1,904 matches
-
și cartea, 1901). Discret, sentimental, poetul cântă, în manierea sfârșitului de veac, durerea neamului căruia îi aparține (Lădița cu necazuri, 1919), învie scene din copilărie, drame mărunte, „murmurul ceainei”, „salonul” - ambianța declasaților șomeri. „Lădița”, evocând bagajul ancestral de suferințe și năzuințe spre emancipare, revine și în titlul unei antologii masive din 1945. A. adoptă acum și versul alb, de largă respirație, cursiv, în câteva grupaje inedite, cu suflu mesianic (La râul Babilonului ș.a.). Lecturile din André Spire și Edmond Fleg îi
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
versuri, în „Liga Deșteptarea” (1916) și a continuat să publice în „Universul literar”, „Zori de zi” (Râmnicu Sărat), „Foaia Râmnicului”, „România nouă”, „Îndrumarea” (Râmnicu Sărat), „Adevărul literar și artistic”, „Foaia tinerimii”, „Ploieștii literari”, „Cele trei Crișuri”, „Convorbiri literare”, „Gândirea”, „Ramuri”, „Năzuința” (Craiova) ș.a., până prin 1933 iscălind și cu pseudonimele Radu Buzescu și George Freamăt. Atras de timpuriu de literatură, face critică literară vreme îndelungată, fiind și membru în redacțiile publicațiilor „Adevărul literar și artistic” (1923-1926), „Flamura” (1925-1926), „Viața literară” (1926) și
BAICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
calitățile, dar și defectele dacilor. Stolnicul este cel care dă imaginii Daciei un nou tip de existență, diferit de mitul medieval. Datorită lui, dintr-un mit al geților, Dacia devine un concept-cheie, generat de o realitate istorică, imagine ce exprimă năzuințe cu implicații mentale și sociale profunde și își asumă funcția de catalizator al solidarităților. Chipul Daciei din Istoriia... lui C. ajunge până în istoria și literatura vremurilor noastre, cu oscilații semnificative între fabulos și reconstituire istorică. Dacă Ureche are în stilul
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
zi unul va fi doborât dintre noi, / Marea mi-e martor că n-am de gând, / Oricât m-aș strădui cu pieptul printre pietre antice, / Să-mi asigur victoria / Prin nici un fel de vicleșug.” Gândul obsesiv al efemerității vieții naște năzuința unei trăiri frenetice, tumultuoase, chiar dacă minată de conștiința fragmentarului, în care doar arta pare a fi scut de apărare și cale spre nemurire. Odată cu Infernul discutabil (1966), lirica lui A. dobândește semnele din ce în ce mai evidente ale unei neliniști existențiale fundamentale: evenimentele
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
mai suavă voce îmi zise: Somn ușor! Sunt aproape sigur că în continuare a șoptit și "iubitul meu", dar impresia asta poate fi din nou pusă pe seama oboselii mele groaznice și a dorinței arzătoare de a fi iubit de ea, năzuință care acum nu mai părea atât de absurdă cum era acum o săptămână sau cu câteva zile în urmă. Am stat așa, cu ea în brațele mele, cu capul pe umărul meu și cu mâna ei dreaptă de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
așa ceva. Tiberius Nero înaintează cu pași mărunți alături de el. Se gândește la altceva. Pentru ei, romanii, ideile nu au valoare decât dacă pot fi transpuse în acțiuni. De aceea nici arta nu are cum să fie expresia vreunei idei ori năzuințe spre frumos, ci este doar o metodă de a înregistra evenimentele și a le transforma în le gendă pentru a îmbogăți prezentul și a-l lăsa moștenire posterității. Cotesc în sfârșit și ajung la una din cele două intrări prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din adâncul sufletului meu. Am crezut chiar că Dumnezeu nu va mai asculta în veci rugăciunile și speranțele mele. Aveam sentimentul că Domnul mă arată cu degetul dezvăluindu-mi întreaga urâțenie a ambiției lumești ce se-ascundea în spatele rugăciunilor și năzuințelor mele. „Nu e adevărat!” m-am împotrivit eu cu îndârjire. „Nutresc o dragoste nemărginită pentru Japonia și pentru japonezi. Tocmai pentru că nutresc această dragoste vreau să-i trezesc din amorțeala călâie a inimii lor. Ca preot n-o să-mi pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
firii moștenite de la neamul meu. Mi se părea că firea mea nu era înclinată către o muncă de propovăduire într-o țară deja liniștită cum era Nueva España, cu indieni cuminți și blânzi. Întotdeauna în adâncul inimii mele a vibrat năzuința de a merge într-o țară a asupririi și a prigoanei și de a lupta ca un ostaș al Domnului. Superiorii mei îmi atrăgeau mereu atenția că firea mea se împotrivea unor virtuți precum smerenia și cucernicia. Trei ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să le folosesc în activități dubioase, cum ar fi prezicerea viitorului. Doar la facultate tot științe am studiat. O temă nelipsită în secta Aum era dorința de a avea puteri supranaturale, dar eu, sincer să fiu, nu pot înțelege această năzuință a lor. Mi se pare că e o pierdere de vreme. Deci, deși nu mă mai ținea nimic legat de sectă, totuși am rămas țintuit locului fără să mă pot elibera de îndoieli. Deja renunțasem la toate celelalte lucruri. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
