1,621 matches
-
mirosul verde și plăcut al banilor, de mirosul proaspăt al portului, ce-ți amintește de portul tău Înțesat de catarge și puzderia sa de vapoare, măreață stradă! Stradă plină de clădiri mînjite de mizeria caldă și plăcută a negoțului... stradă năpădită de mii de picioare ce se grăbesc veșnic dimineața În aceeași direcție... stradă mîndră a speranței, a bucuriei și a dimineții, Între zidurile tale abrupte, de canion, ne vom cîștiga averea, faima, puterea și respectul pe care le merită viețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din iunie '90 când s-au developat toate, și când la telefon o voce aspru metalică mi-a cerut imperativ să plec din țară cu toți ceilalți adepți ai mârșavei Proclamații. Acu' ori niciodată! Trebuie să recunosc că m-au năpădit pe loc niscaiva spaime, cu toate că am căutat eu să mă îmbărbătez cu versul, din același poem, care dădea asigurări agresorului cum că bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. Cam așa ceva bombăneam eu în acele vremuri
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
trec bărbați și doamne pe străzile Timișoarei și cum strigă lozinca: "Luptăm, murim, pentru carnea din COMTIM". Atunci mi-a venit să strig și eu ceva de felul " Subvenționăm, subvenționăm, furateria apărăm", numai că n-am zis nimic, m-au năpădit amintirile, nostalgiile, melancoliile, mi s-au arătat mașini din acelea speciale pentru nutrețuri combinate cum rătăceau ele când se lăsa Sara pe deal pe la gospodăriile satelor bănățene, cum erau azvârliți cu meșteșug purcelușii de prăsilă peste gardurile întreprinderii, cum erau
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în țărișoara noastră", îmi spun și mă pălește o reverie: oare ce fel de bunuri personale o fi având dom' Camenco, ce bibelouri și ce alte felurite bunuri personale o fi achiziționat în cămeșuța dumisale atât de albă? Pe când mă năpădesc reveriile, iacătă, colegul de ideal și lupte de tranșee cum mă privește nedumerit, în ochii lui îmi pare că văd mijind întrebarea fundamentală, aia de care mă tem eu ce-l mai tare: "ai trădat sau nu, cu cine ești
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
coana Joițica e damă bună, așa-mi zice și eu dau din cap cum că asta așa-i, e adevărat, și pe când spun treaba asta tocmai îmi ridic puțin chipiul mai spre creștetul capului ca să-mi șterg fruntea de tribun năpădită de sudoarea omenească. La taifasul european Tare mă încearcă o nestăpânită curiozitate acu, în vremea campaniei electorale, să ascult ceea ce prea puțini sunt interesați să audă: și anume discursuri și mese rotunde, povești și povestioare electorale, clipuri menite să facă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Cântarea României", cânta songuri populare pe ritmurile urbane ale unor ghitări mânuite de ghitariști, doi la număr. Ar mai fi de arătat cum anume ceva ca o melancolie plutea în ochii actanților și eu, pe dată privindu-i, m-a năpădit nostalgia și mi s-a arătat, ca într-o reverie din departe, felul în care se agitau responsabil pe la Festivalul Artei și Creației Studențești responsabili politici de la cece al uasecere, cum vorbeau tinerește despre conducătorul țării noastre, puțin altfel vorbeau
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și o trase delicat mai aproape. — Mă bucur că mi-ai spus asta. Aproape mă hotărîsem să cobor din camion și s-o iau pe jos spre casă. — Ești mult prea serios. Camionul o luă pe străzi largi, între grădini năpădite de buruieni, apoi intră pe o alee care cotea printre tufărișuri. în lumina farurilor pelice de promoroacă luceau prin frunzișul întunecat. McPake claxonă, apoi opri în fața unui conac impunător și toți coborîră. Conacul era o clădire pătrată cu două etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Plăti ceaiul, se întoarse în camera lui și se dezbrăcă. După ce-și scoase haina și jerseul, observă că mîneca dreaptă îi era țeapănă de sînge uscat, și cînd își scoase cămașa, descoperi că brațul, de la umăr la încheitură, era năpădit de dragonită, cu pete care se întindeau și pe dosul palmei. Se îmbrăcă în pijama, se vîrî în pat și adormi. Părea sinfurul lucru pe care îl putea face. CAPITOLUL 6. Guri Fără nici cea mai mică dorință de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
