1,521 matches
-
exact două decenii de la apariție, cartea lui Mircea Martin, Singura critică, păstrează neașteptate resurse de prospețime. Multe dintre judecățile și concluziile profesorului sunt valabile și astăzi, în vreme ce altele, deși poartă urmele timpului, impresionează prin lipsa de inhibiții a gândirii, prin naturalețea exprimării și prin libertatea opiniilor. Citind această carte, pe alocuri uiți pur și simplu că ea a fost scrisă în urmă cu douăzeci de ani, într-o vreme în care se presupune că întregul sistem editorial românesc era controlat de
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
stupefiant. La început, cititorul zîmbește, apoi devine iritat, dar, după mai multe zeci de pagini, pare tentat să adopte și el convenția; personajele vorbesc întrun cod paralel, care nu mai are nimic a face cu vorbirea firească. Lipsa lor de naturalețe le înalță pînă la dimensiunile unei lumi în sine, desprinsă de cea reală; receptăm o limbă nepămînteană, creată pentru o realitate inventată. Încă puțin și ajungem în proximitatea romanului medieval: „- Cine ești tu, o, ființă dulce și teribilă, tu, care
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
scurt de timp la nivelul vieții politice și sociale, transformarea radicală a modului de viață și a mentalităților, progresul tehnic fără precedent (cîți români și-ar fi imaginat, în toamna anului 1989, că în cîțiva ani vor vorbi cu deplină naturalețe despre PC, laptop, internet, televiziune prin cablu, magazine mall, DVD, carduri bancare, telefonie mobilă, cuvinte inexistente în vocabularul lor la vremea respectivă), eforturile de sincronizare la standardul de viață și valorile culturale occidentale susțin, mutatis mutandis, comparația, chiar dacă, la prima
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
Andreea Deciu Recunosc, sînt o admiratoare a lui Andrei Cornea. M-a impresionat în tot ce am citit sub semnătura lui combinația, din ce în ce mai rară astăzi, de naturalețe și rigoare, de subtilitate șI limpezime, de originalitate și bibliografie la zi. Cărțile domniei sale te învață apelînd la o erudiție care nu intimidează, ci fascinează. De aceea le parcurg cu creionul în mînă, le chinui îndoindu-le paginile ca să știu
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
spontan cu lucrarea realizată într-una din edițiile trecute de Titi Ceară. Așadar, și cea de-a patra ediție s-a înscris în datele mari ale proiectului și lucrările finalizate acum, în afara oricărei constrîngeri tematice, se adaugă precedentelor cu aceeași naturalețe cu care însăși firea își organizează formele și își orchestrează mesajele. De altfel, simpozioanele de acest tip, a căror miză este recuperarea unor materiale și reconstrucția lor în ordine simbolică, au ceva din metabolismul și din mecanica naturii înseși. Sculptorii
Construcție versus administrație (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16005_a_17330]
-
trecerea de la pedagogia de tip rousseauist, în care copilul de dezvoltă liber, nu "tuns" geometric ca în grădinile baroce. Capitolul despre femeie și modă prezintă, în contrast, doamna nobilă de tip baroc, încorsetată și deformată, cu femeia care mizează pe naturalețe, de multe ori țărancă sau păstoriță, din grădinile englezești. Concepția despre moarte e modificată și ea odată cu idealurile de simplificare a vieții. Dispar reprezentările alegorice ale morții, așa cum apar în parcul baroc, în favoarea concepției antice elene despre moartea ca efeb
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
a „servi cîte-o feliuță-două în văzul publicului". Energia imaginativă a avangardei se trage astfel, încă o dată, într-o postură programatică, într-un crez ce devine figură lirică. Întocmai ca unii mari actori care trec cu cea mai mare ușurință de la naturalețea conversației la postura scenică, Nicolae Tzone leagă direct mărturisirea doctrinară de textul poetic. Aproape în orice loc, acesta probează bravada scumpă inimii sale, hiperbola eului devenită un „punct de onoare" al creației. De remarcat că bardul e totuși mereu infuzat
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
plăcută, Gabriela Daha o Adelă vioaie cu timbru acrișor, Constantin Danu o voce frumoasă dar dezordonată, Corneliu Tudosie un Eisenstein impersonal, Claudia Hanghiuc un Orlovski în linie tradițională și baritonul Ștefan Popov un Falke ce și-a cucerit publicul prin naturalețea cântului și jocului. Acest public frecventator al Operetei, care este puțin probabil să meargă la Operă să vadă și spectacolul de acolo, după cum amatorii de operă nu cred că s-ar declara satisfăcuți de varianta Operetei. Nu atât din cauza unor
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