este Asahara Shōkō, care ne-a prostit să-i urmăm ordinele. Dacă bărbatul acesta nu ar fi luat-o razna, noi am fi putut să urmăm scopurile religioase în pace și corect. Cu alte cuvinte: „Rezultatele au fost rele. Regretăm. Năzuințele sectei Aum nu sunt greșite și nu credem că este necesar să le excludem în întregime.“ Această convingere fermă - „corectitudinea obiectivelor“ - este un lucru pe care l-am simțit nu numai la credincioșii Aum, dar chiar și la cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
oropsit de veacuri și a hotărât că trebuie ajutat să iasă la liman. Ne bucuram atunci, ca niște copii ai cerului, niște copii care nu au aflat încă limitele binelui și răului, niște copii curați la suflet care nutreau mari năzuințe spre viitor, niște copii care habar nu aveau că dulăii cei mari ai lumii, flămânzi după o halcă așa grasă cum era la ora ceea România, deja adulmecau pe lângă gard, pândind momentul prielnic pentru a o înhăța. Greutatea mare
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
odinioară și pentru cele ce au să vină. Pe cer, din toate părțile, cădeau stele... I-am spus că mi-e dragă, și o credeam... și plângeam. De ce? Ea spunea că eram atins în mândria mea de om independent, că năzuințele mele au fost înfrînte. Cine știe de ce eram așa de deznădăjduit! Mă simțeam slab? sau ridicol? Și mă gândesc, și-i măsor cuvintele, și nu-mi iese măsurătoarea și-i, urmăresc gesturile, și sunt multe care nu-s pentru mine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Sunt elocvente în acest sens cuvintele pe care Goethe, în prima parte din Faust, i le atribuie lui Mefistofel: . A vorbi despre griul unei teorii și verdele a ceva auriu ține de dorința exprimării celor „absurde“. Pare destul de curioasă această năzuință a omului. Însă îi este proprie, fapt care, dincolo de ceea ce avertizează logica clasică, îți cere să o recunoști nemijlocit. Și să o privești altfel, la distanță de reacțiile obișnuite în fața a ceea ce trece dincolo de regulile comune ale sensului. Un argument
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Sunt elocvente în acest sens cuvintele pe care Goethe, în prima parte din Faust, i le atribuie lui Mefistofel: . A vorbi despre griul unei teorii și verdele a ceva auriu ține de dorința exprimării celor „absurde“. Pare destul de curioasă această năzuință a omului. Însă îi este proprie, fapt care, dincolo de ceea ce avertizează logica clasică, îți cere să o recunoști nemijlocit. Și să o privești altfel, la distanță de reacțiile obișnuite în fața a ceea ce trece dincolo de regulile comune ale sensului. Un argument
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cazul unei iubiri nedeclarate, în care clar-obscurul situației erotice se întrece cu transparența scriiturii urbane și intelectuale, nimic mai străin de "romînitatea" ca "oglindă a vieții unui popor" decât Adela. Nici urmă de simpatie pentru țărani, aici, nici vorbă de năzuință educativă! nici poezie populară, nici opoziție critică față de cosmopolitism! Și totuși, dacă ar fi să căutăm un specific românesc pe linia moldovenească, în vreo operă literară, chiar în Adela ar fi mai degrabă și mai în adânc de găsit... Notațiile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
voință să ofere o mână prietenească omului Îngenunchiat și În pericol de moarte...! Intimidat, descumpănit, cu nervii suficient zdruncinați, nu reușea să găsească drumul necesar cosolidării poziției sale În această societate dominată, Înfricoșată de un grup de acaparatori, străini de năzuințele poporului român. Dacă dorea să nu ajungă din nou la Închisoare,urma urgent să găsească, o soluție puternică de apărare. Ce fel...? Nu avea nici cea mai mică idee. Capacitatea lui de-a rezolva favorabil orice situație critică, nu-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
inimile celor pe care îi au în grijă cu ajutorul poeziei și al compasiunii. Când eram eu la început, nu exista această mentalitate. Eu și colegii mei de facultate nu visam să contribuim la creșterea respectului de sine sau la împlinirea năzuințelor. Așteptările noastre nu depășeau îndeplinirea celor trei R și a câtorva principii minimale de igienă personală. Poate că nouă ne lipsea idealismul. Dar mă copleșește evidența că exact atunci când ambițiile pedagogice au început să devină grandioase și emoționante, standardele privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