știa că ăsta era canalul, un loc periculos și interzis, unde copiii se înecau. își urmă tovarășii în susul dealului, printre alcătuiri în care apa se revărsa peste margini, se prelingea prin crăpături sau se aduna în iazuri pe jumătate stătătoare, năpădite de trestii și cu lebede care înotau în zonele curate din mijloc. Traversară un pod de scînduri, la umbra unei cascade atît de înalte, că zgomotul era asurzitor. Străbătură apoi un teren pietros și după aceea iar un pod și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stat pe un scaun. Umbrela strînsă era lîngă el. — Acum că ți-ai tras sufletul, zise el întrocîndu-se, spune-mi ce crezi despre priveliște. Thaw se ridică. Mlaștina se întindea la poale, cu oi, ca niște picățele, păscînd, cu viroage năpădite de tufe și fîșia verde a coastei dincolo de ele. Satul era ascuns după copacii viroagei celei mai mari, dar prezența lui era marcată de acoperișul hotelului, înconjurat de conifere, și de capătul unui dig care intra în Atlantic. La stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
obicei, agresorul, iar el se apăra rece și isteric. Acum, ea se chirci pe podea, apărîndu-și capul cu mîinile, iar el se aplecă și-i dădu doi pumni zdraveni în burtă, apoi se întoarse și-și privi fioros tabloul. îl năpădi un nou val de furie și se întoarse spre ea răzbunător. Ea zăcea încovrigată, cu ochii închiși, luptîndu-se să respire, cu o față străveziu de albă. El se duse în dormitorul din față și se trînti pe pat, simțind doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toate dintr-odată, căci plantele mai rudimentare dădură muguri, semne ale unei creșteri anormale. Idera înmuguri, crescînd în sus pe monumentul lui Scott din George Square, și ajunse la conductorul electric de pe capul poetului, apoi frunzele căzură și coloana fu năpădită de o rețea de fibre tari și albe ca din os. Mușchiul acoperi cu un covor trotuarele, apoi se fărămiță preschimbîndu-se în pulbere sub picioarele lui atunci cînd se plimba de unul singur prin oraș. Era fericit. Privea în vitrinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Rima o privi lung. N-am putea să ne împreunăm mîinile și s-o ducem? murmură Lanark. Rima se forță să se ridice în picioare și zise: Nu, dă-mi brațul. O să merg. Preotul îi duse pe niște cărări întunecate, năpădite de buruieni, care treceau pe lîngă porticele unor mausolee tăiate în deal. Luciri venite de jos luminau colțuri ale unor inscripții dedicate minunaților morți: „...Campania lui victorioasă...“ „.....al cărui devotament lipsit de egoism.....“ „...respectat de studenți...“ „.....stimat de colegi.....“ „...iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în fața șefilor consiliului, cînd ceilalți delegați nu sînt prezenți și vice-versa. Conducătorii trebuie să fie făcuți de rușine și forțați să facă promisiuni concrete în auzul tuturor. — Aș prefera să te fi dus tu, spuse Lanark. Ajunseră la un gard năpădit de mălin, ale cărui frunze se proiectau în lumina joasă. Sludden, apoi Lanark, apoi doamna Schtzngrm își făcură loc printr-o spărtură și intrară pe pistă. Era prea îngustă pentru a putea fi numită pistă, fiind, de fapt, un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mălin, ale cărui frunze se proiectau în lumina joasă. Sludden, apoi Lanark, apoi doamna Schtzngrm își făcură loc printr-o spărtură și intrară pe pistă. Era prea îngustă pentru a putea fi numită pistă, fiind, de fapt, un spațiu triunghiular năpădit de iarbă pe vîrful unui deal înconjurat pe toate laturile de grădinile caselor. Pe iarbă era întinsă o prelată pătrată, și în jurul ei erau trei lumini electrice, iar în centrul prelatei, pe niște tălpi foarte late și picioare îndoite, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
răzbată, pe câmpiile inteligente. * Tribunalul din Bentong (Malaezia) a fost nevoit să-și întrerupă timp de câteva zile activitatea datorită unei invazii de omizi care au ocupat literalmente întreaga clădire, cățărându-se pe pereți, pe tavane, pe uși, pe ferestre, năpădind dușumelele și întregul mobilier. Au trebuit câteva zile până când milioanele de omizi să poată fi evacuate. 15. Tot cam pe atunci am locuit, temporar, într-un sat pe malul Someșului, eram cumplit de bolnav, mă târam pe ulițe sprijinindu-mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
