1,985 matches
-
Majestatea Sa a arătat spre Su Shun și a spus că a fost ideea lui. — Știam eu! — Su Shun a părut furios, dar n-a zis nimic. Rong își îndeasă batista înapoi în buzunar. Chiar în acest moment, An-te-hai se năpustește înăuntru: — Majestatea Sa a ordonat anularea imediată a decretului. Chow Tee mi-a spus că împăratul i-a ordonat lui Su Shun să nu mai menționeze niciodată ideea asta. Când i-am prezentat-o pe Rong prințului Ch’un, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
permisiunea soției de rang mai înalt.“ Aruncând o privire spre Nuharoo, care se uită în gol, Su Shun continuă: Mă tem că trebuie să îmi îndeplinesc datoria. Pocnește din degete: Gărzi! Conduse de către eunucul-șef Shim, mai multe gărzi se năpustesc înăuntru. Puneți mâna pe Împărăteasa Evlavioasei Bunătăți și luați-o ca să fie pedepsită! — Nuharoo, sora mea mai mare! țip eu, sperând că ea va interveni. Tot ce trebuie să facă e să spună că am permisiunea ei de a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vreau ca el să mă aibă. — O, Orhideea, Orhideea mea, murmură el într-una. Un zgomot puternic vine de la gura tunelului. Este zgomotul făcut de poarta de piatră. — Arhitectul a ordonat închiderea ei! Yung Lu sare în picioare și se năpustește spre intrare, trăgându-mă după el. Sunt copleșită de teama de a ieși afară. În minte mi se răsucesc amintirile vieții care s-a scurs. Lupta constantă pentru a păstra aparențele, prefăcătoriile, zâmbetele întâmpinate cu lacrimi. Lungile nopți nedormite, singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe care le scot din gunoaie. Cine ne pedepsește să trăim aici? Copiii călăresc pe găleți și visează că trec oceanul la Monte Carlo, unde-a fi aceea. Apoi ajung niște bețivi pentru care doar rachiul mai e bucurie. Se năpustesc cu pumnii în balabuste, după care le fac copii, să aibă cine călări alte găleți sparte. Ai dreptate mata să-ți aperi felul în care trăiești. Are și feciorul meu dreptate. Stînd față în față, n-avem încotro: trebuie să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de animal încolțit în vizunie. Cînd și ultimul dintre lămuritori obosi, din odaia alăturată țîșni inspectorul. Pesemne șezuse cu urechea la crăpătura ușii. Era un domn prezentabil, cu cravată și sacou kaki. De frică, fața sa frumoasă era descompusă. Se năpusti la bătrîn și, teatral, căzu în genunchi cu mîinile împreunate ca la rugăciune: - Tată, nu mă nenoroci! Pasiv pînă atunci, bătrînul, deodată întărîtat, izbucni cu o mînie năpraznică: - Lipsești din fața mea!... Eu te-am făcut, eu te nenorocesc! Cu umerii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
gazeta de perete Cutezătorii și se interesa dacă În școală știa vreun elev să bată toba sau să sufle-n goarnă, așa cum impunea ceremonialul pionieresc. Intelectualul cel mai de vază al satului a trecut glonț pe lângă ei și s-a năpustit În curte trântind ușa cu geamuri În urma lui. În lațele bogate, crețe și galbene avea mațele și oscioarele unui porumbel ce odihnise până atunci Într-un borcan cu formol, iar În mâna stângă ținea, fără să știe, două coaste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca un câine În jurul cozii („Unde, mă, unde?”), apoi se aruncă În apă lângă rudar. Vocea Îi tremura: „Ia-mi-le tu, băi Lică; eu n-ajung”. „N-ai, bă, nimica. Te-a păcălit ăsta.” Dar Blondul nu crezu. Se năpusti iar pe mal, Își lepădă țoalele și se tăvăli prin nămol, apoi se bătu peste șale cu un mănuchi de buruieni. Ăi din apă râdeau de el: „Pune-ți, mă, dracu’, nădragii pe tine, că ți se vede baritai scula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Motorul Încetă să se tânguie, iar tractoristul se azvârli de pe scaunul său și o luă la goană printre copaci, tăvălindu-se din când În când prin iarba Înaltă, ridicându-se apoi și Începându-și din nou fuga disperată. Directorul se năpusti după el. Bâjbâi prin buruieni destulă vreme până să-l găsească. Zăcea fără suflare, Întins cu fața În jos. Îl Întoarse, Îl descheie la gât și Încercă să-i prindă pulsul. Începu să-l izbească, apoi, cu mâinile Împreunate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-l izbească, apoi, cu mâinile Împreunate peste pieptul care scotea niște bocănituri Înfundate. Îi suflă În gură și se mai liniști când băgă de seamă că leșinatul respira și avea puls. Îl cără până la cabină, desprinse remorca și se năpusti cu tractorul către sat. Se Întoarse târziu, pe când deja se luminase afară, Însoțit de doi țigani, Daie Gulu nemuritorul și nepotul său Gululu. Purtau pe capete plase și În mâini aveau mănuși de sudori. În tot timpul cât Directorul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