dat, nu inaccesibilă, ci greu de cucerit în finețurile ei, a devenit un teritoriu câștigat, iar eu - un autor care a cunoscut succesul. Poate că în lume sunt în clipa de față o duzină-două de scriitori care scriu cu multă naturalețe în alte limbi decât limba lor maternă. Unul dintre aceștia este Salman Rushdie (cu care am luat lunch-ul în Beverly Hills - adaugă zâmbind), dar el, fiind un tânăr de religie musulmană născut în Bombay, India, a scris în în englezește
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
primite de cititorii care, apreciindu-le farmecul ilicit, deveneau un fel de complici ai autorului. În acest fel, cumva, toată lumea participa la un fel de asalt lingvistic asupra limitărilor pe care le avea cultura de atunci, când a scrie cu naturalețe era deja un act de frondă, în proză mai cu seamă, căci proza era foarte atent observată pe vremea literaturii controlate. Atunci, mă așezam la mașina de scris și, după un anumit număr de ore în care scrisul mergea cu
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
și care poartă în pântec rodul unei dragoste trădate. Povestea devine terifiantă. Ai impresia că urmărești basmul " Scufița Roșie și Lupul" istorisit de un admirator al lui Hitchcock, cu o detașare ce amintește de Antonioni. O interpretare actoricească uluitoare prin naturalețe și subtilitate (Elaine Cassidy și Bob Hoskins) într-un film hipnotic care continuă să te obsedeze, cerând o a doua vizionare. Poate odată, cândva, la vreun post de televiziune... Căci "Zilele filmului britanic" s-au încheiat. La cinema Studio a
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
Este expertizată, fotografiată, pusă în albume și vîndută în chip de ilustrate-kitsch. Furnizează material pentru colaje și trucaje. Azi nu mai putem - deși unii din noi am vrea - concepe fresca fără reflectoare. Blitzuri ce răpesc din strălucirea și intimitatea și naturalețea existenței. Frescelor și V.I.P.-urilor. Și mai vin și restauratorii. Acoperă frescele cu schele. După vreo restaurare, fresca e stridentă, țipătoare. Unii îi văd țipetele și o compătimesc. Alții, dimpotrivă, sînt dezamăgiți. Asta e tot? Cîte o școală de gîndire
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
trebuie pusă retorica prea avântată a personajelor. De multe ori acestea declamă ca într-o piesă de teatru de Camil Petrescu, "văd idei", în loc să se exprime simplu, firesc la obiect. De multe ori dialogurile mi s-au părut lipsite de naturalețe, tonul este prea înalt pentru a da iluzia unei conversații obișnuite. Iată un singur exemplu: "- De la o vârstă fragedă, fără multe mofturi, și destinată de bună seamă mai degrabă eșecului perpetuu decât utilă semenilor. Atât de lipsit de talente aș
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]
-
eficiența ("eficiența stilului se măsoară prin puterea autorului de a-și face cititorul să înțeleagă cît mai repede și cît mai exact ideea pe care a dorit să i-o transmită printr-un text, o frază, o propoziție", p. 197), naturalețea, expresivitatea, eleganța, originalitatea. Oricît de vagi ar părea aceste concepte într-o înșiruire sumară ca aceasta, autoarea reușește să le motiveze practic. Apoi urmărim în detaliu organizarea și rolul introducerii, cuprinsului și încheierii. Ultima parte a cărții se ocupă de
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
o îndârjire îndurerată, semnificativă pentru estetica veristă a lui Mascagni și pentru lumea Sudului cu temperamente fruste și reacții pasionale, pe care artista o cunoaște desigur din Grecia ei natală. Cu voce amplă, densă, omogenă, ea frazează cu o uimitoare naturalețe urmărind înainte de orice expresivitatea, chiar cu riscul renunțării pe alocuri la frumusețea în sine a sunetului pentru a obține elocvența patetică, culoarea dorită. Căci la Baltsa toate mijloacele scenice, de la gestul cel mai mic la acuta strălucitoare, slujesc adevărului ei
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
american. Decis să-și găsească, pentru câteva ore, o fărâmă de fericire necostisitoare, acesta lungește fără vreun scrupul o după-amiază petrecută la bere. Fără a plăti măcar o halbă, dar participând la mii de discuții dezinteresate, se simte mai aproape de naturalețea bucuriilor mici decât în Disneyland (Milionarul american). Sunt, de bună seamă și alte proze care și-ar merita, dacă nu antologarea, măcar o repovestire lapidară de acest fel. Și nu datorită legăturii lor intime cu realul mărunt al ultimilor cinci
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