e vorba de ceva în care explicațiile n-au ce să caute, și așa mai departe. Atunci universurile se mișcau lin și mă legănau ca pe vremea când aveam vreo cinci șase ani și, în amurg, ostenit de joacă, mă năpădea o seninătate uriașă, mă aflam poate în paradis. De obicei mă dezmeticeam greu și ieșeam printre oameni cu paradisul pe cap, ca o căciulă, cu ochii împăienjeniți, întâlneam câte un prieten, vorbeam, fără să vreau, cam de sus, uitam să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ales mai bine. În aer se statornicise o calmă încremenire. Cred că m-am ridicat de pe bancă și am călcat peste pajiște, spre brazdele de flori. Atunci pământul m-a acoperit cu o scoarță temeinică, iarba și florile m-au năpădit, creșteau din mine. Îmi e destul de greu să descriu starea aceea de vegetalizare. Am să spun doar că o mai avusesem de câteva ori. O dată, în legătură cu un pește alb, zăceam întins pe un divan într-o cameră mare, un vestibul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
presimțit te prinde în ticăloșia desfășurării lui și-ți lasă pe limbă gustul unei remușcări, fără să știi cu ce ești vinovat. Unde greșisem ? Nu acum, cu Petru, fiindcă, fără doar și poate, greșisem înainte, altundeva... Un timp m-au năpădit, firește, ispitele explicative, tentațiile analogice, un fel de învârtire în jurul cozii capabilă cel mult să înlocuiască un cuvânt prin altele trei patru, la fel de sterpe și de ineficace, față de care moirele se pot simți, pe bună dreptate, jignite. Ca să mă liniștesc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ținuse de cuvânt : îmi trimisese, în carne și oase, ultima lui carte... În afară de el, de Maria, de Vizitatoare și poate de Iason, precaritatea stării mele mă împiedica să verific a cincea rotiță a mecanismului. Prin pâcla de repulsie care mă năpădise simțeam însă, vag, cum cineva mult mai puternic decât ei îmi ciocănea încheieturile. În același timp un gând, străin parcă și șters, îmi șoptea că, poate, străbăteam doar o probă... * În drum spre o bancă, unde se ducea să depună
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu trebuia decât să mă mențină disponibil. Așa se face că într-o zi de vineri, rătăcind la întâmplare pe străzi, am ajuns la marginea de dincolo a unui cartier periferic. Simțeam apropierea câmpului. Străbăteam o uliță prăpădită, cu șanțuri năpădite de buruieni. Casele păreau nefiresc de mici, niște cocioabe. Patru copii se ghemuiseră pe scara de ciment a unei clădiri mai răsărite, pesemne o măcelărie, și mă urmăreau cu privirile, bănuitori. După un timp m-am oprit. Locul acela îl
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de tăcere vuia de zgomotul rotirilor din noi, axele lumii bubuiau printre pilonii încleștării noastre, „Mă bucur că ai venit“, spunea domnul Sima, „poate că ne vedem pentru prima oară...“. Eram din nou lângă el, pe scândură, în curtea aceea năpădită de buruieni. * Lui Charles Smith, în vârstă de 137 de ani, i-a fost amputat și cel de-al doilea picior. Din pricina unor tulburări circulatorii, primul picior îi fusese amputat cu doi ani în urmă. 3. Pe urmă am auzit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se clătina odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura de jos pe care stătusem, poate vibra și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abătu asupra salcâmului... Pe partea liberă a cerului se opri o pasăre, știam că era moartă, eram chiar eu pe catafalcul verde, înspăimântător, stăteam în aer rotund și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
noi am rămas la fereastră ca să privim lanurile de porumb îngălbenite, apele nămoloase ale Sabarului, luncile albăstrii ale Argeșului și Neajlovul pierdut printre fantomatice mlaștini și întunecate păduri... Când am coborât în gara aceea, valuri de liniște senină m-au năpădit din creștet spre tălpi, ca să se scurgă în pământ. Mă amețeau, era bine. Trenul s-a dus mai departe, la Dunăre, o clipă mi l-am închipuit afundându se în apele fluviului, ca un hipopotam greoi, cu pielea încinsă de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu depindea numai de mine, intrasem în măreția altor legi și ele nu mă făceau neputincios. Eram cum eram, stăteam cum stăteam, dar ce simțeam nu semăna deloc a moarte, îmi aminteam bine : odată, când murisem pentru un timp, mă năpădise o nemărginită melancolie plăcută și senină. Atunci, mă cufundam într-un fel de bunătate duioasă și resemnată, pluteam în zonele unui regret imens, nedureros, ci doar îndoliat. Acum, nimic din toate astea : stăteam ca o piatră sau ca o creangă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]