La fel ca șirurile unor tineri ducând pe umeri un palanchin sacru în timpul unei sărbători, urlând la unison, luptătorii își croiră drum cu forța în primele linii ale bătăliei. Pășind, cu repeziciune, peste trestiile de pe malul răsăritean al râului, se năpustiră furibunzi în mijlocul inamicilor. Soarele începea să apună. Nori roșii arși, anunțând apropierea serii, își reflectau culorile peste pâlcurile negre de oameni care urlau sub cerul pustiit. Violenta bătălie mai continuă încă o oră. Tenacitatea unității lui Saito era surprinzătoare. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sabie. Încă patru vasali, apoi șase, apoi opt, înconjurară trupul lui Mitsuhide, în același fel, urmându-l în moarte. Cât ai bate din palme, trupurile lor fără viață alcătuiră pe pământ petalele și inima unei flori de sânge. Yojiro se năpustise în desișul de bambus pentru a se lupta cu bandiții. Murakoshi strigă în întuneric, îngrijorat să nu fi fost doborât deja. — Yojiro, vino înapoi! Yojiro! Yojiro! Dar, indiferent de câte ori strigă, Yojiro nu se mai întoarse. Murakoshi fu rănit și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a armatei clanului Shibata era la mare distanță - convingere care le adormise vigilența. Fără îndoială, inamicul n-avea să atace un loc atât de bine păzit! Însă chiar înainte de a apuca să-și dea seama că se înșelaseră, dușmanul se năpustise deja ca o furtună. Sebei bătu cu piciorul în pământ, certându-și oamenii pentru delăsarea și neglijența lor. Unul câte unul, ofițerii îl căutau și, fie zărindu-i steagul de comandant, fie recunoscându-i glasul, se adunau grăbiți cu soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se repeziră în calea inamicilor. Împărțindu-se în trei unități, îi atacară pe dușmanii care se apropiau. Oamenii ce urcau de jos gâfâiau greu și nu puteau ține piept luptătorilor disperați care năvăleau asupra lor. Săbii lungi începură să se năpustească peste coifurile soldaților lui Hideyoshi, lănci le străpungeau piepturile, iar trupurile lor măcelărite cădeau peste tot. — Nimeni să nu fie prea nerăbdător să moară! strigă deodată Shosuke, în timp ce se retrăgea în interiorul unei palisade. În timp ce stindardul de comandant îl urma, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
După ce-i instrui cum să-și dispună trupele, încheie: — Dau câte o sută de banițe pentru fiecare războinic inamic mort. Ceea ce anticipa nu era prea departe de adevăr. Armata clanului Tokugawa care dăduse unității lui Hidetsugu o lovitură nimicitoare se năpustea acum, cu ferocitate, asupra propriei sale unități. Comandanții din clanul Tokugawa erau ei înșiși înspăimântați de forța neînduplecată a spiritului trupelor lor. Caii făceau spume la gură, chipurile oamenilor erau încordate cu îndârjire, iar armurile care veneau în valuri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu; 56. și a zis: "Iată, văd cerurile deschise, și pe Fiul omului stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu." 57. Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile, și s-au năpustit toți într-un gînd asupra lui. 58. L-au tîrît afară din cetate, și l-au ucis cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tînăr, numit Saul. 59. și aruncau cu pietre în ștefan, care se ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
au crezut, și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila. 5. Dar Iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei niște oameni fără căpătîi din mulțime, au făcut gloată, și au întărîtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason, și căutau pe Pavel și pe Sila, ca să-i aducă afară la norod. 6. Fiindcă nu i-au găsit, au tîrît pe Iason și pe vreo cîțiva frați înaintea dregătorilor cetății, și strigau: "Oamenii aceștia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
