aprinse, se-aud cum se-adună și cum se despart, se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
căișorilor mei!... Ăia cu aripi... Ia-n ascultați!... repetă poetul și, luând o poză solemnă, începu să recite cu glas vibrant și cu ochii închiși: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei 'nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Până-m fund băui voluptatea morții Neîndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i, Focul meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mei Pomii mei se leagănă în vânt, Și port în mine frumusețea lor Sunt tineri, poartă al meu cânt, Cânt de culoare, dragoste, de dor. În ei, eu văd un cer de flori Flori de lumină, flori de bucurie, Se-nalță aproape pân’ la cer, Și-ajung aproape pân’ la nori Ca să trimită pe pământ Culori și poezie. Timpul Ce e timpul? Timpul secunde, minute, ore... Timpul o clepsidră, Timpul un ceas. Secundele mor, minutele trec, timpul... se duce. Ce rămâne
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-ncet pe nas. Prin ierburile crude Puternic se aude Sub cerul fără fund Un sunet profund. Sunt gâze și gângănii Ce sar și fac mătănii Și mă-ncântă mereu Trecând prin dreptul meu. Soarele și luna Soarele și luna Se-nalță și apun, Semănând întruna Cu baloane de săpun. Privirea lor distantă Prin negre rămuriști Din când în când arată Doi ochi adânci și triști. În sufletul lor trist Resimt singurătatea Și, precum un artist, Nu găsesc deplinătatea. Soarele Luna cea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Spălând durerea din vechiul amurg, Cioburi de vise iau formă de stele Spălând tristețea din gânduri rebele... Răsari curcubeu peste fruntea boltită Alungând lacrima din vorba șoptită, Și umple-mă soare cu dor și speranță, Iubirea celestă spre tine mă-nalță... Dragobete Fecior ce umblă agale zâmbind Și-n urma lui și umbra tresare, O vrajă de dor, descântec șoptind Umple pământul din zare în zare... Iubirea doinind, patimi se-adună în palme rotunjimi se desfată, Cântec de dor sub clarul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
minuni. Alege dar, Speranța cea mai vie, Și-mpăturește-o în ștergar curat, Pe ea așează cumințel scânteia, Stindardul tău, cu sufletu-mpăcat. Apoi te roagă celui ce aprinse, în om viața primului bărbat. Din mila Lui, cu brațele întinse, Te-nalță iar spre cerul cel înalt. Iar când ajungi pe treptele iubirii, Sub mantia cea albă, orbitoare, Smerit atinge-I poala, patrafirii, Prea Bunului, Cel Făr-de-asemănare. Despăturind ștergarul ia Speranța, Să o jertfești Prea Bunului Părinte, Căci ochii lui vor căuta
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Cu sufletul curat și iubitor; De tine mi-este inima flămândă, De glasul tău, poem liniștitor. Plângând cu noaptea, simt că ești cu mine. Te mbrățișez și-ți spun : „Ce groaznic vis! ...” Cu blânde mângâieri mi-alini suspine Și ne-nălțăm vibrând spre paradis. Iubite ... Te rog, iubite, prinde-mă de mână Să ne-nălțăm pe sfere de lumini; în necuprins iubirea-ți să-mi rămână Și-n irizări de soare să m-alini. Cu jarul din priviri dogorâtoare Să pârguim
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
poem liniștitor. Plângând cu noaptea, simt că ești cu mine. Te mbrățișez și-ți spun : „Ce groaznic vis! ...” Cu blânde mângâieri mi-alini suspine Și ne-nălțăm vibrând spre paradis. Iubite ... Te rog, iubite, prinde-mă de mână Să ne-nălțăm pe sfere de lumini; în necuprins iubirea-ți să-mi rămână Și-n irizări de soare să m-alini. Cu jarul din priviri dogorâtoare Să pârguim și fructele pe ram; în plină iarnă, să-mbrăcăm în floare Pădurea de castani
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]