2,578 matches
-
necunoscut, într-o noapte ca de Halloween, iar străzile erau ticsite de personaje ciudate, zgomotoase, cu fizionomii hilare, de parcă asistam la o paradă intergalactică. Îmi simțeam pupilele dilatate de groază, iar inima îmi bătea năpraznic, în timp ce valuri de căldură mă năvăleau sistematic, epuizându-mă psihic. Auzeam tot ce se vorbea, dar fără posibilitatea de a întelege un cuvânt, căci se discuta într-o limbă nepământeană, așa că umblam năucă și speriată de acel loc înfricoșător și tainic, încercând să-mi dau seama
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
în minte și mai avea o grămadă de întrebări, la care era sigur că, doar ea putea răspunde. Era drăguță, inteligentă și îi inspira încredere, merite ce obținură calificativul maxim din partea lui: ,,cool”. - Mama, tata, unde e Lea? strigă el năvălind în living cu obrajii aprinși de entuziasm, căutând-o cu privirea peste tot. Am devenit foarte buni prieteni! E foarte ok! Chiar îmi place de ea! Lea! Lea!... Liviu ridică privirea consternată către fiul său și îl privi mut, fără
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
tăcerea ne-o mai desciframCu tot ce-a fost până la urmă ...gabrielaenerusu... V. ÎN TRECUTUL ADÂNC, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. În trecutul adânc În trecutul adânc doar amintirile În suflet toate-mi năvălesc , Când explodează iar tăcerile Privirilor târzii ce ne privesc .... Alerg speriată spre depărtările noi , Să nu-ți mai simt îmbrățișările reci , Să las amintirile-n urma , pe unde amândoi Ne plimbăm cândva iubirea pe poteci .... E undeva-n trecutul adânc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
noi , Să nu-ți mai simt îmbrățișările reci , Să las amintirile-n urma , pe unde amândoi Ne plimbăm cândva iubirea pe poteci .... E undeva-n trecutul adânc ... Citește mai mult În trecutul adancIn trecutul adânc doar amintirileIn suflet toate-mi năvălesc ,Cănd explodează iar tacerilePrivirilor târzii ce ne privesc .... Alerg speriată spre depărtările noi ,Să nu-ți mai simt îmbrățișările reci ,Să las amintirile-n urma , pe unde amandoiNe plimbam cândva iubirea pe poteci .... E undeva-n trecutul adânc... VI. PE-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
locul în care se refugiase tânăra, era un restaurant de țară, prost luminat, ponosit de unde se auzeau strigăte răgușite și vulgare, zgomot de pahare sparte și înjurături. La un moment dat, ușa localului fu izbită violent de perete și afară năvăliră împărțindu-și lovituri cu nemiluita, o șleahtă de haidamaci beți. Alexandra îngheță! Privi deznădăjduită în jur dar nu văzu decât un bătrân ce se clătina amețit de băutură ceva mai departe. Ea se retrase în spatele unui stâlp de curent electric
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
limbile flăcărilor din sobă într-un balet livresc. Frigul care se încuibase încă de la sosirea iernii în tăcerile nostalgice ale zidurilor, se retrage în trombă din cameră, pe fereastra deschisă, odată cu aerul de încremenire, lăsând loc suflului proaspăt ozonat ce năvălește pe aceeași fereastră și aromelor de căldură și de rășină ce se revarsă din sobă. Spiritul casei infiltrat în inima lucrurilor dăruie încăperii o patină de ,,vino încoace” care mă cucerește imediat și mă invită la o seară tihnită, răsfoind
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
e-n pericol,când la hotare arde, Când vin în haite lupii flămânzi ca să o prade. Vei mai vedea și mame și soațe cum se roagă Și vei vdea cum arde averea lor întreagă. Vei mai vedea cu groază, cum năvălesc spahiii, Cum le ucid pe mame și le răpesc copiii. Dar neclintiți ca stânca și-au apărat pământul, Credința strămoșească și portul și cuvântul. Dar nu uita, copile,că astăzi ești dator Pe umeri-ți puternici să ei povara lor
IUBIREA DE PĂMÂNT de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379276_a_380605]
-
Dar nu uita, copile,că astăzi ești dator Pe umeri-ți puternici să ei povara lor Și cu o voce fermă să-nfrunți pe venetici, Că n-am plecat vreodată, c-am fost mereu aici. Când din pustiu, sălbateci au năvălit puhoi Pe mândrele meleaguri, ei ne-au găsit pe noi. Să-nveți, copile, fii, de-asemeni, pe nepoți, Că ei sunt fiii țării, că sunt români cu toți. Tradiții vechi,moșie și limba românească, Învață-i să păstreze,învață-i
IUBIREA DE PĂMÂNT de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379276_a_380605]
-