de specialitate cu trimiteri la sursele folosite, cu mențiuni privind originea latină sau ca străvechi creații românești prezente și în dialectele românești din sudul Dunării, subliniind accentuat unitatea și continuitatea limbii și poporului nostru, situat geografic în calea tuturor migrațiilor năpustite asupra noastră și care... „cum veniră, se făcură toți o apă și-un pământ”. Doar slavii și ungurii au făcut excepție și au supraviețuit prin creștinare, găsindu-și un loc sub soare în spațiul geografic din vecinătatea noastră. Deoarece ultimii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
văzut mai departe de drum. Mica, văzînd că sunt mai tari decît el, s-a întors și a venit acasă. 27. Au ridicat dar ce făcuse Mica, și au luat pe preotul care era în slujba lui, și s-au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și în pace; l-au trecut prin ascuțișul săbiei, și au ars cetatea. 28. Nimeni n-a izbăvit-o, căci era departe de Sidon, și locuitorii ei n-aveau nici o legătură cu alți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
îl va recunoaște, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulți, și le va împărți moșii ca răsplată. 40. La vremea sfîrșitului, împăratul de la miază-zi se va împunge cu el. Și împăratul de la miază-noapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu cară și călăreți, și cu multe corăbii; va înainta asupra țărilor lui, se va revărsa ca un rîu și le va îneca. 41. Va intra și în țara cea minunată, și zeci de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
ta și alta-i să scormonească în omăt pentru a da de locul unde și-au ascuns comoara... Acum însă ar cam trebui să pornim către casă, fiindcă noaptea abia își ține zăvozii în lanțuri, care stau gata să se năpustească asupra firii... Am pornit pe cărarea care încet-încet se pierde în lărgimea poienii și apoi în întunecimea pădurii... O lună cu obraz proaspăt se ivește pe creasta răsăritului... Pare ca o nălucă și își întărește lumina pe măsură ce urcă pe boltă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
curat, cu cel îndărătnic Te porți după îndărătnicia lui. 28. Tu mîntuiești pe poporul care se smerește, și cu privirea Ta, cobori pe cei mîndri. 29. Da, Tu ești lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu. 30. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid. 31. Căile lui Dumnezeu sunt desăvîrșite, cuvîntul Domnului este curățit; El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El. 32. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
te vei abține de la consumul oricăror substanțe care îți pot modifica stările psihice, a continuat el. Asta înseamnă că n-am să primesc vin la cină? m-am gândit că era mai sănătos să mușc din nadă. De ce? s-a năpustit el. îți place vinul? Bei mult vin? — Nu, într-adevăr, am răspuns eu, deși de obicei nu spuneam lucruri de genul „nu, într-adevăr“. Am întrebat doar așa, am adăugat. Fir-ar al dracului! m-am gândit foarte dezamăgită. Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întrebam ce-ar fi dacă m-aș preface că alunec și dacă, atunci când Chris s-ar apleca să mă ajute, l-aș trage peste mine și... înainte să apuc să trec la fapte, am ajuns la o căsuță. M-am năpustit înăuntru, urmată îndeaproape de Chris, care a trântit ușa în urmă ca să împiedice vântul și ploaia să dea buzna. Ne aflam într-o cameră minusculă, însă caldă și îmbietoare. înăuntru erau o mașină de spălat și un uscător. Amândouă huruiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la el. Știi, a adăugat ea, dacă femeia e să reziste, așa ca iubita lui Carlos, atunci trebuie să se priceapă la două chestii. —Care-s alea? Să facă sex oral și să ierte. A sunat telefonul. Amândouă ne-am năpustit spre el: eu din sufragerie, Brigit de la ea din dormitor. Brigit a ajuns prima la telefon. De mică avusese niște reflexe fantastice. Câte ore nu ne petrecuserăm bătându-ne una pe alta cu linia, chiar sub rotulă, și urlând „S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
doua zi, în timpul ședinței, Josephine avea să mă interogheze. O văzusem procedând la fel cu Neil, John Joe, Mike, Misty, Vincent și Chaquie. N-avea să facă nici o excepție pentru mine. Cu toate că eu eram o excepție. Evident, Josephine s-a năpustit asupra mea. —Tabloul pe care Luke și Brigit l-au descris ieri, despre tine și despre viața ta, n-a fost prea plăcut, nu-i așa? a început ea. —Luke Costello nu e o persoană capabilă să furnizeze un tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]