internaționale cucerite de micii artiști, va direcționa eforturile mai multor specialiști spre metode care, pe lângă îmbunătățirea tehnicii vocale a membrilor ansamblului, să urmărească și latura formativă a acestora, în ansamblu. Astfel, se vor aplica tehnici vizând acuratețea rostirii, prezența scenică, naturalețea și autenticitatea interpretării și, nu în ultimul rând, alegerea unor piese adecvate atât vârstei, cât și disponibilității artistice a interpretului. Se vor implica în această activitate prof. dr. Rodica Giurgiu, prof. univ Horea Făgărășanu și tânăra vedetă Andrei Japhet, fost
Agenda2004-46-04-general8 () [Corola-journal/Journalistic/283052_a_284381]
-
la rândul ei măcar extrem de fină. Nu disperarea convulsivă, nu tragedia frustă, nici lamentația urgentă nu ocupă prim planul acestui volum, ci un aer difuz de neliniște dată de sentimentul, încă foarte îndepărtat, al sfârșitului. Sinceritatea și adecvarea, confiența și naturalețea sunt depline. Din punctul acesta de vedere, un alt merit al lui Robert {erban e că nu fură la finiș (sunt atâția alții care o fac!): „deseori mă bucur de lucruri atât de neînsemnate/ încât mă suspectez/ că nu prea
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
urmări pe Simona Sora, Marius Vasileanu, Alex Ștefănescu, Daniel Cristea-Enache și Andrei Terian recenzând, desigur, Viață literară I. Dar, lucru care se întâmplă cu adevărat rar, avem ocazia de a-i vedea pe toți aceștia dându-și la lumină, cu naturalețe, metoda. Fie că se aduce în discuție arta de portretist a lui Dan C., fie că se pune problema vocației de cercetător atent întâlnindu-se fericit cu un spirit călinescian, fie că i se asociază o postură demnă de Robert
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
un fan iremediabil câștigat. M-am apucat de citit seara și până spre dimineață nu am lăsat cartea din mână. Surprinzătoare reușita formulei realiste pe care Ruxandra Cesereanu o adoptă în romanul Un singur cer deasupra lor, absolut surprinzător stilul, naturalețea, neutralitatea „autorului” și libertatea personajului. La drept vorbind, construcția narativă nu este specifică romanului, sunt proze scurte, povestiri care nu se leagă narativ, ele însele un fel de cadre din viața personajului care concentrează o întreagă biografie, cu semnificația ei
Un cer numit România by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3716_a_5041]
-
nu-i Aurelia și unchiul meu nu-i Marius, eu ce vină am? Acum ai înțeles, negropedule? Du-te, măi, că te mănînc pe tine dacă tot ești prăjit!" E limpede că nu autenticitatea este, în primul rînd, respectată, ci naturalețea care se poate lua, deseori, în zeflemea. Devine, astfel, de-a dreptul hilar, chiar dacă forțat, pe ici, pe colo, contrastul dintre "poza" în togă pe care o reține istoria și "montajul" cam eretic la care se poate, iată, gîndi, un
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
rezultate notabile, o temă atît de mare și de delicată. Nu beneficiază nici măcar de avantajul inaugurării, dar, pe ici pe colo, se crede deja o Angela Marinescu sau o Nora Iuga. A. Urmanov găsește principala calitate a acestei poezii în naturalețea limbajului (de cînd e asta o cucerire recentă?), dar eu cred că tocmai aici e punctul ei fragil. Diana Geacăr nu scrie poezie, ea se joacă de-a poezia pe un messenger imaginar, unde directețea și histrionismul sînt reguli de
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
că "jurnalul" Marthei Bibescu nu este o replică dată literaturii ( la care conduce lectura "jurnalului" Marucăi Cantacuzino Enescu, observ eu), ci este o reacție mai degrabă revendicată de la spiritul literaturii, culturii și artei. A știut să pună în valoare distincția naturaleții, irezistibila seducție a Marthei Bibescu, spiritul ei febril, gândirea originală, din perspectiva cărților și a vieții.
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
probabil va beneficia și el de un capitol monografic), lucrul se întâmplă din simplul motiv că un altul, anume Costache Conachi, a ocupat deja poziția. Mihai Zamfir nu face decât să pună în aplicare cu consecvență acest principiu de o naturalețe frapantă. Metoda lui Plutarh, în definitiv. (După cum foarte inspirat a observat profesorul Mihai Dinu, în cadrul lansării de la Librăria Dalles.) Când nu sunt chiar paralele, luminându- se fecund unul pe celălalt, două destine apropiate ajung să-și facă o concurență tacită
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
de rasă, care vorbesc bine două-trei limbi și știu să se poarte cum se cade, cum e loc și pentru bunii mahalagii, dezinvolți și pitorești. Se păstrează, așa, între clase (oamenii bine școliți y compris), un echilibru între ,dresură" și naturalețe. Scopul ultim al oricărei educații reușite, fie ea și foarte severă, se găsește, cu alte cuvinte, în posibilitatea de-a învăța pe cineva să fie liber. Și să se simtă bine în povestea lui. Un lucru de-a cărui însemnătate
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]