trenuri fără destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem glas și lumină Pentru a vesti nașterea Celei de-a șasea coloane. Doar un desen mai am Pășesc în cerc și lumea mi se pare goală De așteptări, dorințe, ambiții, năzuinți Am înghețat să tot aștept afară Iar tu, la cald, să-ngâni și-n șoaptă să mă minți. Și cercul se închide și strânge-n el tăcerea Blazări tot încolțesc pe un pământ secat În negură și ceață nici nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ceea ce dă suport și justifică existența sa conferindu-i identitatea, decât acela ca politica externă pe care o duce să fie a ei, adică independentă și națională, o politică externă care să dea expresie intereselor sale vitale și demnității, precum și năzuințelor cetățenilor ei; o politică externă care să ateste clarviziune, maturitate, îndrăzneală, dar și înțelepciune; numai atunci, națiunea navighează cum trebuie printre meandrele vremii și merită să supraviețuiască, iar pentru aceasta, trebuie să fi avut la timonă acel factor care o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
iunie 1991 Parlamentul Republicii Moldova proclamă suveranitatea Republicii, iar la 27 august 1991 independența de stat. "Declarația de independență" proclamă Republica Moldova "stat suveran și independent, liber să-și hotărască prezentul și viitorul Patriei fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului, în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale". În aceeași zi, Guvernul de la București a procedat la recunoașterea independenței Republicii Moldova, România fiind primul stat care a făcut acest gest politic, stabilind cu aceasta relații diplomatice la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Declarația Guvernului României, din 27 august 1991, referitoare la declarația Republicii Moldova cu privire la proclamarea independenței de stat, s-a subliniat că: "Guvernul României își îndeplinește o nobilă îndatorire de a saluta actul istoric de autodeterminare a poporului Republicii Moldova, de împlinire a năzuințelor sale legitime spre libertate, democrație și demnitate națională. Proclamarea unui stat românesc independent pe teritoriile anexate cu forța în urma înțelegerilor secrete stabilite prin Pactul Ribbentrop-Molotov reprezintă un pas decisiv spre înlăturarea pe cale pașnică a consecințelor nefaste ale acestuia, îndreptate împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
iunie 1971), beneficiind de acumulările calitative prilejuite de precedentele două reuniuni, precum și de zestrea ideatică rezultată din dezbaterile altor foruri științifice internaționale, a avut în vedere explorarea de o manieră aplicată a temei spre care tindeau de o manieră convergentă năzuințele popoarelor și strădaniile guvernelor europene. Respectiv: Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa etape, proceduri, conținut. După cum se exprima directorul științific al A.D.I.R.I., regretatul istoric Nicolae Fotino, în avansarea acestei teme s-a pornit de la ideea că "în prezent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de viață cultivând pământul, mâncând, împerechindu-se! Apoi ar fi murit de ciumă, fără să lase vreo urmă. Din voința Faraonului, au înălțat un monument a cărui siluetă va face să dureze veșnic amintirea muncii lor, a suferințelor lor, a năzuințelor celor mai nobile. Tumanbay n-a făcut altceva. Patru zile de curaj, patru zile de demnitate, de sfidare, nu fac oare mai mult decât patru veacuri de supunere, de resemnare, de meschinărie? Tumanbay a oferit orașului Cairo și poporului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a-mi omorî neliniștea, am decis să-mi continuu isprăvile de lampist și am pornit-o În căutarea unor radiatoare care să-mi confirme că resuscitarea boilerului fusese un succes. Cele pe care le-am găsit s-au dovedit potrivnice năzuințelor mele, rămînÎnd Înghețate ca niște țurțuri. Toate, mai puțin unul. Într-o cămăruță de nu mai mult de patru-cinci metri pătrați, o baie, care am bănuit că se afla chiar deasupra boilerului, se percepea o anumită Încălzire. Am Îngenuncheat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un om binevoitor, orbit poate, pierdut, ca toată lumea. Poate pentru că Îmi amintea de tata, care se ascundea de toți și de sine În acel refugiu de cărți și de umbre, poate pentru că, fără ca el s-o bănuiască, ne unea și năzuința de a-l recupera pe Julián, am prins drag de el și am devenit singura lui prietenă. Fără ca Julián s-o știe, Îl vizitam adesea În apartamentul din Ronda de San Antonio. Pălărierul nu mai lucra. — Nu mai am nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]