ni-l oferă chiar poetul: Un punct / ce aspiră / să devină /acela /pe umerii căruia cineva / să poată mișca / întreg universul.” ( Punct fix). Poemele scurte, esențializate, au o savoare aparte, invită la meditație, antrenând imaginația, mai ales atunci când ” Soarele/ a năvălit / în suflet /inundându-l / De atunci / îmi zimbește / cald” ( Fereastra soarelui). Latura erotică, nevoia de iubire, necesitatea certitudinii acestui sentiment sunt trăiri care se găsesc în această antologie. Desigur, poezia dizlocă energii creatoare care au tendința de a se ”împrăștia
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
ia seama că poate răci. Nu înțelege exact unde se află, nu intenționează să se întoarcă în salon. Și-a adus aminte cum fusese trezită, noaptea trecută, de țipetele femeii căreia îi murise copilul. Ce suferință cumplită trebuie c-a năvălit peste cea căreia îi dispăruse ceva ce părea să fie mai important decât lumina ochilor. Dar ce bucurie o fi trăit femeia aceea, atât timp cât trăise copilul! Iar ei, Anei, de ce ar trebui să-i fie refuzat sentimentul de împlinire, convingerea
POLUL VRĂJITOARELOR VII de LIA BEJAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374123_a_375452]
-
Unor poeți "în alb” „Porni Luceafărul” la drum... Prin pagini, mii, deschis-a calea, Lumină a făcut din scrum, Arzând în ea dureri și jalea. Dar prea curând se-nchid iar foi Și liber drum e dat uitării, Acum, când năvăliți șuvoi În numele emancipării. Ați dat la prunci doar firmituri Din limba noastră cea frumoasă, Din basm scornit-ați aventuri Iar poezia e scabroasă. Voi n-aveți temă, nici subiect, N-aveți nici virgulă în versuri, N-aveți, de altfel, nici
DIN DOR DE EMINESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374272_a_375601]
-
că luna dansează desculță printre ele; numără până la zece: se oprește și iarăși repornește dansul împletit cu murmurul astrelor. Acest mare spectacol de la miezul nopții, reprezenta pentru ochii mei un amestec de religie și simboluri. În zilele de secetă când năvălea soarele puternic înfrățit cu colbul de praf nisipos, ocupându-și locul prin toate colțurile, bunicul se uita spre cer și începea să cânte ca și cum ar fi plâns. ,,Grădina mi-i ofilită Într-un prun cântă un cuc, Vino ploaie mult
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
schimbă nopțile în zile, Cu fiecare vis pierdut. Mă'njugă, temător și mut, Zorii'n genunchi și rugi umile Cerșind din tainice tenebre Nu raza, licărul ei orb, Sunetul aripii de corb, Bocete, simfonii funebre, Orice himere rătăcind, Peste nesomnu-mi năvălind Ca semn al meu de apă vie. *** Referință Bibliografică: Semnul meu de apă vie / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI, 13 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate
SEMNUL MEU DE APĂ VIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378794_a_380123]
-
și alcool! În cele din urmă se făcu puțină ordine și se pregătiră cele necesare pentru cazul că femeia va naște. - Anul Nou! strigă deodată Dorel! Toți izbucniră în urale, cântară “La Mulți Ani”, se îmbrățișară, se sărutară, iar apoi năvăliră afară, unde aprinseră artificii și rachete luminoase. Prin negura nopții și fulgii mari de nea care zburdau alene prin văzduh avu loc un spectacol inedit. Pătrunseră apoi în sala de festivități și desfăcură șampania și distracția își reluă cursul normal
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
era un șezlong...Își simțea piciorele că de plumb, iar sufletul răvășit déjà de dor. Mișcă doar încet buzele, într-o încercare zadarnica de a ajuta cuvintele să fie rostite. Ele, cuvintele, erau acolo, adânc , în sufletul ei ; se amestecau, năvăleau, se opreau,pentru a porni iar hora nebună,dar niciunul nu vroia să apară pe buzele fripte...Își auzea bătăile inimii, si se miră că mai trăiește. Cand prima lacrima sărată a căzut pe podul palmei, în aer se simte
UNDE ESTI..??!!! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377731_a_379060]
-
hoți; mijlocul spre a ajunge la acest scop ar fi stăruința necurmată a consulilor pe lângă autoritățile otomane de a urmări asemenea bande cu forțe de ajuns. Bandele, formate câteodată din 100 până la 200 vagabonzi, merg cu îndrăzneala lor până a năvăli ziua-n amiaza mare asupra satelor și a escrie contribuțiuni grele pentru locuitori. Consulii austriaci promit locuitorilor români că, dacă Macedonia va ajunge sub Austria, brigandajul ar înceta imediat. De aici provine dar înclinarea sătenilor români cătră austriaci. Scrisoarea pretinde
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu numai asupra osmanilor, ci și asupra albanejilor, cari trăiau împăcați cu supremația străină, toată Albania de nord fu cuprinsă de-o intensivă pornire războinică. Suleiman Pașa, care comanda pe atunci la Scutari, crezu c-a sosit timpul pentru a năvăli cu o armată tare și bine organizată în Muntenegru. După o apărare desperată a muntenegrenilor, toată țara lor, afară de ținutul Calunsca, căzu pe mâna osmanilor și în Țetinie Soleiman Pașa îi judecă cu asprime pe rebeli. Însă generalul turc viu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
răzbune injuria. Tradiția albaneză zice că un locuitor din Scutari căpătă odată în Priștina o pereche de palme. Cum auzi Cara Mahmud despre aceasta, îl trase pe cel pălmuit la răspundere, cum de-a suferit în liniște asemenea batjocură; apoi năvăli cu oștire asupra Priștinei și o făcu asemenea pământului. Iată cum stăpâneau acum o sută de ani Domnii feudali în împărăția padișahului. Pentru a înțelege mai bine întreprinderile ulterioare ale lui Cara Mahmud cată să premitem câteva observații de natură
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a Bosniei ajungea până aproape de lacul Scutari. Muntenegru se număra asemenea la Bosnia, ca teritoriu nepacificat. Această împărțeală administrativă nu-i convenea însă deloc lui Mahmud, căci [î]i lua ocazia de-a se răzbuna asupra Muntenegrului, adecă de-a năvăli asupra țării. După sistemul feudal de pe atunci ar fi trebuit să ceară permisiune de la vizirul din Bosnia, ceea ce nu-i convenea nici ambițiosului albanez, ceea ce din gelozie nu i-ar fi permis nici vizirul bosniac. Mahmud se adresă direct la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o oștire de 30 000 oameni și o gardă a sa proprie de 700 de albaneji nobili din neamurile muntene. Însă, în acest moment suprem, îl părăsi pe bătrânul general rațiunea militară. Fără un plan de campanie bine stabilit... el năvăli cu cetele nedisciplinate, orbite de sete de sânge, în Muntenegru și, în strâmtoarea de la Crușa, fură împresurați și nimiciți cu totul. Părăsit de toți oamenii săi, bătrânul leu se luptă mult timp cu cei 600 de scutarioli aleși contra unei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se vede trotuarul. Un pictor, deci, al tăcerilor șevaletului, dar și al trotuarului, cu lumea lui zgomotos incitantă.Un jurnal. Val GHEORGHIU 1990 Revenire la Peleș 10 mai Lume răsturnată. În cîteva minute, castelul e părăsit, soldățeii fug speriați, mulțimea năvălește din oraș, hooo! jos! (cine?), soldățeii reapar după cîteva ore, cu epoleții schimbați, armata e cu noi!, castelul scapă de furia gloatei, (stră)bunele fantome se întorc mirate (după o jumătate de secol) din păduri, (re)iau totul în stăpînire
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar ea se socotea singura îndreptățită să facă apel la titlurile continuității și revendicărilor naționale. Într-o filipică antiotomană, intitulată Trâmbița românească (manifest tipărit în 1769 și atribuit lui Enăchiță Văcărescu) se lansa chemarea la deșteptarea românilor, „pă vrăjmași să năvălim”; se invoca măreția de altădată a țării, când „crai aveam români de neam”: Mircea, Mihai Vodă Viteazul; „că sântem din vechii romani”. Cantacuzinii (Pârvu, Mihai și Răducanu) s-au arătat către ruși „cu mare credință și ajutor”; au dat grâul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lui Manrico, care își declară imensă dragoste pe care o nutrește pentru ea (Amor-sublime amore). Serenitatea scenei contrastează puternic cu tumultul celei care urmează. Chiar în momentul în care Manrico ia mâna Leonorei pentru a o conduce la altar, Ruiz năvălește în camera pentru a-i aduce vestea că Azucena a fost capturată de către asediatori și este pe cale să fie arsă pe rug. Deja prin ferestrele cetății se pot zări flăcările rugului. Pericolul iminent ar putea face ca orice întârziere să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
din cai ținut În lesă prin portieră sau presărându-și sare În cafea sau turnându-și În cizme Înghețata de fragi și vanilie care i se servea la Tortoni. Nici ducele de Brunswick nu face o figură mai bună atunci când năvălește ca un nebun la Horace Viel-Castel Îmbrăcat În husar, pomădat, fardat, Împopoțonat ca o marionetă. Și nici lordul Egerton, când pune zi de zi o masă cu 12 tacâmuri pentru cei 12 câini ai săi. Sau marchizul d’Anglesey, care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și nu-s ! (Dar munții unde-s ?) (Blaga, 2010 : 32) Je ne leș vois pas, je leș désire, leș appelle et elles ne șont nulle part ! (Et leș montagnes où sont-elles ?) (Miclău, 1978 : 155) Structures appellatives Lumină, ce-o simt năvălindu-mi În piept când te văd minunato [...]. (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) La lumière que je sens envahir mă poitrine en te voyant ô mă merveille [...]. (La lumière) (Poncet, 1996 : 32) O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]